Pentru a nu pierde amintirea Conciliului al II-lea din Vatican
Nu trebuie lăsată să treacă neobservată a şaizecea aniversare a începutului Conciliului al II-lea din Vatican, care va fi la 11 octombrie 2022. Este ceea ce a sugerat cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, în timpul Liturghiei în Grotele Vaticane. Ocazia a fost amintirea morţii sfântului Paul al VI-lea, petrecută la Castel Gandolfo chiar la 6 august 1978.
Continuând în tradiţia de a se întâlni în rugăciune la mormântul pontifului pentru a celebra Euharistia în sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, cardinalul a subliniat faptul că memoria liturgică a lui Paul al VI-lea a fost fixată, din 2019, la 29 mai, ziua hirotonirii sale sacerdotale. Cele două date sunt distante, dar pentru papa brescian nu era mare distanţă spirituală, a evidenţiat prefectul. Aşa cum demonstrează, de exemplu, scrisoarea pe care a scris-o prietenului Andrea Trebeschi "pentru a-i încredinţa în mod deosebit hirotonirea sa", pe care Montini o descria ca "transformare fundamentală a vieţii mele".
Toţi, a adăugat Semeraro, "avem în sfântul Paul al VI-lea un punct de referinţă foarte iubit precum şi motive diferite pentru a fi cinstitori ai lui". Apoi, făcând referinţă la Conciliul al II-lea din Vatican, cardinalul a subliniat că el a fost voit de sfântul Ioan al XXIII-lea ca întâlnire a Bisericii cu Cristos înviat; şi Paul al VI-lea "a văzut şi a trăit conciliul ca şi el ca întâlnire, prietenie cu Cristos". În acest sens Semeraro a citat alocuţiunea din 14 septembrie 1965, când Montini s-a adresat părinţilor conciliari spunând: "Cu noi este acel Cristos, în al cărui nume suntem adunaţi şi a cărui asistenţă străjuieşte mereu drumul nostru în timp".
Pentru aceasta, a continuat Semeraro, se poate împărtăşi ceea ce a scris teologul Marie-Joseph Le Guillou în cartea sa Faţa Celui Înviat. Măreţia profetică, spirituală şi doctrinală, pastorală şi misionară a Conciliului al II-lea din Vatican: "Paul al VI-lea, care într-o zi, fără îndoială, va fi proclamat învăţător al misterului lui Cristos... a ştiut să definească conciliul un act de contemplaţie, capabil să trezească reînnoirea, căutarea unităţii, dialogul cu lumea".
În alocuţiunea sa pentru începutul celei de-a doua perioade conciliare, la 29 septembrie 1963, Montini cerea Bisericii să "descopere propria formă, adică frumuseţea" voită de Cristos de care trebuie să strălucească. "A revigora şi a face tot mai transparentă această asemănare cu Cristos - a afirmat cardinalul - trebuie să fie şi angajarea fiecăruia dintre noi, fie personal, fie în slujirea Bisericii pe care suntem chemaţi s-o desfăşurăm".
În general, a continuat celebrantul, este "ca un joc în familie şi între prieteni, de fiecare dată când se naşte un băieţel sau o fetiţă: a spune cui îi seamănă". Pentru aceasta, a spus el, "aş vrea ca după şaizeci de ani de la conciliu asemănarea Bisericii cu Cristos să crească şi să se întărească".
Făcând referinţă la relatarea din Evanghelia lui Luca despre episodul Schimbării la Faţă a Domnului, cardinalul a notat ceea ce prezintă evanghelistul, şi anume că, "în timpul acelei rugăciuni a lui, toţi cei trei l-au lăsat singur", pentru că erau "toropiţi de somn"; însă, când s-au trezit, "au văzut gloria sa şi pe cei doi oameni care erau cu El". Sfântul Augustin, a amintit prefectul, reia în această privinţă o întrebare: "cum de după Învierea sa atâtea persoane care, deşi l-au cunoscut, nu l-au recunoscut?". În schimb, cum de, la Schimbarea la Faţă, "cei trei discipoli care erau pe Tabor l-au recunoscut cu toate că faţa lui strălucea ca soarele?"
Răspunsul sfântului episcop este acesta: "De vreme ce erau cu El, erau foarte siguri că era vorba de El". De fapt, a subliniat cardinalul, "a fi cu Isus, a-l iubi este condiţia pentru a-l recunoaşte. Dacă pe Isus nu-l iubim, nu ajungem să-l recunoaştem. Iubirea este cea care permite să cunoaştem cu adevărat şi acest lucru nu este valabil numai pentru dinamismele umane, ci şi cu privire la Dumnezeu şi la Fiul său Isus Cristos". Probabil că şi pentru aceasta glasul care se face auzit din nor reafirmă că Isus este alesul, preaiubitul Tatălui: "Acesta este Fiul meu cel ales, ascultaţi de el!". Cu iubire "îl ascultăm pe Isus. Pe Dumnezeu îl cunoaştem parcurgând drumul iubirii", aşa cum a spus papa Francisc într-o omilie.
Întrebări de acest gen le-a pus odată şi Paul al VI-lea, a amintit Semeraro. A făcut asta în audienţa din 3 noiembrie 1976, cu două simple întrebări: "Cine este Cristos, în El însuşi? Cine este Cristos pentru mine?". Şi a încheiat discursul cu exprimarea dorinţei de "a-l vedea pe Isus", aşa cum i-au cerut lui Filip câţiva greci (cf. In 12,21). De fapt, a-l vedea pe Isus a fost "aspiraţia permanentă a sfântului Paul al VI-lea şi acum - a încheiat Semeraro - el se bucură de vederea Mielului".
(După L'Osservatore Romano, 6 august 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
