Italia: Misiuni populare în comunitatea română catolică din Ladispoli

În perioada 6-8 martie 2026, comunitatea română catolică din Ladispoli a trăit un timp de har şi de înălţare spirituală prin celebrarea misiunilor populare, avându-l ca predicator pe pr. Eronim Vârgă.

Aceste zile au constituit un moment de reînnoire a credinţei personale şi comunitare, dar şi o pregătire pentru a ne apropia mai mult de Mântuitorul Isus Cristos în timpul Postului Mare, care ne invită să parcurgem drumul Crucii spre Calvar. Totodată, ele au oferit credincioşilor prilejul unei conştientizări mai profunde a misterului evenimentelor pascale care se apropie.

Vineri, 6 martie, prima zi a misiunilor şi, totodată, prima vineri din lună, închinată Preasfintei Inimi a lui Isus, ne-am adunat în Biserica "Sacro Cuore" din Ladispoli, la ora 19.30, unde comunitatea românească se întâlneşte în fiecare săptămână pentru a participa la Jertfa lui Cristos prin celebrarea Sfintei Liturghii. Sfânta Euharistie a fost prezidată de părintele Iulian Echert, colaborator al comunităţii noastre.

Predicatorul misiunilor a fost părintele Eronim Vârgă, care ne-a introdus în tema pastorală "Euharistia ne hrăneşte speranţa" şi ne-a vorbit în prima predică despre importanţa postului şi a rugăciunii în viaţa de zi cu zi.

"În acest timp sacru al Postului Mare, prin post şi înfrânare de la vicii şi de la cuvinte nefolositoare, simţim povara trupului nostru, greutatea lui, resimţind astfel exigenţa practicilor de pocăinţă. Însă, în acelaşi timp, sufletul nostru devine mai uşor."

La sfârşitul Sfintei Liturghii, ne-am consacrat Preasfintei Inimi a lui Isus, după care am continuat cu devoţiunea Căii Sfintei Cruci, condusă de părintele Richard, colaborator al comunităţii.

Sâmbătă, 7 martie, la ora 19.30, ne-am adunat din nou, cu mic, cu mare, însetaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Sfintei Euharistii, prezidată de părintele Richard Gundel. În cadrul predicii, părintele Eronim ne-a chemat să redescoperim propria misiune în familie - ca mamă şi tată - în trăirea credinţei, oferind exemplul viu al propriei vieţi. Fiecare dintre noi este chemat, după ce a experimentat iertarea în Sfânta Spovadă, să devină asemenea tatălui milostiv.

"O mamă din zilele noastre mi-a povestit - ne-a mărturisit părintele predicator - că a trăit o experienţă cu fiul ei, asemenea fiului din parabolă. Dar ea nu a încetat să îngenuncheze înaintea lui Dumnezeu şi să se roage pentru el. Cu chipul radiind de bucurie, mi-a spus: «Într-o zi, fiul s-a întors acasă». Fără Cristos, poate că mama nu ar fi avut curajul să-l păstreze în inimă şi să nu renunţe la el. Pentru ea, fiul a rămas fiu.

Şi misiunea unui tată este aceeaşi: să-i ajute pe copiii săi să descopere că Dumnezeu este bun şi milostiv (cf. Ef 6,4). Mâinile împreunate şi genunchiul plecat înaintea lui Dumnezeu nu vor fi niciodată uitate de copii. Dragă tată, dragă mamă, fiecare dintre voi este o comoară, o imagine a lui Dumnezeu atunci când dăruiţi viaţă (cf. Gen 1,27; Gaudium et Spes 48). Nu-l uitaţi pe Dumnezeu în familia voastră. Vreţi ca şi copilul vostru să aibă viaţa veşnică? Dăruiţi-i-l pe Dumnezeu."

După Sfânta Liturghie, am rămas cu toţii, ca o singură familie, în jurul lui Cristos, în adorarea Preasfântului Sacrament, călăuziţi de părintele Mihail Cojan, capelan al comunităţilor din Ladispoli, Cesano şi Civitavecchia.

A treia zi, duminică, la ora 9.30, ne-am reîntors în biserică pentru a celebra bucuria întâlnirii cu Cristos în Sfânta Euharistie, Liturghie prezidată de părintele Mihail Cojan. În cadrul acesteia, cuvântul părintelui Eronim, rostit la predică, a transmis candoarea şi iubirea care ne atrag să trăim şi să primim mereu viaţă nouă din Cristos Euharisticul.

"Viaţa noastră", spunea cineva, "este, de fapt, istoria întâlnirilor noastre". Există întâlniri în viaţă care ne pot umple de pace, ne pot motiva sau chiar ne pot schimba viaţa. Dar există şi întâlniri care trezesc o tristeţe adâncă, ne zguduie şi ne tulbură. În fond, fiecare întâlnire cu oamenii lasă o urmă în viaţa noastră (cf. Gaudium et spes 1).

Evanghelia zilei ne-a vorbit despre o astfel de întâlnire care schimbă viaţa. La fântâna lui Iacob, Isus întâlneşte o femeie samariteană (In 4,5-42). El îi vorbeşte, deşi iudeii şi samaritenii erau duşmani, şi depăşeşte această ruptură.

Când simţi respectul şi iubirea celuilalt, întâlnirea cu el te transformă. Tu însuţi devii purtător de bucurie, de pace, de încurajare şi de speranţă. Aşa se întâmplă şi cu noi atunci când îl întâlnim pe Isus, care vine să ne întâmpine. Cel mai frumos drum pe care îl cunoaşte către inima noastră este milostivirea (cf. Ef 2,4-5).

