"Binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a cărui speranţă este Domnul. El va fi ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu-i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să aducă roade" (Ier 17,7-8).
Acest crez l-a călăuzit pe părintele Mihai Vacaru în drumul său pe acest pământ şi i-a dat putere să-şi ducă crucea de fiecare zi cu seninătate, cu demnitate de fiu ales al lui Dumnezeu.
A plecat la Tatăl în dimineaţa zilei de 20 octombrie 2015, după o suferinţă de foarte mulţi ani, care a lăsat amprente adânci pe trupul său.
Cu toate infirmităţile cauzate de boală, Sfinţia Sa nu a încetat să fie pentru cei care-l înconjurau un propovăduitor al cuvântului, dar nu prin vorbe, ci prin trăire perpetuă, prin acceptare voluntară, necondiţionată a voinţei divine, prin a experimenta în viaţa proprie împărăţia lui Dumnezeu. Era o "predică vie", ne întâmpina cu zâmbetul pe buze, iubitor de oameni fără deosebire, pe toţi care îi treceau pragul camerei sale îi binecuvânta şi-i încuraja să fie statornici în credinţă şi le îndrepta privirea spre icoana Sfintei Fecioare Maria, ajutorul tuturor oamenilor.
Trăsătura dominantă a părintelui a fost iubirea, a iubit mult copiii, când era vizitat de diferite grupuri de copii iradia de fericire, a iubit nespus natura, florile, munţii, locurile natale. Nici un efort nu i se părea prea mare pentru a vizita localitatea Oituz de unde era originar, în vara aceasta a mers de trei ori, primul loc de popas era cimitirul unde ridica spre cer o rugăciune pentru părinţii Sfinţiei sale, apoi biserica parohială de care era tare mândru, vizita rudele, cunoscuţii.
Miercuri, 21 octombrie 2015, în capela Surorilor Benedictine Reparatoare ale Sfintei Feţe a Domnului nostru Isus Cristos de la Măgura, s-a oficiat sfântă Liturghie cu recviem, având celebrant principal părintele Isidor Dâscă, decan de Bacău, înconjurat de alţi confraţi în preoţie.
Parohul comunităţii Măgura, pr. Valerian Ţâmpu, a prezentat succint la predică experienţa sa trăită în compania pr. Mihai. Deşi nu putea articula niciun cuvânt, părintele, prin atitudine şi gesturi, reuşea să transmită seninătate, optimism şi bucurie.
În Centrul social de îngrijire persoane vârstnice de la Măgura, unde şi-a petrecut ultimii ani, acum e multă tristeţe, "îngerul casei", cum îi spuneau surorile, nu mai este printre noi.
Dumnezeu să-l fericească cu viaţa veşnică şi să-l aşeze în rândul fiilor săi!
Liliana Herciu
* * *
A trecut la Domnul pr. Mihai Vacaru
