La Mirceşti, judeţul Iaşi, duminică, 26 iunie 2011, s-a marcat împlinirea a 190 de ani de naşterea poetului Vasile Alecsandri (1821-1890), fiul satului.
Manifestarea comemorativă s-a desfăşurat sub genericul "Zilele lui Vasile Alecsandri", aflate acum la cea de-a patra ediţie, şi a fost organizată de Primăria Mirceşti, Muzeul Literaturii Române Iaşi, Societatea "Junimea" din Iaşi şi cele două biserici din localitate.
În curtea Casei Memoriale "Vasile Alecsandri", casă devenită muzeu, se afla si o capelă care adăposteşte mormântul poetului. Creştinii catolici şi ortodocşi, împreună cu păstorii lor, au început manifestarea comemorativă cu o rugăciune de mulţumire către Dumnezeu, care l-a dat pe Vasile Alecsandri comunităţii lor, dar şi cu o rugăciune de cerere de iertare pentru păcatele poetului şi ale familiei sale, pentru a ajunge cât mai curând în bucuria veşnică.
Apoi manifestarea a continuat cu un bogat program artistic susţinut de artişti locali şi străini.
La sfârşit manifestarea s-a încheiat cu un frumos foc de artificii.
Cu ocazia rugăciunii de la mormântul poetului, s-a ţinut şi un scurt moment de învăţătură creştină, unde s-a accentuat că poetul şi-a folosit bine şi cu responsabilitate, talantul pe care i l-a dăruit Dumnezeu.
Momentul de învăţătura s-a pornit de la parabola talanţilor, relatată de sfântul Matei (Mt 25,14-30) unde ni se spune că, un om nobil (Isus), înainte de a pleca într-o ţara îndepărtată (cerul), şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat bunurile sale. Şi după destoinicia fiecăruia, unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi talanţi şi altuia un talant, ca să lucreze cu ei, să-i investească spre lauda, spre răsplata şi spre fericirea lor. Astfel cel cu cinci talanţi a mai câştigat alţi cinci cu ei. Iar cel cu doi talanţi a mai câştigat alţi doi cu ei. Numai cel leneş şi cârtitor şi-a îngropat talantul, necâştigând nimic cu el. Venind Stăpânul, i-a lăudat pe cei care au lucrat bine cu talanţii primiţi şi le-a încredinţat multe bucurii în împărăţia sa, iar pe cel leneş şi cârtitor l-a aruncat afară în întuneric, unde este plâns şi scrâşnirea dinţilor. Căci a nu lucra cu talantul primit este a spune "nu" spus lui Dumnezeu.
Avem în Biblie, în persoana regelui David, un exemplu concret de ceea ce înseamnă a lucra bine cu darul primit de sus (1Sam 17). Se pare că David a primit de la Dumnezeu numai un singur talant, "talantul de a arunca bine cu praştia". Aruncând bine cu praştia şi ucigând pe uriaşul Goliat, duşmanul lui Dumnezeu şi al poporului ales, David a început să crească în ochii lui Dumnezeu şi ai poporului. Apoi pornind de la aruncatul bine cu praştia, a început să se remarce bine şi în alte multe domenii. Şi astfel când Biblia vorbeşte de David, nu vorbeşte numai ca de cel care arunca bine cu praştia, ci vorbeşte despre el ca şi despre pastorul cel bun, oşteanul cel bun, regele cel bun, psalmistul cel bun, profetul cel bun, sfântul cel bun.
Pornind de la parabola evanghelică şi de la exemplul lui David din Biblie, s-a făcut legătura cu poetul Vasile Alecsandri, care se pare că şi el a primit la de la Dumnezeu tot numai un singur talant, "talantul scrisului". Poetul, asemenea lucrătorilor buni din parabolă, şi asemenea regelui David, a lucrat aşa de frumos cu talantul scrisului, încât, de la scris, a ajuns celebru şi în multe alte domenii. De aceea, astăzi, când vorbim de Vasile Alecsandri, nu vorbim despre el numai ca de poetul Vasile Alecsandri, ci vorbim de Vasile Alecsandri ca: dramaturgul, folcloristul, omul politic, ministrul, diplomatul, academicianul român, creatorul teatrului românesc şi al literaturii dramatice în România şi de personalitatea marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Deci pornind de la "talantul scrisului" pe care l-a folosit bine, s-a făcut remarcat şi în alte domenii de activitate.
Puţini sunt oamenii care au primit de la Dumnezeu doi sau cinci talanţi. Cei mai mulţi dintre oameni au primit numai câte un singur talant. Dar lucrând bine cu talantul primit, fiecare se poate realiza şi în alte domenii. De exemplul, cineva lucrând bine cu talantul muzicii pe care l-a primit de la Dumnezeu, folosindu-l peste tot unde este nevoie de acest talant, el se poate remarca şi în alte domenii de activitate.
Acum, când evocăm 190 de ani de la naşterea lui Vasile Alecsandri, aşa am simţit noi astăzi, că "marele bard de la Mirceşti" îşi cheamă consătenii şi conaţionalii să lucreze fiecare cu darul primit de la Dumnezeu, acolo unde situaţiile vremii o cer, chiar dacă este numai unul singur, căci la Dumnezeu nu atât talanţii primiţi contează, cât mai ales sârguinţa cu care am lucrat cu ei. Numai aşa gândind şi lucrând, după învăţătura sfintei Scripturi, după exemplul înaintaşilor noştri, dar şi după mărturia marelui nostru Vasile Alecsandri, putem trăi aducând slavă lui Dumnezeu şi folos semenilor, putem trăi având cele necesare pe pământ, şi apoi dobândind o fericire deplină în cer.
Pr. Ioan Lungu
