Un curs de formare pentru preşedinţii parohiali ai Acţiunii Catolice s-a desfăşurat în perioada 21-23 noiembrie 2008, la Mănăstirea Carmelită din Luncani. Tema acestei întâlniri a fost dată tema anului asociativ în curs, "Nu doar admiratori, ci discipoli", cu motoul "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" - Mc 8,34 (text: Mc 8,34-38).
Au fost prezente aproximativ 45 de persoane, preşedinţi parohiali, membri ai consiliului diecezan AC, precum şi oaspeţi din străinătate. La acest curs a participat şi un grup de tineri din Republica Moldova, în vederea unei viitoare colaborări între AC Iaşi şi tinerii din Chişinău.
Programul întâlnirii a fost unul foarte divers.
Cursul s-a deschis vineri seara cu sfântă Liturghie, celebrată de pr. Felix Roca, asistentul spiritual general, alături de pr. Costel Ţăranu, asistent sector tineri, zona Bacău şi de pr. Mihai Bălan, asistentul spiritual al grupului de tineri din Chişinău. A urmat apoi o seară de cunoaştere, coordonată de Alexandra Cojan, responsabila diecezană ACC, care, prin jocuri şi momente de relaxare, a ajutat participanţii să se deschidă şi să se cunoască mai bine.
Ziua de sâmbătă a debutat cu rugăciunea Laudelor, după care, avut loc un prim moment de formare prezentat de pr. Felix Roca. "Cine este preşedintele parohial?" şi "Ce trebuie să facă preşedintele parohial?" - acestea au fost întrebările care au stat la baza momentului de formare.
Explicarea proiectului formativ ACRO intitulat "Voi sunteţi prietenii mei", precum şi a itinerarelor de formare pe sectoare a constituit cel de-al doilea moment formativ al dimineţii, realizat de Anca Lucaci, preşedinta diecezană AC.
În centrul zilei a stat sfânta Liturghie, celebrată de asistenţii spirituali AC prezenţi: pr. Felix Roca, pr. Mihai Bălan şi pr. Marius Sabău.
După-amiază s-au desfăşurat atelierele de lucru, coordonate de Narcis Jitaru, vicepreşedintele diecezan AC, care a vorbit despre "Liderii din lumea de azi şi impactul emoţional asupra noastră". În cadrul grupurilor de discuţii, prin jocuri de rol, s-au pus în discuţii soluţii la elementele de conflict şi factorii perturbatori ai bunului mers al unei organizaţii.
Rugăciunea Vesperelor a fost realizată în comun cu comunitatea fraţilor şi surorilor carmelite din Luncani.
Seara a avut loc o adoraţie, după care, pe parcursul întregii nopţi adoraţia a continuat prin momente individuale de adorare a lui Cristos, Regele universului, prezent în preasfântul sacrament.
Duminică dimineaţa a fost un moment spiritual de lectio divina, prin meditarea textului evanghelic "Condiţiile urmării lui Isus" (Mt 16,24-28; Lc 9,23-28), propus de părintele Felix Roca.
A urmat sfânta Liturghie comunitară, care a încheiat programul cursului de la Luncani.
Anca Lucaci
*
Întâlnirea preşedinţilor parohiali a fost şi de data aceasta un moment de comuniune, împărtăşire şi prietenie. Îmi exprim aici bucuria de a fi luat parte la o asemenea întrunire şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru chemarea pe care mi-a făcut-o.
Este uimitor cum Dumnezeu reuşeşte să comunice atât de multe lucruri, cum ne face să trăim mai profund credinţa noastră. Încă o dată am realizat cât este de important ca atunci când suntem chemaţi, noi să răspundem, iar o dată cu răspunsul nostru să luam în mâini misiunea pe care ne-o încredinţează Dumnezeu, o dată cu chemarea sa.
Cursurile de formare au un rol dublu şi foarte important. În primul rând se produce o schimbare la nivel individual, în viaţa fiecăruia dintre cei prezenţi. Prin momentele trăite, se conştientizează tot mai mult nevoia de a lua parte la planul lui Dumnezeu, de a schimba puţin traiectoria vieţii noastre, dar nu aşa cum vrem noi, ci aşa cum doreşte el. O data ce se realizează o purificare la nivel individual, Dumnezeu ne trimite în mijlocul oamenilor pentru a răspândi credinţa, pentru a-l face cunoscut.
Ceea ce mi-a plăcut mult la acest curs au fost momentele de rugăciune, de cântare şi de adorare a lui Isus. Este cu adevărat minunat să participi la aceste momente prin care îl simţi pe Dumnezeu tot mai aproape de inima ta.
Atât în inima mea, cât şi în inima celorlalţi prezenţi la curs sunt sigură că a crescut dorinţa de a fi misionar, de a da un răspuns pozitiv chemării lui Dumnezeu. El are nevoie ca noi să-i fim aproape, să-l mărturisim, să-l purtam cu noi oriunde am merge.
Acţiunea Catolică este un mod de a răspunde chemării de a fi misionar la noi acasă, în parohia noastră. Ea este înainte de toate un proiect al lui Dumnezeu, un stil de viaţă.
Ana Petrina
