Episcopia de Iaşi a organizat în lunile septembrie şi octombrie 2015 la Seminarul din Iaşi şi la Traian şase serii de cursuri de formare pentru preoţi. Părintele Eugen Budău, unul dintre preoţii participanţi, a compus, la 22 octombrie 2015, câteva concluzii în versuri.
E plăcut să ne-ntâlnim
Ca să redescoperim
Moştenirea-n dar lăsată
De Conciliul de-altădată.
Il papa bono cu renume
Cu o clară viziune
Şi-a-ndreptat spre lume pasul,
Voind să-i audă glasul.
Duhul Sfânt i-a dat putere
Pentru-o nouă înviere.
Noi Rusalii au venit
Când Conciliul s-a-ntrunit.
Teme mari s-au dezbătut,
Cu înnoiri în conţinut:
Liturgie, libertate,
Creştinism în unitate,
Dei Verbum în Scriptură,
Noutăţi, învăţătură,
Lumen gentium, decrete
Puse-n faptele concrete,
Bucurie şi speranţă,
Toate, cu-a lor importanţă,
Apă limpede, izvor,
Pentru-al Domnului popor.
Noutatea introdusă,
Care se voia propusă,
A venit ca adiere,
Pe la noi, nu cu putere.
Noi am stat în aşteptare,
Mai prudenţi la aşa schimbare.
Reforma conciliară
A făcut ca să apară
Viaţa de comuniune
În rituri şi rugăciune.
Semnul pentru unitate
Îl dă o comunitate
Strânsă-n jurul lui Isus
Care-i pe pământ şi sus.
Biserica particulară
Trebuie ca să apară
Ca una universală
Chiar dacă este locală.
Doar prin Euharistie
Poate astfel ca să fie.
Vechile devoţiuni
Cu alese rugăciuni
Trebuie armonizate,
Promovând o unitate
Între toţi creştinii care
Sunt chemaţi la închinare.
Viaţa de comuniune
În familii se impune.
Romeo şi Julieta
Îşi păstrează eticheta.
Luaţi aparte, separat,
Nimic n-ar fi însemnat.
Şi niciunul fiecare
Dintre noi n-ar fi sub soare
Dacă un mire şi-o mireasă
N-ar fi construit o casă.
Fiecare om apare,
Nu aşa din întâmplare.
E rod de comuniune
Cum sinodul iar ne spune.
În această perioadă
Mintea multora se-nnoadă.
Unii vor ca să dispară
Instituţia primară.
Buletinul apărut
Şterge cine te-a făcut.
N-ai nici tată, n-ai nici mamă;
Asta gender se mai cheamă.
Este criza-acestui veac.
Poate-i vom găsi un leac.
După cum se vede treaba,
Lumea-alege pe Baraba
Într-un mod necugetat,
Preferând ce-i întinat.
E taifun lovind în barcă,
În Biserică, în arcă.
Omul vrea să ia controlul
Şi aşa îşi joacă rolul,
Nimicind în chip nebun
Tot ce-i sfânt, tot ce e bun.
În enciclice, documente
Sunt semnale insistente
Care lumii îi arată
Cum este o cale dreaptă.
Gaudium et spes e şcoală
Pentru viaţa pastorală.
Linii multe sunt trasate
Pentru o societate
Cu suport în caritate.
Toţi creştinii au chemare
Să nu stea cu nepăsare
Într-o lume degradată
Şi prea mult desfigurată.
Cel ce e lângă Cristos
Ţine cont de antropos,
Chiar şi de economie,
Politici, ecologie.
Nu se vrea îndepărtat,
Ci în viaţă implicat.
S-a văzut, în faze clare,
Cum apare-o mutilare
Printr-o ideologie
Care nu mai vrea să ştie
Că omul a fost creat
Şi femeie şi bărbat.
Este mult prea evident,
Şi-n trecut, şi în prezent,
Că omul e-anihilat
Când divinul e surpat.
Piere orice demnitate
Şi eşecul e în toate.
Războaie ne sunt dovadă
Ce-a putut lumea să vadă
Când Nietzsche a declarat:
"Dumnezeu a decedat".
Ne vedem în misiune...
Şi acum se poate spune:
Omul e descurajat,
Obosit, dezorientat.
Noi avem un rol aparte:
Să dăm viaţă unde-i moarte,
Să unim pe om mereu
Cu Preasfântul Dumnezeu.
Avem gest în liturgie
Care-aduce bucurie
Pentru omul păcătos
Mântuit doar de Cristos.
Omul se transfigurează
Atunci când se celebrează
Şi se lasă însemnat
De Cel care l-a creat.
Prins într-o mistagogie
Părăseşte a lui sclavie
Şi îndată el constată
Că viaţa e minunată.
Liturgia este hrană
Prin Cuvânt, prin Sfânta Mană.
Dei Verbum proclamat,
Să răsune palpitat
În bună sonorizare
În urechi la fiecare.
Grija noastră pastorală
Este să avem o şcoală
De preocupări, lectură
Dintr-o carte, din Scriptură.
Musulmanii, în Coran
Se uită din primul an.
Şi evreii fac la fel.
Ar putea fi un model?
Un acces larg la Cuvânt
Schimbă viaţa pe pământ.
Se iese din subcultură
Prin lectura din Scriptură.
Sunt metode variate
Care pot fi difuzate
În oricare adunare
Pentru o bună asimilare.
Sprijin, deseori se-arată
De la viaţa consacrată.
Cu carisma pusă-n faptă,
Progresează lumea toată.
Vatican II din trecut
Pentru asta s-a ţinut:
Să aducă reînnoire
Pentru-ntreaga omenire.
Duhul Sfânt care-a suflat,
Sigur, multe a schimbat.
Pr. Eugen Budău
