Înarmaţi cu bucurie şi entuziasm, împreună cu copiii din Moara, cu pr. Iulian Ceobanu, cu sr. Luminiţa Ciobanu, am petrecut, între 6-9 iulie 2016, patru zile minunate de campus, pline de bansuri, jocuri, cateheze şi activităţi practice. Tema a fost "Să plantăm iubirea".
Suntem mici, nu ştim ce va fi mâine, nu ştim ce vom face sau ce vom fi. Inima ne arde de iubire, de dorinţa unei lumi mai bune, plină de pace şi de bucurie însă nu avem puterea să schimbăm toată lumea dintr-o dată...
I-am cerut Domnului pace în lume, iubire, bucurie, speranţă, ascultare şi respect între părinţi şi copii. Însă în prima zi a campusului, ajutaţi de predica pr. Iulian, am înţeles că Dumnezeu nu ne dă totul de-a gata, nu ne dă roadele ci sădeşte în noi sămânţa. Sămânţă care va rodi sau nu în funcţie de ce vom face cu ea: o vom planta şi o vom îngriji sau vom uita de ea şi o vom lăsa în întuneric. De noi depinde. Dacă noi îi dăm voinţa, Dumnezeu ne va da putere.
La sfârşitul zilei am primit fiecare câteva seminţe de grâu făcând astfel atât de actual, parcă, momentul în care Dumnezeu ne-a sădit în inimă sămânţa iubirii.
A doua zi, plini de entuziasm, i-am prezentat Domnului seminţele de care am avut grijă peste noapte şi dorinţa noastră de a le planta. După bucuria cântecelor, a jocurilor, a dansurilor şi după comuniunea rugăciunii şi a mesei, a sosit în sfârşit, momentul plantării seminţelor. Astfel, fiecare în parte şi toţi împreună am plantat iubirea. I-am spus DA.
În a treia zi i-am cerut Domnului să ne înveţe cum să avem grijă de sămânţa noastră ca ea să aducă rod. Astfel, am învăţat că nu e nevoie (şi nici măcar nu putem) să facem lucruri mari, ci lucruri mici, dar cu o dragoste mare. Am învăţat că uneori ajunge un "te iubesc", un "mulţumesc", un sărut, o îmbrăţişare, o ureche dispusă să asculte, o mână de ajutor... Gesturi mici, dar care ne inundă inima de pace şi de bucurie făcându-ne să dăm şi celor din jurul nostru.
În a patra zi am putut culege primele flori şi primele roade ale seminţelor sădite în inimile noastre. Astfel, la spectacolul de sfârşit de campus, roadele s-au văzut din plin în cântecele, dansurile şi jocurile pe care le-am pregătit pentru părinţii şi bunicii noştri. La sfârşitul spectacolului am oferit tuturor flori din hârtie creponată, confecţionate de noi în cadrul atelierelor din zilele de campus.
Cât de frumos strălucea bucuria pe feţele tuturor!
Dar şi mai frumos este că adevărata aventură de abia acum începe. Acum, când s-a terminat campusul, avem misiunea de a merge spre ceilalţi şi de a le împărtăşi bucuria noastră. Nu trebuie să le dăm roadele culese de noi, ci îi putem ajuta să-şi descopere propriile seminţe.
Simona si Benedicta
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6-9 iulie: Moara: Campusul copiilor
