Fotografie aeriană a cimitirului rutean
Din anul 2008 şi apoi de la finalul lui 2012 cercetătorii au abandonat ipoteza că episcopul Anton Durcovici ar fi înmormântat în Cimitirul Săracilor sau în cel evreiesc. Tot mai mult, mai ales după descoperirea, în anul 2008, a dosarului de anchetă al lui Vasile Ciolpan, fostul director al închisorii, s-a conturat ideea că de fapt episcopul a fost înmormântat în cimitirul oraşului, în zona ruteană.
Cimitirul oraşului Sighet este împărţit în trei: în stânga este cimitirul ortodox care până în anul 1948 a fost greco-catolic, în centru se află cimitirul romano-catolic, în dreapta, cimitirul rutean (rutenii până în 1948 au fost greco-catolici).
La 10 februarie 2014, cercetătorul Emanuel Cosmovici a trimis o fotografie primită de la istoricul Andrea Dobes de la Memorialul Sighet: cimitirul oraşului din Sighet (axat pe zona ruteană). La dorinţa dlui Cosmovici de a studia amplasamentul cimitirului în 2010-2011, dna Dobes l-a rugat pe Liviu Şiman, un prieten aviator, să facă o fotografie de la înălţime. Informaţiile despre cimitir provin de la istoricul dr. Andrea Dobes.
Cimitirul rutean este triunghiul cu vârful ascuţit din extrema dreaptă a fotografiei, care vine către casa cu acoperiş gri (din partea de jos a fotografiei) şi are una dintre laturi lipită de gardul de la stradă. Zona ruteană se învecinează cu zona catolică printr-o cărare cu iarbă. Zona catolică pare un trapez mare, care ocupă partea principală a imaginii. Zona ortodoxă (care se vede foarte puţin în fotografie) începe în colţul de jos stânga a imaginii şi este tot atât de mare cât zona catolică. În zona catolică, în spatele capelei din care iese fum, acum câţiva ani nu era niciun mormânt. Se observă cum au înaintat mormintele risipite către spatele grădinii cimitirului. Dar asta, doar pentru zona catolică.
În zona ruteană se vede în spate, la dreapta, un gard jos, perpendicular pe gardul cimitirului. Acolo e un perimetru cu morminte sovietice. Se observă şi un fel de monument în acel perimetru. Deţinuţii morţi la Sighet n-ar fi putut fi înmormântaţi în perimetrul sovietic.
În continuarea zidului sovietic sunt trei pomi mari, cu coroana rotundă. Între timp pe locul lor s-a construit o capelă a rutenilor, care au rămas ortodocşi.
Dincolo de capelă e spaţiu liber, până în spatele grădinii cimitirului (zona cu soare dincolo de cei trei copaci). Bătrânii spun că pentru asfaltarea şi lărgirea străzii s-a luat o fâşie din cimitir. Dar este greu de crezut că Ciolpan a îngropat morţii lângă zid, s-a ferit să nu audă trecătorii.
În acest spaţiu din zona ruteană, care, după cum se vede, a rămas neutilizat până azi, când s-a construit capela, ar fi putut fi îngropat episcopul Durcovici.
În acest fel ne-am apropiat de locul înmormântării episcopului Durcovici. Aşadar, locul este delimitat, probabil, astfel: la dreapta (cum privim poza) zidul cimitirului sovietic (care se poate bănui); la stânga, poteca de iarbă (şi prelungirea ei) care separă zona ruteană de zona romano-catolică; spre privitor: zidul noii capele construite în dreptul celor trei copaci mari; opus privitorului: marginea cimitirului, de la stradă şi până la punctul în care poteca de iarbă intersectează casa cu acoperiş gri şi coş.
În această zonă s-ar putea face săpături, sugerează dl. Emanuel Cosmovici, şi ar mai fi de întrebat cei care au făcut şantierul noii capele dacă n-au dat peste oase.
Trupul neînsufleţit al episcopului a fost înmormântat în noaptea de 10 spre 11 decembrie 1951, în secret, locul fiind apoi nivelat, "mascat ca să nu se mai poată identifica".
A consemnat pr. Cornel Cadar
