Iaşi: PS Petru Gherghel la patruzeci de ani de păstorire
Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de păstorire a Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel a prezidat o sfântă Liturghie pontificală, miercuri, 21 februarie 2018, la ora 18.00, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi, la care au participat ÎPS mitropolit Ioan Robu, Mons. Benone Farcaş, rector al Seminarului din Iaşi, preoţii profesori, preoţi din Iaşi (în total peste 50 de preoţi), persoane consacrate şi mulţi credincioşi. Înainte de sfânta Liturghie, PS Petru Gherghel, alături de ÎPS Ioan Robu, a participat la Calea sfintei cruci, purtând crucea şi meditând la iubirea lui Cristos faţă de omenire. Cântarea a fost susţinută de corul Institutului Teologic din Iaşi.
La începutul celebrării, PS Petru Gherghel i-a salutat pe toţi cei prezenţi la acest moment de sărbătoare şi i-a invitat ca împreună cu el să-i înalţe lui Dumnezeu rugăciune de mulţumire.
Predica a fost ţinută de pr. Pius-Petru Iancu, profesor şi formator la Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi, cel care în acest timp al Postului Mare, miercurea şi vinerea, ţine aşa-numitele predici quadragesimale, în catedrala din Iaşi. "Omul a căutat dintotdeauna semne după care să se ghideze în raportul său cu Dumnezeu şi cu aproapele. În Postul Mare ne aflăm sub semnul milostivirii lui Dumnezeu, o milostivire atotputernică şi infinită în iubire şi răbdare, care îl aşteaptă pe om la convertire".
"Uneori milostivirea infinită a lui Dumnezeu ne scandalizează când nu acceptăm ideea că îi poate ierta pe absolut toţi cei care se întorc la el cu căinţă. Dumnezeu ne iartă pe toţi fără părtinire şi discriminare".
La finalul celebrării a luat cuvântul ÎPS Ioan Robu, care a evocat momentul în care PS Petru a primit numirea ca ordinarius al Diecezei de Iaşi, cu jurisdicţia de administrator apostolic. "Acel moment s-a desfăşurat sub semnul chipului milostiv al lui Dumnezeu. De la acel moment au trecut 40 de ani, pe care îi putem asemăna cu un drum al crucii. Aceşti ani se aseamănă cu cele patru anotimpuri care se succed sau se întrepătrund. De asemenea, se mai pot asemăna cu patru rozarii, în care medităm misterele vieţii lui Cristos. În aceşti ani, episcopul Petru a predicat, a meditat şi a trăit aceste mistere ale credinţei într-un mod exemplar. Ne asociem cu PS Aurel Percă, cu toţi preoţii, persoanele consacrate, seminariştii şi poporul credincios pentru a-l înconjura pe Preasfinţitul părinte Petru cu afecţiunea şi rugăciunea noastră".
Păstorul diecezei a mulţumit tuturor celor care au luat parte la celebrare, celor care i-au fost alături în aceşti 40 de ani de păstorire şi i-a asigurat pe toţi, preoţi şi credincioşi, de rugăciunea sa.
La final, preoţii şi credincioşii din biserică i-au cântat păstorului "La mulţi ani", iar părintele paroh i-a oferit din partea tuturor un buchet mare de trandafiri.
Alin-Corneliu Sabău
* * *
Cuvântul ÎPS Ioan Robu
"Excelenţa Voastră Petru Gherghel, Preacucernice părinte rector, dragi părinţi profesori, iubiţi colegi preoţi, persoane consacrate, iubiţi credincioşi, dragi seminarişti,
Acum mulţi ani în urmă, parcă era ieri, la Seminar, deodată, pe nepusă-masă, a spus careva că trebuie să mergem la Bucureşti. Că mergeam la Bucureşti nu era un lucru rar, pentru că din când în când eram chemaţi de Mons. Augustin sau de Departamentul Cultelor. Pe drum, Mons. Grigore - pe care îl cunoaşteţi -, care era şoferul maşinii în care era Mons. Gherghel şi pr. Sechel (Dumnezeu să-l ierte!), îmi spune că mergem la Bucureşti pentru că părintele rector de atunci, Petru Gherghel, va primi o numire din partea Sfântului Scaun. Şi aşa am mers în tăcere spre Bucureşti. Acolo era Mons. Bukowski, cel care cu mult înainte vizita ţara noastră pentru problemele bisericeşti din partea Vaticanului în raport cu statul român; ne aştepta acolo şi, ajungând, am mers la etajul doi al palatului episcopal, în capelă; Mons. Bukowski l-a anunţat oficial pe rectorul de atunci, Petru Gherghel, că este numit de Sfântul Părinte să fie ordinarius al Diecezei de Iaşi cu jurisdicţia de administrator apostolic; acolo a primit numirea şi jurisdicţia, acolo a făcut jurământul de fidelitate, de acolo a început totul pentru Sfinţia Sa, pentru noi şi pentru întreaga Moldovă.
Era un eveniment, ca să împrumut cuvântul predicatorului din seara aceasta, era un semn al milostivirii lui Dumnezeu; un semn, în sfârşit, al dezgheţului; un semn că se întâmplă ceva. Era pentru prima dată, când după plecarea nunţiului din ţară, Sfântul Scaun intervenea direct, oficial, pentru numirea cuiva în Dieceza de Iaşi; era ceva deosebit, însă noi trebuia să trăim pe ascuns acest eveniment. Aşa s-a făcut că în secret am plecat de la Seminar şi în maşină am aflat de ce merg la Bucureşti. Acolo, nici măcar Mons. Augustin, care era ordinarius al Arhidiecezei de Bucureşti, nu a fost să participe. Am fost câţiva la un eveniment totuşi istoric pentru Dieceza de Iaşi şi pentru persoana rectorului de atunci, Petru Gherghel.