În Sfânta Spovadă, el este prezent pentru a înlătura duşmănia dintre noi şi Dumnezeu (cf. In 20,22-23; Lumen gentium 11). El este prezent în Sfânta Euharistie, care este o pregustare a vieţii veşnice. Bucuria trăită în celebrarea Euharistiei ne dă speranţa vieţii veşnice şi ne ajută să nu uităm că există un paradis şi un Dumnezeu care ne aşteaptă acasă.

În această duminică am sărbătorit şi ziua mamei, iar părintele ne-a amintit un aspect esenţial din viaţa noastră: "Cine ne-a condus să ne întâlnim pentru prima dată cu Isus? Cu siguranţă, pentru cei mai mulţi dintre noi, a fost mama." Pentru a sublinia mai bine importanţa Euharistiei şi a mamei în viaţa noastră, părintele ne-a oferit câteva versuri la încheiere:

Isuse, astăzi te primim
În zi de sărbătoare.
Tu te cobori în taina sfântului altar
Şi noi îţi facem sărbătoare.
În inimile noastre vii,
Sub chipul pâinii şi-al vinului.
Ne însoţeşti cu haruri mii
Şi-ţi faci lăcaş în sufletele noastre.
Îţi mulţumim, Isuse, că eşti bun,
Că eşti blând şi iubitor de oameni,
Că vii la mine, deşi nu sunt mereu bun,
Şi mă-nsoţeşti pe drumul plini de spini.
Şi ţie, dragă mamă, astăzi îţi rostim
Un "mulţumesc" din inimile noastre.
De mână ne-ai purtat la Liturghie,
Ca într-o zi, în ceruri sus, să fim cu el o veşnicie.
Isuse drag, rămâi cu noi,
Ne ţine paşii pe cărarea dreaptă,
Să te iubim în orice zi
Cu inima senină şi curată.
Iar mamei şi tatălui iubit
Dă-le, Isuse, răsplătire:
Bucuria fără de sfârşit
În cerul plin de strălucire.
Acolo unde toţi dorim
Să fim uniţi pentru vecie,
Cu tine, Doamne, şi cu sfinţii
În marea ta împărăţie.

Celebrarea s-a încheiat cu un prohod pentru odihna veşnică a părintelui Alois Bulai şi cu binecuvântarea solemnă a părintelui predicator Eronim. După Sfânta Liturghie care a încheiat misiunile populare, credincioşii au participat la o cateheză despre cele zece porunci, susţinută de părintele Iulian Echert. Cateheza a evidenţiat importanţa poruncilor lui Dumnezeu ca orientare sigură pentru viaţa creştină de zi cu zi.

Adaug şi mărturia unui enoriaş care participă activ împreună cu întreagă familie la viaţa comunităţii. "A fost o experienţă minunată care m-a pus mult pe gânduri.

La Calea Crucii, am înţeles mult mai clar că noi îl facem pe Isus să cadă sub cruce chiar şi azi. Nu doar soldaţii de atunci l-au lovit, ci şi noi, prin cuvintele noastre grele şi prin mândria care ne face să ne credem mai buni decât alţii. Indiferenţa noastră, faptul că trecem pe lângă durerea altuia fără să ne pese, este ca o greutate în plus pe umerii lui.

Dar, în acelaşi timp, m-am bucurat să văd cât de frumoasă şi de unită prin credinţă este comunitatea noastră. Ne-am adunat aici cu toţii şi ne-am simţit ca o mare familie. Am înţeles mai bine că familia de acasă este un adevărat dar de la Dumnezeu, este celula de bază de unde porneşte totul în viaţă, în societatea de care suntem responsabili. Dacă acasă e pace şi credinţă, atunci şi societatea noastră va fi mai bună.

Mi-a rămas în minte o vorbă frumoasă din predica de vineri: "corpul se îngreunează şi sufletul se uşurează". Când facem un sacrificiu sau ne rugăm mai mult, poate trupul oboseşte, dar sufletul devine uşor ca un fulg. E o senzaţie de linişte pe care nu o poţi atinge în alt mod.

Părintele ne-a mai dat un sfat pe care vreau să-l urmez: să amânăm cuvintele care distrug. Dacă ne vine să spunem ceva urât, mai bine să tăcem şi să lăsăm mânia să treacă. Să alegem să spunem doar cuvintele frumoase, cele care ajută şi care construiesc omul, nu care îl dărâmă.

Sunt recunoscător pentru aceste zile de catehism şi adoraţie. Plec acasă cu inima plină şi cu dorinţa de a fi un om mai bun. Dumnezeu să ne ajute pe toţi să păstrăm ce am învăţat!" (George).

"«Vino, Duhule Sfinte, peste noi revarsă harurile tale», aceste cuvinte îmi răsună în suflet şi în minte de vineri. Mulţumesc Domnului, căci prin prezenţa preoţilor din comunitatea noastră ne-a inundat sufletele cu vorbe de duh şi ne-a reamintit că toţi suntem o familie în Domnul! Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze paşi spre toţi care au nevoie de o «ploaie sfântă»! Mulţumesc tuturor preoţilor!", a scris Lucica.

Pr. Mihail Cojan

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6-8 martie: Italia: Misiuni populare în comunitatea română catolică din Ladispoli