Fiindcă suntem încă în luna în care cade sărbătoarea sfintei Cecilia, m-am gândit să-i dedic patroanei cântului bisericesc două poezii.
Sancta Caecilia
1. În fiecare an cu drag venim,
Să celebrăm în datina latină
Pe protectoarea cântului sublim
Cecilia cea sfântă, purtătoare de lumină.
2. Ea s-a născut din nobilii părinţi
Ai neamului Caeciliilor,
Şi mai apoi i-a îndrăgit pe sfinţi,
L-a preamărit pe Regele Păstor.
3. Cuvântul dătător de viaţă
A-ncurajat-o 'n drumul său,
Făcând-o prin botez măreaţă
Şi înălţând-o peste tot ce-i rău.
4. A înţeles că al său mire
Nu poate fi un mire pământesc,
Ci cel ce dăinuie peste întreaga fire
Şi mântuieşte neamul omenesc.
5. El zi de zi pe sfintele altare
Ne-oferă-n dar al său trup sfânt,
Ne dă cu al său sânge `mprospătare
Şi ne consacră pentru noul legământ.
6. Pe via Appia, tu, tânără fecioară,
În catacombe te-ai refugiat,
Ca să participi la acea comoară
Ce Urban papa deseori ţi-a dat.
7. Pe soţul tău Valerian, cel alipit de lume,
L-ai ajutat să-şi schimbe traiul său,
Ai revărsat asupra lui adânca `nţelepciune
Şi l-ai ferit de-ademenirea celui rău.
8. În a ta inimă învăpăiată de iubire,
Tu ai cântat tot timpul Mirelui ceresc
Cântarea plină de aleasă mulţumire,
Ce-o întonează corul îngeresc.
9. Pe cei săraci, în drum spre-altar,
Nici un moment nu i-ai uitat,
I-ai alinat mărinimos cu al tău dar
Şi-o amintire de neşters tu le-ai lăsat.
10. Păgânii cruzi i-ai înfruntat cu demnitate,
Le-ai arătat că nu te temi `nadins,
De cei ce trupul îl trimit la moarte,
Dar sufletul îl lasă neatins.
11. Tu ai ştiut cui i-ai slujit o viaţă-ntreagă
Şi de aceea sângele ţi l-ai vărsat,
Pentru ca Cel de sus să te aleagă
Drept pârgă pentru Mielul nepătat.
12. Dorinţa noastră cea mai mare
Este ca tu să fii cu noi mereu,
Să ne-nsoţeşti pe unul fiecare
Spre templul veşnicului Dumnezeu.
*
Cantate Domino
1. Menirea cântăreţului bisericesc
E cea de preamărire
A Domnului şi-a protectorului ceresc
Care-l ajută în a sa slujire.
2. Precum Cecilia cea sfântă, protectoare,
A pus în slujba Celui Sfânt
Melodioasa ei cântare,
La fel şi-ai săi urmaşi de pe pământ.
3. Ei se-ngrijesc de-altar şi ruga sfântă
De corul celor mari şi de copii,
De orga cea care ne-ncântă
Prin sunetu-i melodios şi plin de armonii.
4. Pe drept cuvânt o vorbă ne învaţă,
Că cel ce cântă cu elan,
De două ori el ruga o înalţă,
Spre tronul cel măreţ şi diafan.
5. Dea Domnul ca întotdeauna,
Total jertfiţi în slujba cântului divin,
S-avem în faţă doar cununa
Ce Domnul o împarte-n cerul cel senin.
Pr. Iosif Agiurgioaei