Începea, aşadar, pentru toată ţara un semn al milostivirii lui Dumnezeu, al schimbării, al dezgheţului pe care îl aşteptam. Atunci a început un timp nou şi o activitate nouă pentru Mons. Petru Gherghel şi de atunci am început să-i spunem "Monseniore". Acest drum nou se aseamănă cu un drum al crucii. Chiar mă gândeam la începutul Căii sfintei cruci că, deşi au trecut 40 de ani, atunci a început un drum asemănător cu cel al crucii pentru Mons. Petru Gherghel. Bine că nici nu aţi observat că nu am anunţat prima staţiune, "Isus este osândit la moarte". Mă temeam să nu greşesc şi să spun că Mons. Petru a fost numit ordinarius. Cred că nu bănuia atunci prin toate câte avea să treacă în aceşti ani. De atunci au trecut 40 de ani, mai spun o dată, parcă a fost ieri.
Aceşti ani seamănă, aş putea spune, cu cele patru anotimpuri care se succed sau se întrepătrund. Seamănă cu patru rozarii de bucurie, de slavă, de durere, de lumină, căci şi acestea se întrepătrund. Şi experienţa pe care a avut-o în aceşti 40 de ani seamănă cu misterele lui Cristos pe care le-a predicat, le-a anunţat ca păstor al acestei dieceze. Experienţa începută atunci, iată se încheie, dar nu se termină cu această sfântă Liturghie de recunoştinţă pentru aceşti ani, pentru Preasfinţia Sa, pentru întregul cler din Dieceza de Iaşi, pentru toţi credincioşii, pentru toate parohiile şi pentru Seminarul Diecezan. Un timp frumos, un timp de creştere, de dezvoltare pentru această dieceză, un timp în care am primit acelaşi semn al milostivirii lui Dumnezeu. Şi percepem acest semn, mai departe, în viaţa diecezei, a episcopilor, a preoţilor, a Seminarului, a comunităţilor călugăreşti; percepem în continuare acest semn cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, aşa cum am făcut-o la această sfântă Liturghie, cu mulţumire că Dumnezeu a avut grijă de această dieceză, că i-a dat păstori, i-a dat putere de creştere şi sperăm ca această putere să rămână şi să meargă mai departe, împreună cu Mons. Petru Gherghel şi cu Mons. Aurel Percă.
În numele meu, în numele episcopului auxiliar de Iaşi, Aurel, şi al episcopului auxiliar de Bucureşti, Cornel, în numele preoţilor de la seminar, al rectorului, al seminariştilor, al persoanelor consacrate şi al tuturor credincioşilor, îi spun PS Petru Gherghel: Mulţi ani înainte, cât ar vrea Sfântul Scaun ca episcop şi cât ar vrea Dumnezeu ca ani de viaţă!
Lăudat să fie Isus Cristos!"
* * *
Cuvântul PS Petru Gherghel
"Înaltpreasfinţitul Ioan Robu a spus şi multe taine din acea perioadă. Trebuie să spun că eram prea tânăr pentru o asemenea misiune, de a fi în fruntea unui popor într-o perioadă grea, cu multe probleme. Nunţiul Bukowski m-a chemat, mi-a spus despre ce este vorba şi m-a rugat să fiu discret şi înţelept pentru a putea duce mai departe începutul unor relaţii care, aşa cum spunea ÎPS Robu, până atunci nu avuseseră loc. Mi-a spus să nu ne grăbim, să o luăm încet, cu înţelepciune ca să ajungem departe. Pentru mine a fost o încurajare când mi-a spus că nu sunt singur, că suntem cu toţii uniţi împreună. Din discuţiile purtate atunci, înţelesesem că această perioadă ar putea fi scurtă şi credeam că va fi scurtă, dar iată că au trecut 40 de ani, cu o asemenea misiune pe umerii mei, un simplu preot, crescut în seminar, dar încă nu cu mari şcoli. Probabil că Dumnezeu ştie să aleagă pe cine vrea el şi arată astfel că el conduce Biserica şi nu un om.
În această seară sunt bucuros să spun că nu m-am simţit singur, mai ales în acele timpuri grele, întrucât toţi preoţii erau în jurul ordinariului pentru a putea duce mai departe ceea ce însemna pentru Sfântul Scaun o nouă lucrare, un nou mandat ce urma să se dezvolte mai târziu. I-am simţit alături pe toţi preoţii noştri, preoţi curajoşi, care s-au ridicat din Seminar şi care au fost în mijlocul poporului păstori care au ştiut să poarte mai departe moştenirea primită. Biserica nu este formată dintr-un episcop, ci este formată din întregul popor al lui Dumnezeu. În această seară am participat la Calea crucii pentru a exprima că într-adevăr a fost un drum cu multe cereri, iar lipsurile noastre trebuie unite cu crucea lui Isus şi astfel să le oferim Tatălui. Sânta Liturghie din această seară a avut acest scop, de a uni jertfa noastră cu cea a lui Cristos.
Aduc mulţumiri tuturor celor care sunt aici de faţă, cât şi celor care se află în afara Diecezei, care se roagă ca Dumnezeu să binecuvânteze poporul nostru şi să-şi reverse mai departe milostivirea sa asupra mea şi asupra întregii Biserici. Rămâne ca ceea ce va spune Sfântul Scaun să împlinesc. Vă mulţumesc celor care aţi participat la această celebrare şi vă doresc să aveţi mereu împliniri în această slujire a lui Dumnezeu şi a Bisericii. Lăudat să fie Isus Cristos!"
