"Doamne, ce vrei să fac?" a fost tema campusului vocaţional organizat în perioada 22-25 august 2010, la Slănic Moldova, la casa surorilor "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot".
Cele trei zile au fost coordonate de către pr. Felician Tiba, sr. Iuliana Sulteş şi novicele Bianca şi Brigita.
Un campus, cel puţin în accepţiunea surorilor "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", constituie un moment prielnic pentru "a arunca o sămânţa", rămânând ca fiecare tânără participantă, ajutată de harul şi lumina Duhului Sfânt, s-o lase să rodească.
Aceasta a fost ideea care a provocat campusul de la Slănic Moldova. Am dorit să aruncăm o sămânţă fără a avea pretenţia că o facem să şi încolţească. Aceasta depinde numai şi numai de harul lui Dumnezeu.
S-a pornit de la o întrebare aparent banală, dar plină de semnificaţie: "Ce vreau de la viaţă?", întrebare care a provocat în mod inevitabil un alt şir de întrebări: "Dar Dumnezeu, ce vrea de la viaţa mea? Ce îmi place să fac de obicei? Cum mi-ar place să se poarte alţii cu mine? Cum îl percep eu pe Dumnezeu? Ce m-aş vedea în viitor? Ce valoare are un dar pentru mine? Ce înseamnă pentru mine rugăciunea? Ce mi-ar place să facă Dumnezeu în mod special pentru mine? Ce fac eu în mod concret pentru Dumnezeu? Cât ai plătit părinţilor că te-au crescut?"
Treptat fiecare întrebare a devenit o provocare căreia fiecare tânără i-a răspuns cu responsabilitate şi maturitate.
Au predominat momentele de rugăciune, de dialog între participante şi nu în ultimul rând buna dispoziţie. Drumeţia însoţită de descoperirea amprentei lui Dumnezeu în natură a constituit şi ea una dintre părţile surprinzătoare ale campusului. Sfânta Liturghie la care am participat alături de comunitatea parohială a avut rolul de a "încărca" şi mai mult "bagajul" pe care tinerele participante l-au dorit plin şi chiar îndesat.
Dintre ideile "geniale" reieşite în urma discuţiilor din grupuri pot fi amintite următoarele: "Slujirea fără iubire se numeşte sclavagism"; "?ipătul şi nervii unei persoane sunt proporţionali cu frica care îi stăpâneşte inima"; "Grija părinţilor pentru copii nu se poate calcula în bani, ci doar în slujire plină de iubire"; "Dumnezeu este cel dintâi care l-a slujit pe om"; "Iubirea autentică nu costă! E pe gratis şi toţi au acces la ea!"
Spre sfârşitul campusului s-a alăturat surorilor prezente şi sr. Lenuţa Băcăoanu, superioara generală a surorilor "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", ocazie de care tinerele prezente au profitat punând diverse întrebări legate de specificul congregaţiei.
La ceas de bilanţ, lăsându-se la o parte modestia şi diplomaţia specifice de multe ori acestor momente, s-a putut constata că cele trei zile de campus au constituit într-adevăr o sămânţă. Nu ştim dacă ea va da roade. Poate că da, poate că nu! Va depinde de mulţi factori: de sămânţă, de pământul care o primeşte, de apa care o stropeşte şi mai ales de Duhul Sfânt care face ca totul să fie autentic.
Cuvintele papei Ioan Paul al II-lea, imprimate pe amintirea oficială oferită la sfârşitul campusului, constituie fără echivoc "tema" pe care fiecare participantă şi-a însuşit-o ca o concluzie a campusului: "Nu vă fie teamă să-l urmaţi pe Cristos şi să acceptaţi puterea sa. Nu vă fie teamă! Deschideţi, ba mai mult, deschideţi larg poarta inimilor voastre lui Cristos. Nu vă fie teamă! Cristos ştie ce este în interiorul omului. Numai el ştie!"
Fie ca Preacurata Fecioară Maria, Mama Preotului veşnic, Isus Cristos, să continue să inspire în Biserică noi "slujitoare"!
Sr. Iuliana Sulteş
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 22-25 august: Slănic Moldova: Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot, în campus vocaţional
