"Suntem alături de Isus? Suntem alături de aproapele nostru?" a fost tema misiunilor populare pe care pr. Lucian Păuleţ le-a ţinut între 27 şi 29 martie 2026 în comunitatea românilor catolici din Torino.
Primăvara aduce întotdeauna cu sine cea mai mare bucurie a întregii umanităţi: învierea naturii este premergătoarea adevăratei Învieri, centrul credinţei creştine. Renaşterea la viaţă a naturii amorţite de gerul iernii ne obligă parcă şi pe noi să privim cu încredere şi speranţă la o nouă viaţă, cea care ne este dăruită total gratuit de către Dumnezeu prin Fiul său, Isus Cristos.
Iar pentru a înţelege şi a aprecia adevărata valoare a acestui cadou gratuit, părintele Lucian Păuleţ ne-a condus, cu atenţia unui părinte grijuliu, pe urmele lui Isus, de la intrarea triumfătoare a lui Isus în Ierusalim până la pătimirea şi moartea sa pe Cruce.
Zilele misiunilor populare au fost zile în care am fost invitaţi: să trăim, în mod concret, parcursul Căii Sfintei Cruci; să ne bucurăm de gratuitatea darului infinit al iertării lui Dumnezeu; să găsim curajul în a-l condamna la moarte pe Isus, strigând: "Răstigneşte-l!" pentru a ne regăsi la picioarele Crucii, împreună cu mama sa şi a noastră, uniţi în acea "sub-îmbrăţişare a necesităţii umane a morţii" (Hans Urs von Balthasar): "Cristos s-a lăsat trimis la moarte de către Tatăl: moartea are acum un caracter real şi mântuitor, întrucât Fiul a experimentat finitudinea într-un mod veşnic, făcând proprie moartea mea şi moartea noastră".
Prima zi a misiunilor populare a fost o parcurgere, împreună cu Isus, a Căii Sfintei Cruci. Nu ca simpli spectatori, ci ca protagonişti. Am fost invitaţi, rând pe rând: să simţim profunda nedreptate a primei staţiuni; să fim părinţi ce se roagă pentru salvarea propriilor copii; să fim fii care recunosc că au nevoie de rugăciunea părintească; să fim Simon care, obligat fiind să ducă o cruce nedorită sau cerută, alege totuşi să înţeleagă cine e Isus, iar cu iubire realizează propria mântuire; să fim chipul lui Isus de pe ştergarul Veronicăi, într-o lume a non-sensului care consideră o nebunie mila faţă de aproapele; să fim cei care, atunci când cad a treia sau a treisutetreia oară, se ridică la fel ca Isus pentru a merge mai departe, nu rămân la pământ ţintuiţi, descurajaţi; să fim cei dornici de a fi salvaţi, chiar şi in ultimul moment, căci pe cruce Isus îşi pierdea viaţa, dar câştiga un suflet, pentru că Dumnezeu este mai dornic decât noi în a ne salva. Patima lui Isus este dragostea lui pentru noi, în ciuda a ceea ce am făcut noi toţi.
Această dragoste, această milostivire o regăsim în sacramentul Spovezii, pe larg ilustrat şi explicat în cea de-a doua zi a misiunilor. Prin Spovadă noi îi deschidem inima lui Dumnezeu, îi dăm şi ne dăm posibilitatea să ne transforme cu harul său, ne lăsăm întâmpinaţi şi învăluiţi de acea bucurie cu întâlnirea Tatălui fiului risipitor, cel care nu ezită să se ridice şi să fugă atunci când îşi vede Fiul întorcându-se, ba chiar mai mult, îi face şi petrecere. O petrecere pregătită şi pentru noi, cu ajutorul examinării conştiinţei care trebuie să înceapă de la lucrurile bune pe care am reuşit să le facem şi pentru care trebuie să fim recunoscători, cerând de la Dumnezeu harul de a ne vedea aşa cum suntem, nu cum ne-am dori să fim, fără a ne minţi pe noi înşine, capabili de a ne recunoaşte păcatul. Înfometaţi de iubire si de speranţă, prin Spovadă ne întoarcem acasă, prin Spovadă alegem să rămânem în iubirea Tatălui, cel care este plin de speranţă pentru noi, pentru că vede binele pe care noi suntem capabili să îl facem.
În a treia zi a misiunilor ne-am regăsit în mulţimea care îl aclamă pe Isus, pe Omul de pe "tronul cu patru picioare", suntem acolo, strigăm şi noi "Osana!"; suntem acolo, abandonându-l pe Isus; suntem acolo, strigând "Răstigneşte-l!". Suntem acolo şi îl vedem pe Isus căutând pe cineva în mulţime: mă caută pe mine, te caută pe tine, iar privirea sa profundă şi cuprinzătoare nu condamnă, ci ridică, căci privirea sa reflectă iubirea care o are pentru fiecare dintre noi, acea iubire care îl va duce spre moarte, de dragul tău şi al meu, căci: "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13-15). Suntem acolo când Isus este biciuit, scuipat, batjocorit şi o facem şi noi. Şi noi îi pironim cuiele în mâini şi în picioare, şi noi adăugăm spini la coroana sa.
Suntem acolo, la picioarele Crucii privindu-l pe Isus răstignit, pe Marele Preot încercat în toate, chiar şi în abandon: căci îl auzim strigând cu disperare: "Eli Eli lama sabachthani!".
Suntem acolo când Isus vine pus în braţele Mariei: nu ca la naştere, alb şi curat, ci vânăt, plin de sânge, cu găuri în mâini şi în picioare, cu buzele crăpate, fără respiraţie.... atingem cu mâna durerea sfâşietoare a Mariei.
Ce s-a întâmplat între Betleem şi Golgota?
Păcatele mele, Doamne.
Căci, Isuse, te-am mai ucis o dată. dar tu, în iubirea ta, te vei încăpăţâna să reînvii, de dragul meu şi al întregii omeniri.
Liturghia solemnă a zilei de duminică a fost concelebrată, la ora 11.00, de către pr. Lucian Păuleţ împreună cu pr. paroh Iulian Herciu, pr. Cristian Mîrţ, pr. diacon permanent Francisc Benedic şi pr. diacon Daniel Mîrţ. Corul, condus de Ionel Jitaru Sel, a însoţit şi a îmbogăţit, prin frumoasele interpretări, celebrările pe tot parcursul misiunilor.
După agapa frăţească, comunitatea s-a îndreptat către Monta d'Alba la Sanctuarul "dei Piloni" unde s-a celebrat, ca în fiecare an, Calea Sfintei Cruci, moment în care învăţăturile primite în timpul misiunilor "s-au aşezat", şi-au găsit mai bine locul în inimile fiecăruia.
Mulţumindu-i bunului Dumnezeu pentru aceste zile pline de har şi reînnoire sufletească, gândul nostru de recunoştinţă se îndreaptă către părintele Lucian Păuleţ, care ne-a ajutat, cu răbdare şi claritate, să scuturăm praful de pe convingeri învechite sau păcate nemărturisite, în aşteptarea Paştelui, celebrarea prin care întregul popor creştin sărbătoreşte "moartea morţii" (Nicola Cabasilas).
Tatiana Ghiurca
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27-29 martie: Italia: Zile de har în sânul comunităţii româneşti din Torino
