În faţa impozantei statui a Independenţei, lângă biserica "Mitocul Maicilor" şi nu departe de statuia lui Alexandru Ioan Cuza, din Piaţa Unirii, începând din 12 noiembrie 2010, se înalţă un nou monument memorial, spre cinstirea şi neuitarea deţinuţilor politici din perioada comunistă.
Ceremonialul dezvelirii acestui grup statuar, unic în felul său, a început la ora 11.00, în prezenţa Înalt Preasfinţitului Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi a Preasfinţitului Petru Gherghel, episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi. Mai erau prezenţi: Gheorghe Nichita, primarul urbei ieşene, Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, episcop vicar, care a prezidat ceremonia religioasă, mulţi preoţi din partea Bisericii Ortodoxe. Din partea Bisericii Romano-Catolice au fost prezenţi preotul Iosif Dorcu, decan de Iaşi, şi preotul Cornel Cadar, consilier cultural al Episcopiei de Iaşi.
După ceremonialul religios, a cuvântat Înalt Preasfinţitului Teofan şi primarul oraşului, care spunea că acest edificiu se doreşte a fi "o stavilă în calea uitării".
A urmat un cuvânt de mulţumire din partea lui Dumitru Bazon, preşedintele Filialei AFDPR Iaşi, cel care a avut iniţiativa acestui monument şi care s-a străduit enorm pentru realizarea lui.
S-au rostit apoi cuvinte cutremurătoare, de către reprezentanţi ai diferitelor filiale AFDPR din ţară. Primul discurs a aparţinut lui Octav Bjoza, de la Braşov, preşedintele AFDPR din anul 2009. La fel de emoţionant a vorbit Paul Andreescu, de la Constanţa care spunea: "Sunt un om care nu a avut copilărie: am fost arestat la 17 ani şi eliberat la 25 de ani... Simbolul comunismului a fost bâta..." Mai merită amintite şi discursurile lui Nistor Man de la Târgu Mureş, Sergiu Rizescu, de la Piteşti, şi Dumitru Vacaru din Iaşi.
În final, s-au depus coroane de flori din partea câtorva instituţii.
* * *
Monumentul este realizat de artistul plastic Vasile Leondar şi de arhitectul Tania Drişcu.
Soclul de mari dimensiuni este realizat din marmură neagră. Deasupra se înalţă o coloană înaltă din marmură verzuie, în care este decupată o cruce. În faţa coloanei se pot vedea câteva persoane, foarte slăbite din cauza foamei, dar cu mâinile înlănţuite. Aceste personaje sunt fie în picioare, fie în genunchi, dar toate cu mâinile înălţate spre cer. Pe partea estică a soclului se pot citi aceste versuri semnate de Vasile Pânzaru: "Coboară, Isuse, şi strânge/ Păcatele neamului meu./ Pe crucea ta, plină de sânge,/ Se-ncheagă credinţa mereu."
Acest monument, desigur, ne aminteşte nouă, catolicilor din Iaşi, în primul rând de Preasfinţitul Anton Durcovici, o victimă a regimului comunist. Dar sunt atâţia creştini catolici pe care ar trebui să-i amintim ca foşti deţinuţi politici sau condamnaţi pentru credinţa lor: Pr. Anton Trifaş, Pr. Andrei Asaftei, Pr. Dumitru Sandu Matei, Eduard Lisacoschi, Silviu Mărgineanu, Alexandru Ţerek, Zizi Cozoroc (Iosub), Petru Mihailişca, Gheorghe Cantemir, Iosif Păuleţ şi mulţi alţii.
Pr. Iosif Dorcu
