"E aşa de ciudat că avem atâta timp pentru ură, când viaţa nu-i decât o picătură între acest moment şi celălalt. Şi nu-i neînţeles de trist că nu privim la cer mai des, că nu culegem flori, că nu zâmbim, noi... care atât de repede murim".
Natura..., iubirea... noţiuni care se completează una pe alta realizând o armonie perfectă.
De ce?
Astăzi puţini sunt cei care văd verdele copacilor, roşul unui apus de soare sau frumuseţea pădurilor.
În zilele noastre oamenii sunt prea ocupaţi pentru a mai admira frumuseţile naturii. Stresaţi de problemele zilnice, de lipsa banilor şi de relele care li se întâmplă, oamenii nu mai ridică ochii spre cer pentru a vedea că e albastru şi senin şi nu se mai bucură când florile îşi deschid petalele colorate.
Se mai spune că, mai ales cei îndrăgostiţi, care iubesc nebuneşte, pot simţi culorile naturii cum le inundă viaţa, fac din fiecare anotimp o sărbătoare şi se bucură de fiecare dată când soarele urcă pe cer, dimineaţa.
E adevărat că, atunci când eşti îndrăgostit, totul capătă o nouă nuanţă.
Putem oferi iubire măcar o picătură fiecărei persoane din jurul nostru şi atunci, cu siguranţă, lumea va fi mai bună.
Trebuie să uităm de probleme şi de stres, să ne facem timp pentru a oferi iubire celor dragi ori de câte ori avem prilejul!
Trebuie să ne facem timp să privim cerul şi să zâmbim!
Apropiaţi-vă de natură!
Este benefic nouă, tuturor, să iubim natura, căci numai astfel vom reuşi să devenim mai buni, mai înţelegători, mai înţelepţi şi numai astfel... omenirea s-ar putea schimba în bine, deoarece, dacă se înlătură iubirea şi bunătatea, toată bucuria vieţii dispare.
Alexandra Ioan (Scout Iaşi)
