Un pelerinaj la sanctuarul naţional de la Mariazell din Austria au făcut în luna mai 55 de credincioşi ai Parohiei "Sângele lui Cristos" din Viena, al cărui paroh este pr. dr. Iosif Antoci, originar din Dieceza de Iaşi. Pr. Iosif ne-a împărtăşit câteva gânduri de la acest pelerinaj.
Au trecut puţine zile de la momentul când au fost pronunţate aceste minunate cuvinte, aş spune eu chiar emblematice: "A fost o zi ce va rămâne de neuitat în viaţa mea". Este deja o tradiţie pe care am creat-o de când mă aflu în această parohie din Viena, ca în fiecare an, în luna mai, să organizăm un pelerinaj la sanctuarul naţional al Austriei, Mariazell.
Chiar dacă participarea la sfânta Liturghie este mai restrânsă decât în România, pentru acest pelerinaj, cei care doresc să participe se anunţă cu multe luni înainte şi unii, în special cei mai în vârstă, sunt foarte interesaţi. Anul acesta, ca o noutate, au fost prezenţi şi trei copii şi doi tineri, care au animat frumos rugăciunea Rozariului şi care erau nespus de bucuroşi că o pot prezida.
În ziua de 20 mai am pornit în pelerinaj cu 55 de persoane. La prima vedere aveam impresia că nu s-au prezentat toate persoanele înscrise, însă am aflat imediat că autobuzul trebuie să mai facă o oprire la azilul de bătrâni din apropierea parohiei. Aşa s-a întâmplat şi, spre surprinderea mea, am putut observa şi nişte bătrânele pe ale căror feţe se putea citi tristeţea datorată trecerii anilor, izolării şi faptului că nu mai aveau pe nimeni apropiat pe această lume.
În autocar s-a creat un ambient plăcut, mai ales când am încercat să cântăm diferite cântece închinate Maicii Domnului. Datorită ambientului de rugăciune creat, am reuşit ca pe tot traseul să ne rugăm trei Rozarii şi să avem patru meditaţii cu tematică mariană. Ajunşi spre prânz la bazilica mariană din Mariazell, am avut posibilitatea ca, împreună cu mulţi alţi pelerini veniţi din diferite părţi ale Austriei, să participăm la sfânta Liturghie. Astfel, i-am mulţumit împreună lui Dumnezeu pentru marele dar primit cu ocazia acestui pelerinaj.
Acolo am întâlnit un preot care avea 50 de ani de preoţie şi conducea un grup de rugăciune a Rozariului viu. Sfinţia sa, fiind celebrant principal, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru darul Preoţiei şi, în mod special, pentru jubileul de aur pe care îl sărbătorea. Printre altele, la predică a ţinut să sublinieze că acest pelerinaj are şi menirea de a-i mulţumi sfintei Fecioare Maria pentru tot ceea ce a făcut pentru poporul austriac în decursul vremii, mai exact în anul 1955, când Viena era ocupată de ruşi, americani şi englezi. Erau clipe de foame, de sărăcie şi de război. Tocmai în acele clipe deosebit de grele poporul a apelat la ajutorul sfintei Fecioare. Şi ca să se bucure de o adevărată ocrotire din partea mamei cereşti, Austria a fost consacrată în totalitate sfintei Fecioare Maria. Dacă veţi avea ocazia vreodată să vizitaţi acest frumos sanctuar marian din Mariazell, se pot vedea şi astăzi pietrele care amintesc de acest moment istoric de neuitat. Ideea centrală care a ieşit în evidenţă de la acest preot la predică a fost faptul că sfânta Fecioară, chiar cu trecerea anilor, îşi menţine mereu promisiunea pe care a făcut-o omenirii, pe când omul de azi uită aşa de uşor de ceea ce i-a promis lui Dumnezeu. Mai mult, nu trebuie uitat că Austria este singura ţară din Europa în care, în momentul retragerii ruşilor, a fost o atmosferă paşnică şi fără vărsare de sânge, iar aceasta se datorează faptului că oamenii aveau încredere deosebită în Maica Domnului. Oamenii au ştiut să apeleze la ajutorul Mariei şi s-au consacrat întru totul ocrotirii ei.
Poate şi de asta sunt foarte multe biserici dedicate ei. Se cuvine amintit ceva nou care se practică în foarte multe biserici mariane din Austria: în fiecare a 13-a zi din lună se celebrează "Fatimafeier", în amintirea sărbătorii de la Fatima, când se organizează diferite pelerinaje la nivel local cu satele dimprejur. Apoi, în fiecare an, la 8 septembrie, se adună un număr imens de creştini din toată Austria într-o hală mare din Viena unde, timp de două zile, se organizează un adevărat pelerinaj de mulţumire. Sunt momente de intensă încărcătură spirituală care îi ajută pe oameni să-şi trăiască din plin credinţa primită la Botez.
La sfârşitul pelerinajului am întrebat care au fost impresiile după o asemenea zi plină şi binecuvântată. Am rămas profund impresionat când acea bătrânică pe care dimineaţă am văzut-o tristă, abia se mai mişca şi, cu faţa brăzdată de durere, mi-a spus că, deşi are 85 de ani, pentru ea a fost cea mai frumoasă zi din viaţa ei, zi ce va rămâne cu siguranţă de neuitat.
O altă persoană îmi spunea că simte o adevărată bucurie că a reuşit să reintre în Biserică după ce o părăsise în urmă cu 20 de ani, deoarece nu avea nici o convingere religioasă. Anul trecut, după un asemenea pelerinaj, a reuşit să-l descopere pe Dumnezeu, iar acum este nelipsită şi participă activ la sfânta Liturghie.
Cuvintele femeii de 85 de ani, care îmi spunea cu atâta seninătate că e posibil să fie ultimul ei pelerinaj pământesc, m-au făcut să reflectez. Am încercat să fiu mai conştient şi să-i mulţumesc Maicii Preacurate pentru darul frumos al Preoţiei şi pentru faptul că acea zi de mai va rămâne cu adevărat de neuitat în viaţa mea.
Pr. Iosif Antoci (Viena)
