Un grup de tineri din jurul Bacăului şi Iaşului au participat la o întâlnire spirituală cu tema "Sfinţenia posibilă oricând!", la mănăstirea Surorilor Oblate Asumpţioniste din Izvoare (BC), sâmbătă, 19 aprilie 2008. Întâlnirea a fost animată de pr. Vasile Petrişor. Ziua a început cu prezentarea tinerilor, a aşteptărilor lor, apoi a urmat o cateheză şi sfânta Liturghie animată. După-amiază au avut loc discuţii în grupuri în cadrul cărora tinerii au încercat să dea răspunsuri la următoarele întrebări:
Cum este percepută sfinţenia în rândul tinerilor? Care este prima reacţie când se aude acest termen? Ar trebui căutat sau folosit un altul?
Care sunt cele mai profunde dorinţe ale tinerilor? Se găsesc printre aceste dorinţe şi valori care au legătură cu sfinţenia?
Încercaţi să daţi o definiţie sfinţeniei!
Care sunt piedicile sau obstacolele care îl împiedică pe tânărul de astăzi să dorească sfinţenia şi tot ceea ce include ea?
Prima concluzie a fost aceea că sfinţenia este percepută de tinerii de astăzi ca un lucru intangibil, supraomenesc, ceva ce ne depăşeşte cu mult. Sfinţenia ar fi accesibilă persoanelor consacrate şi preoţilor. Cei prezenţi au fost de părere că sfinţenia există în fiecare dintre noi, o avem în suflet, e un dar primit de la Dumnezeu pe care trebuie să îl dezvoltăm de-a lungul vieţii.
Exemple de sfinţi sunt chiar printre noi, oamenii de rând: un tată care îşi continuă munca zi de zi pentru a-şi susţine familia, o mamă care se sacrifică pentru copiii ei, un tânăr care "luptă împotriva curentului", care nu renunţă la principiile lui şi trece cu mult curaj peste toate barierele.
Nu credem că trebuie folosit un alt termen în loc de "sfinţenie"... oare am putea să folosim un alt termen pentru iubire?... Nu! Iubirea... rămâne iubire.
Tinerii îşi doresc să fie fericiţi, dar caută aceasta în lucrurile materiale, excluzându-l pe Dumnezeu din viaţa lor. A fi sfânt înseamnă a fi un om modest, pur, curat, împlinind porunca iubirii, înseamnă a dobândi libertatea sufletului în comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi eliberându-ne de condiţiile noastre. Dorinţa tânărului de a înainta spre sfinţenie este împiedicată de anturaj, mass-media, de propriile dependenţe, de libertatea înţeleasă ca libertinaj.
Ne-au fost prezentate câteva exemple de oameni cu o conduită sfântă: papa Ioan Paul al II-lea, fericita Maică Tereza de Calcutta şi fericitul Ieremia Valahul.
S-a pus accentul pe educaţia din familie îndreptată spre sfinţenie, iar a fi sfânt poate însemna să-ţi trăieşti viaţa aşa cum e, în comuniune cu Dumnezeu, să faci sacrificii pentru a-ţi atinge ţelurile, fără a te răzvrăti.
Iolanda Budău,
Oana Adriana Nester
