Vaslui: Campus "Colorează-ţi viaţa"
În perioada 20-22 iulie 2014, 16 copii şi cinci adolescenţi din Parohia Vaslui, însoţiţi de părintele paroh şi sr. Ana, au participat la un campusul estiv în localitatea Poiana Micului, în inima Bucovinei. Campusul a fost organizat de parohie şi a fost coordonat de către pr. Marius Bereşoaie şi seminaristul Fabian Pitreţ din Congregaţia "Don Orione" din Iaşi.
Zilele de vacanţă par că trec prea repede, pentru că cele mai multe dintre ele sunt goale. Fără griji şi fără preocupări viaţa nu are consistenţă. Sunt periculoase aceste zile. Sunt zilele în care duşmanul aruncă neghina şi umple sufletelor copiilor cu buruieni dăunătoare: lenea, dependenţa de televizor şi computer, mediocritatea, superficialitatea, prietenii rele. De aceea Biserica îşi doreşte să folosească acest timp pentru a combate acţiunea duşmanului, dar şi pentru a arunca sămânţa curată a valorilor creştine. În toate parohiile se organizează astfel de întâlniri, de obicei în curtea bisericii. Dar pentru că noi suntem mai puţini, iar curtea noastră este prea mică, am decis să facem o investiţie mai consistentă şi să închiriem o cabană în minunata Bucovină.
Iată-ne, aşadar, adunaţi cu toţii în jurul altarului, duminică, 20 iulie 2014, plini de nerăbdarea în aşteptarea aventurii, dar şi de un pic teamă pentru despărţirea "atât de lungă" faţă de părinţi, am participat la sfânta Liturghie şi am meditat împreună parabola grâului şi a neghinei. Parabolele lui Isus ne conduc la înţelegerea vieţii ca o mare parabolă. Viaţa nu e doar ceea ce apare, nu se trăieşte ca un vis colorat cu iluzii deşarte. Viaţa are un conţinut profund, un sens adânc, un tâlc ascuns pe care doar cuvântul lui Dumnezeu îl poate lumina şi colora cu harul său.
Aceasta a fost şi tema campusului: "Colorează-ţi viaţa!" Nu o spoi doar cu senzaţii imediate. Nu te lăsa amăgit de culorile ţipătoare ale plăcerilor imediate ale lumii, ale televizorului, ale simţurilor şi pornirilor dezlănţuite. Acestea nu fac decât să spoiască la suprafaţă, să ascundă trăiri adânci care sunt astăzi din ce în ce mai întunecate şi mizere. Frica, agresivitatea, plictiseala, invidia, gelozia, orgoliul, disperarea, vanitatea, delăsarea, egoismul, ignoranţa şi prostia chiar întunecă minţile şi inimile omului modern. Duşmanul are succes în zilele noastre pentru că omul nu mai veghează. Ogorul e plin de neghină, care aparent este frumoasă, ca şi grâul, dar care este otrăvitoare. Mentalitatea lumii ne ademeneşte cu o viaţă uşoară şi uşuratică, dar care în cele din urmă se dovedeşte seacă şi dureroasă pentru noi şi mai ales pentru cei de lângă noi.
Ceea ce este minunat este faptul că la copii această crustă a superficialităţii este încă foarte subţire. Cu un pic de atenţie şi efort transformarea lor este imediată. Copii s-au organizat imediat în jurul animatorilor şi au devenit două echipe doritoare deocamdată să câştige punctele puse în joc. S-au dezmorţit pe ritmuri alerte de dans, au învăţat să se mişte în sincron, şi au căutat un nume pentru echipă, care să-i reprezinte: Albinuţele şi Fulgerul. Apoi s-a dezlănţuit competiţia: au alergat, au sărit, au tras, au împins în echipă şi pentru echipă. S-au încurajat şi s-au sprijinit, s-au sincronizat şi s-au organizat, s-au supărat şi s-au împăcat atenţi la idealul comun şi nu la capriciile proprii.
Căldura şi flăcările magice ale focului de tabără au deschis poarta tainică către o altă lume. Învăluiţi în întunericul nopţii, strâns adunaţi unul în altul, fermecaţi de taina luminii arzânde, ne-am rugat rozariul. Nu i-am mai văzut niciodată pe copii rugându-se aşa. De obicei sunt neatenţi, agitaţi şi mereu puşi pe fugă. Acum, pe chipurile lor senine şi în ochii lor adânci am simţit lucrarea harului, care în sfârşit a găsit un loc pe unde să se strecoare pentru a le atinge inimile. Departe de grija uneori sufocantă a părinţilor, dezlipiţi de ecranele aducătoare de iluzii, copii aceştia au coborât în adâncurile inimii şi ale gândurilor, au simţit toată fragilitatea şi teama care se ascunde acolo. Dar în acelaşi timp au descoperit că rugăciunea e forţă, e lumină şi căldură. În noi şi între noi, prezenţa lui Dumnezeu a adus pace, linişte şi încredere care am fi vrut să nu se mai termine.
Pr. Bogdan Herciu
Mai multe imagini de la acest eveniment au fost publicate pe site-ul Parohiei Vaslui: www.parohiavaslui.ro.
