Inspirat din enciclica papei Benedict al XVI-lea, campusul vocaţional "Speranţa care salvează", coordonat de către surorile franciscane misionare de Assisi, a avut loc anul acesta în zilele de 7-11 iulie 2008 la castelul şi mănăstirea ortodoxă de la Miclăuşeni, jud. Iaşi.
Într-un spaţiu cu adevărat mirific, încărcat de misticism şi istorie, cele douăsprezece tinere, provenite din localităţi diferite, cele trei surori, provenite din comunităţi diverse şi pr. Felician Tiba, coordonatorul spiritual al campusului, au trăit cu adevărat momente de bucurie şi speranţă.
Rugăciunea de dimineaţă sau seară, sfânta Liturghie, prezentarea temelor, filmele care exemplificau temele şi dezbaterile la nivel de grup, au făcut din campus o reuşită atât pe plan spiritual, cât şi vocaţional.
Au fost patru zile, fiecare dedicată unei teme: Rugăciunea ca şcoală a speranţei; Acţiunea ca loc de însuşire a speranţei; Suferinţa ca loc de însuşire a speranţei şi Judecata ca loc de însuşire şi de exercitare a speranţei, toate teme prezente în partea practică a Enciclicei Spe salvi a Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea.
Pentru a fi pe înţelesul tuturor, fiecare temă a avut anexat un film. Astfel, rugăciunii i-a revenit filmul "Binecuvântată fii, închisoare"; acţiunii, viaţa sfântului Filip Neri "State buoni se potete"; suferinţei, filmul "A walk to remember", o poveste de iubire, de convertire şi de sacrificiu pe fondul unei suferinţei fizice ireversibile. Judecăţii i-a revenit filmul rusesc "Ostrovul", o ecranizare deosebită a unei întâmplări din Cel de-al Doilea Război Mondial.
Sfânta Liturghie s-a celebrat în biserica din Butea, dar şi în capela Surorilor Clarise Urbaniste de la Roman.
O jumătate de zi a fost dedicată drumeţiei prin Lunca Siretului, ocazie în care ne-am amintit de poetul Vasile Alecsandri, dar şi de tema zilei legată de Acţiune.
Tinerele au avut ocazia să cunoască şi Surorile Misionare ale Patimii lui Isus din Butea, după ce mai întâi cu toţii am vizitat castelul de la Miclăuşeni, biserica mănăstirii şi paraclisul, încă în construcţie.
Deşi au fost patru zile, datorită programului încărcat, totul a fost ca o singură zi. Nu a fost timp de plictiseală. Diversitatea programului şi a temelor propuse au făcut ca întregul campus să fie unul dinamic şi atrăgător.
Nu au lipsit tinerele care, la final, răspunzând mai multor întrebări au spus: "Totul a fost deosebit, mai ales că a fost într-un mediu ortodox; Am încercat să intrăm în viaţa noastră, să ne întâlnim cu el...; Nu cred că a fost ceva care să nu funcţioneze; Faptul că am participat la Liturghie în biserica din Butea ne-a ajutat să descoperim comunitatea cu tot ceea ce înseamnă ea; Am înţeles că fără rugăciune omul este un mare nimic; Am înţeles că speranţa este aceea care va salva lumea. Fără speranţă nu putem să-l întâlnim într-o zi pe Dumnezeu faţă către faţă; Filmele care au completat temele m-au făcut să mă gândesc la viaţa mea reală; Acest campus mi-a clarificat gândurile legate de oscilaţiile mele dintre viaţa de familie şi viaţa consacrată; Sper ca la sfârşitul fiecărei zile, Isus să-şi spună: Sunt mulţumit de tine!"
Acestea şi multe altele au fost răspunsurile sincere ale tinerelor participante.
S-a dorit un campus vocaţional şi a fost, s-a vrut un moment de rugăciune şi de comuniune şi a fost, prin alegerea locaţiei s-a vrut şi un moment de ecumenism şi a fost, s-a vrut o lumină în plus pentru tinerele aspirante la viaţa consacrată sau la viaţa de familie şi a fost.
Dumnezeu, prin Duhul Sfânt să inspire şi să aleagă după vrerea sa. La Miclăuşeni s-a aruncat sămânţa, Dumnezeu s-o facă să rodească.
Surorile Franciscane Misionare de Assisi
