Moara: Campusul copiilor "Viaţa mea e o minune!"
În Parohia "Sfântul Maximilian Maria Kolbe" din Moara a avut loc, în perioada 19-22 iulie 2017, campusul copiilor cu tema "Copiii colorează viaţa".
Oare ce e mai frumos: să fii cel care bucură copiii, sau copilul care se bucură? Nu ştiu, pentru că în aceste zile am fost cu toţii copii care se bucură şi care bucură pe ceilalţi în acelaşi timp. Am văzut că adevărata culoare a vieţii nu e dată de pigmenţi, sau acuarele, ci e dată de un zâmbet mare, de doi ochi plini de lumină, de două picioare ce aleargă spre tine şi de două braţe gata să te cuprindă. Adevărata culoare e în cuvintele calde, simple şi spontane ale copiilor şi în entuziasmul cu care privesc şi primesc ei fiecare moment.
În aceste zile am redescoperit cu toţii cât de mult bine putem face doar prin faptul (deloc simplu) că suntem. Am descoperit că fiecare dintre noi este important şi unic şi că sunt lucruri pe care numai noi le putem face, sau oricum, nimeni nu le va face aşa cum le facem noi şi de asemenea, am văzut că sunt persoane pe care numai noi le putem iubi, persoane pentru care suntem tot ce au mai de preţ.
Încă din prima zi am păşit în acest campus cerându-i Domnului să ducă paşii noştri acolo unde e nevoie de noi, acolo unde putem face bine şi am descoperit că acel loc e chiar cel în care ne aflăm acum. Aici putem aduce puţină culoare, puţin zâmbet, puţină iubire. Domnul nu ne cere să dăm mult, ci să dăm cu toată inima.
Zilele acestui campus ne-au purtat spre ceilalţi în pas de dans, în pas alergător, şi chiar şi în pasul ştrengarului uneori şi ne-au umplut de culoare. Cred că aventura culorii abia de acum începe, acum când cu toţii plecăm de la acest campus cu ceea ce avem, ochi pentru a vedea, urechi pentru a auzi, picioare pentru a merge spre ceilalţi şi două braţe lungi exact cât pentru a-i îmbrăţişa pe ceilalţi. Acestea ni s-au dat pentru a colora viaţa celorlalţi.
Eu colorez. Tu?
Ajută-mă, Doamne, ca de acum înainte să dau culoare vieţii mele şi a celorlalţi, trăind iubirea, generozitatea şi entuziasmul tău. Condu, Tăticule aceşti paşi ai mei spre cei care au mai mare nevoie de mine. Ajută-mă să duc culoarea şi lumina ta la cei care stau în întuneric. Amin.
Pr. Iulian Ceobanu
