Luncaşi: Campus "David, micul mare Rege"
Comunitatea din Luncaşi a avut, în perioada 10-14 iulie 2013, un prilej de mare bucurie, entuziasm şi voie bună, mai ales în rândul celor mici, datorită campusului organizat de pr. paroh Adrian Iştoc şi de Congregaţia "Don Orione", formată din pr. Iosif Fechetă împreună cu şase seminarişti.
Tuturor ne-au dat un exemplu de animare activă, loialitate şi dăruire, dar mai ales au avut grijă să declanşeze în copii dorinţa de a concura, a se bucura, a câştiga şi a afla lucruri noi. Iar când spun lucruri noi, mă refer cu precădere la cele legate de viaţa regelui David, deoarece tema acestui campus a fost "David, micul mare Rege".
Campusul a început cu nerăbdare maximă, deoarece copiii, împreună cu animatorii, s-au strâns cu mult înaintea orei stabilite, în aşteptarea oaspeţilor lor. Când toate pregătirile şi organizarea s-a sfârşit a început distracţia, însă nu lipsită de sarcini. Aşadar, după împărţirea celor aproximativ 90 de copii în patru echipe, a trebuit ca fiecare din acestea să îşi aleagă un nume, să creeze un steag şi să-şi compună propriul imn. Fiecare copil a încercat să găsească cel mai frumos nume şi într-un final, echipele s-au numit: Misionarii, Pastoraşii, Spiriduşii lui David şi Cocoşii.
Fiecare zi a fost una deosebită prin prisma scenetelor pregătite cu multă sârguinţă de animatori, dovada fiind ropotele de aplauze primite din partea copiilor, dar şi a catehezelor prin care pr. Iosif a încercat să le însuşească copiilor cele mai importante idei ale celor puse în scenă, făcând paralela între viaţa lor cotidiană şi viaţa spirituală. Nu putem uita de diversele activităţi, jocuri şi mai ales bansuri, ce au reuşit să întreţină entuziasmul în rândul copiilor, să le inducă spiritul de echipă şi să păstreze o continuitate a bucuriei din aceste zile. Ziua se încheia cu participarea tuturor la sfânta Liturghie şi ascultarea învăţăturilor de la predică.
A doua zi a venit cu o noutate. Un clasament provizoriu al echipelor. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că, deşi clasamentul nu era foarte apropiat, copiii nu s-au descurajat, ci din contra, acesta a fost un impuls pentru ei. Toţi îşi propuseseră, ca începând cu ziua a treia să demonstreze cât sunt de buni şi ce pot reuşi în echipă. Acesta a fost momentul când ei s-au împrietenit mai mult, atât între ei cât şi cu cei mai mari ai echipei, neexcluzând pe nimeni şi astfel reuşind să-şi ridice moralul. Fiind vorba de ataşarea copiilor faţă de cei mai mari, trebuie să menţionez ce a spus un copil de 5 ani, într-una din seri când mama lui a venit să îl ia. Arătând cu degetul către unul din seminarişti, a spus: "Mami, îl putem lua şi pe el cu noi acasă?" Ştim că de multe ori cuvintele unui copil inocent ne fac să spunem că e ceva mai profund, aşa a fost şi de data aceasta, chiar dacă ne-a şi amuzat în acelaşi timp.
Cu precădere, cea mai palpitantă, energică şi voioasă zi a fost cea declarată "căutării comorii". Copiii plini de entuziasm şi hotărâre, deopotrivă cu animatorii lor, au plecat în căutarea vestitei comori. Deşi căldura soarelui era pătrunzătoare, copiii nu s-au dat bătuţi şi după multe ore de căutări, în care au întâmpinat diverse probe şi chiar ţepe, un membru al echipei "Păstoraşii" a găsit biletul galben mult râvnit.
În ultima zi, după Liturghia solemnă a duminicii, copiii au avut ocazia să îşi etaleze talentul şi să le arate tuturor, laolaltă, părinţi, bunici, fraţi, cunoscuţi, ce au făcut ei în zilele acelea şi mai ales ce au realizat împreună cu ceilalţi. Fiecare echipă a avut sarcina ca pană în ultima zi să realizeze cate o scurtă scenetă cu bază evanghelica. Aşa că, după sfânta Liturghie, fiecare echipă ne-am prezentat steagul, imnul şi sceneta pregătită. În afară de răsplata dată de aplauzele tuturor, animatorii şi copiii au primit dulciuri de la părintele paroh şi diferite lucruri de la Congregaţia "Don Orione", care să le amintească de momentele petrecute în campus.
Cu adevărat zile binecuvântate. Zile ce ne-au dăruit bucuria de a ne distra împreună, dar şi ocazia de a ne apropia mai mult de Dumnezeu şi de a înţelege că orice ai face, oriunde ai merge, mereu este Cineva cu tine care te ocroteşte. Nu ne rămâne decât să mulţumim Domnului pentru aceste zile frumoase, pline de har, bucurie, prietenie şi iubire, părintelui paroh Adrian Iştoc, care a făcut ca aceste zile să fie de neuitat, dar mai ales oaspeţilor noştri, pe care îi aşteptăm cu mult drag şi în anii ce urmează.
Iată câteva impresii:
"Petru mine, Vara Împreună a fost o experienţă minunată. A fost o perioadă scurtă în care priorităţile mi s-au schimbat,în care am reuşit să văd, măcar pentru scurt timp, ce înseamnă să ai grijă de o altă persoană, care nu se poate apăra singură. În aceste zile, am putut să percep viaţa şi prin ochii celor mici şi am înţeles că, mai ales când e vorba de copii, educaţia este mai eficientă dacă este susţinută de distracţie. Această activitate a fost minunată din toate punctele de vedere. Nu regret nici o clipă participarea şi abia aştept să mă alătur grupului de animatori de anul viitor!" (Larisa Petrila, 16 ani)
"Toate momentele petrecute aici au fost minunate şi aş fi vrut să nu se termine niciodată!" (Denisa, 6 ani)
"Mi-a plăcut foarte mult Vara Împreună. M-am împrietenit cu seminariştii şi cu alţi copii cu care nu vorbeam înainte, m-am jucat cu ei, am cântat, am dansat... A fost foarte frumos! Abia aştept campusul de anul viitor!" (Vlad, 11 ani)
"A fost extraordinar. Mi-a plăcut că am învăţat bansuri, ne-am învins fricile şi am fost cu toţii uniţi" (Andrei, 9 ani)
Lidia-Mădălina Chicet
