Miercuri, 24 iunie 2015, părintele Mihai Vacaru a ţinut să-şi sărbătorească cei 40 de ani de preoţie concelebrând la sfânta Liturghie, ocazie care a oferit prilejul celor din Centrul de Asistenţă şi Îngrijire a Persoanelor Vârstnice din Măgura, surorilor Congregaţiei "Sfânta Faţă", personalului şi enoriaşilor din parohie să-i facă o mică surpriza de participare la această sărbătoare.
40 de ani ca preot al lui Cristos. 40 de ani de experienţe exaltante şi de încercări care pot zgudui şi pe cei cu o credinţă tare. 40 de ani în care realizările se pot vedea ori de câte ori metalul dur a devenit maleabil la căldura dragostei lui Dumnezeu care îşi arată măreţia în slăbiciunea omului cum spune apostolul (2Cor 12,10).
La asemenea aniversări suntem obişnuiţi să exaltăm realităţile care le vedem mari după măsurile omeneşti. Cu siguranţă s-ar putea trece în revistă activitatea sa fervoroasă şi plină de elan în diferitele parohii unde a slujit cu zel; s-ar putea evidenţia vivacitatea pe care toţi cei care l-au cunoscut, amintesc cu pietate acuma în momentele de vizită la "noul amvon" pe care Domnul i-a pregătit. Da pentru că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre şi planurile lui sunt departe de ale noastre ca cerul de pământ.
Omeneşte vorbind, o lacrimă înmugureşte pe buchetul participării la acest aniversar, dar în acelaşi timp, o mulţumire densă, ca tămâia din imensa cădelniţă a bisericii din Capestrano la sărbătoarea de hram, se înalţă către Domnul. Toţi încercăm să fim slujitori ai marelui Preot şi predicăm despre valoarea suferinţei, despre participarea la suferinţa lui Cristos. Dar Domnul a realizat în viaţa părintelui Vacaru promisiunea din Isaia "e prea puţin să fii slujitorul meu" şi iată ni l-a pus ca lumină, care nu predică prin cuvinte, cu forţă, ci cu logica luminii care împrăştie întunericul fricii de suferinţă, teama de proiecte frânte de soartă şi atâtea "întunericuri" ce prea des ne îngrozesc. Pentru că văzându-l pe părintele cum îşi poartă crucea, îţi dai seama de câte lucruri minunate din propria viaţă nu te-ai bucurat până acuma şi găseşti lumina ca să poţi savura de acuma toate darurile divine pe care le primeşti zilnic, daruri însă, pentru faptul că nu ai lumină, nici nu le observi. Iată o lumină care ne poate ajuta să nu ne mai plângem ci să ne bucurăm, să nu ne mai compătimim ci bucurându-ne să-i mulţumim Domnului. E adevărat o lumină care mai pâlpâie uneori, dar care rămâne totuşi lumină ce ne ajută să înţelegem atâtea.
Mulţumim părintelui Mihai care acceptând voia Domnului, nu numai la hirotonirea de acum 40 de ani, ci şi acuma, a devenit şi rămâne nu doar slujitor al Domnului ci "lumină" pentru cei care au nevoia să iasă din tristeţe, teamă, frică şi atâtea spectre care pândesc în viaţa de zi cu zi a multora dintre noi.
Mulţumim şi surorilor care cu o grijă cu adevărat familiară îi stau mereu alături, personalului care cu răbdare, respect şi prietenie îl tratează în fiecare zi, prietenilor, cunoscuţilor, colegilor care mai reuşesc să găsească timp să treacă să-l salute.
La Mulţi Ani binecuvântaţi, părinte Mihai, şi Domnul să te ţină lumină!
Pr. Paul-Valerian Ţâmpu
*
"Este prea puţin să fii slujitorul meu, [...].
Te-am pus lumină pentru popoare,
ca să fie mântuirea mea până la marginile pământului"
(Is 49,6).
