Credincioşi catolici italieni, români şi nigerieni, împreună cu câţiva credincioşi ortodocşi, înfruntând ploaia şi vântul de afară, au participat cu curaj şi bucurie, vineri 23 ianuarie 2009, la o oră de rugăciune pentru unitatea creştinilor.
A fost un semn concret de unitate, care există şi se manifestă cel mai concret în dorinţa creştinilor din diferite ţări de a se ruga pentru unitatea dorită de Cristos, care nu este împărţit.
Această oră de rugăciune, prilejuită cu ocazia Octavei Mondiale de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, a avut loc în Biserica "Sacro Cuore di Gesů", din Ladispoli, începând cu ora 21.00. Tema de rugăciune pentru unitatea creştinilor de anul acesta, inspirată din cartea profetului Ezechiel, a avut ca titlu "Să fie una în mâna ta" (Ez 37,17). Proiectul acestui text a fost elaborat în Coreea, iar reuniunea pregătitoare a avut loc la Marseille, Franţa.
Credincioşii adunaţi la această celebrare a cuvântului lui Dumnezeu au fost însoţiţi, în rugăciunea pentru unitate, de păstorii lor sufleteşti.
Comunitatea română catolică a fost însoţită în rugăciune de păstorul ei, pr. Adrian Chili. Frumuseţea acestei celebrări a avut o nuanţă aparte, deoarece rugăciunea înălţată lui Dumnezeu a fost exprimată în diferite limbi (italiană, română şi nigeriană), dar şi în rituri diverse (ritul latin şi ritul bizantin). Cu adevărat s-a putut vedea bogăţia rugăciunii spusă în comun, dar mai ales farmecul diferitelor cântece intonate de creştinii prezenţi, în diferite limbi.
Deoarece noi toţi suntem nişte simpli slujitori şi avem mereu nevoie de adevărate călăuze în drumul nostru de credinţă şi de rugăciune, ca şi maestru al unităţii şi al rugăciunii l-am ales pe sfântul apostol Paul. Fiind anul acesta un an mai special dedicat sfântului Paul, tema acestei zile de rugăciune, plecând de la tema propusă anul acesta din profetul Ezechiel, a fost "Paul, mărturisitor fidel".
În cuvântul de învăţătură, pr. Giuseppe Colaci, parohul comunităţii italiene, ne-a îndemnat să ne rugăm mereu pentru unitate, deoarece avem foarte multe lucruri care ne unesc, şi foarte puţine acelea care ne despart. A subliniat această idee pornind de la imaginea lui Cristos pantocrator, ce era în centrul prezbiteriului, dar şi de la sfânta crismă şi cuvântul lui Dumnezeu prezente pe altar. Ne-a îndemnat şi ne-a încurajat să nu ne înşelăm că nu putem face nimic pentru unitate, chiar dacă nu depinde strict de noi. Simplul fapt că suntem simpli credincioşi iar Cristos ascultă mereu rugăciunea celor simpli şi umili, dar care e o rugăciune pornită din inimă, cere o mai mare implicare şi dorinţă de rugăciune din partea noastră.
Înainte de binecuvântarea finală, ca un mic semn de unitate şi pace, pe lângă cel al oferirii unui semn al păcii, a fost acela al frângerii pâinii. Trebuie subliniat faptul că nu a fost o pâine binecuvântată, nici trupul şi sângele Domnului, ci un simplu colac care a fost frânt de către preoţii prezenţi la celebrare, apoi a fost împărţit şi credincioşilor, iar toţi au putut mânca astfel, din aceiaşi pâine. Dorinţă care ar vrea să se manifeste şi să fie trăită concret în primirea împreună a sfintelor taine şi mai ales a Euharistiei.
Îl rugăm pe Cristos, primul care s-a rugat Tatălui ceresc pentru unitatea creştinilor ("ca toţi să fie una"), prin mijlocirea sfântului Paul, cel mai mare apostol al neamurilor, ca să aducă între creştini unitatea mult dorită, în credinţă.
Pr. Adrian Chili
