Doi oaspeţi deosebiţi au onorat anul acesta marcarea la Iaşi a 53 de ani de la moartea episcopului Anton Durcovici: scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Oaspeţii au ţinut prelegeri la Centrul Cultural "Xaverianum", joi, 9 decembrie, şi la Institutul Teologic "Sf. Iosif", vineri, 10 decembrie. Invitaţii au vorbit despre locul unde a murit Anton Durcovici şi patrimoniul cultural al închisorii Sighet. Tot vineri, în cadrul unei Liturghii pontificale desfăşurate la Seminarul din Iaşi, PS Petru Gherghel a înmânat diplomele de bacalaureat celor 16 preoţi hirotoniţi la 29 iunie 2004.

Anul acesta, la 10 decembrie, s-au împlinit 53 de ani de când în închisoarea comunistă de la Sighetu Marmaţiei a murit ca martir episcopul Anton Durcovici. Mărturia lui de credinţă este mult preţuită de credincioşii Diecezei de Iaşi, care se roagă necontenit pentru beatificarea sa, iar anual, la 10 decembrie, organizează manifestări deosebite prin care îi cinstesc memoria.

Anul acesta, din iniţiativa pr. iezuit Tadeusz Rostworowski, oaspeţi de seamă au fost soţii scriitori Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Cei doi sunt personalităţi foarte cunoscute în spaţiul nostru cultural şi editorial. Doamna Ana Blandiana este autoarea a numeroase volume de poezie şi nu numai, iar domnul Romulus Rusan este cunoscut în publicistica romano-catolică, mai ales prin articolele publicate în revista "Mesagerul sfântului Anton". În 1993, aceştia au depus la Consiliul Europei un proiect de transformare a fostei închisori de la Sighet într-un memorial al victimelor comunismului şi al rezistenţei la comunism. Iniţiativă a fost încununată cu succes. De remarcat că cei doi oaspeţi sunt fiii unor foşti deţinuţi politici.

În seara zilei de joi, 9 decembrie, cei doi scriitori au fost oaspeţii Centrului Cultural "Xaverianum". Aici, la ora 18.30, a fost organizată o întâlnire cu studenţii ieşeni. Celor aproximativ 100 de studenţi prezenţi li s-au adăugat şi profesori de la Universitatea "Al.I. Cuza". Cei doi oaspeţi scriitori au vorbit, printre altele, despre semnificaţia şi rolul închisorii Sighet în mecanismul de propagare a comunismului. A fost prezentat şi un film despre patrimoniul închisorii Sighet.

A doua zi, oaspeţii s-au deplasat la Institutul Teologic "Sf. Iosif". Aici, la invitaţia pr. rector Viliu Dancă, s-au întâlnit la ora 11.00, în aula magna a Institutului, cu profesorii şi studenţii seminarului. Au fost prezenţi şi preoţii hirotoniţi la Iaşi, la data de 29 iunie 2004. Manifestarea a fost onorată de prezenţa PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, precum şi a PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. La început, moderatorul întâlnirii, pr. Viliu Dancă, a dat citire unui fragment descoperit recent, din testamentul episcopului Anton Durcovici: "Sufletul meu nemuritor, mântuit prin sângele preascump al lui Isus, îl încredinţez milostivirii nemărginite a Mântuitorului şi Judecătorului meu, precum şi grijii de mamă, a Fecioarei Preacurate, şi-l recomand rugăciunilor Bisericii şi tuturor credincioşilor. Trupul meu neînsufleţit doresc să fie înmormântat unde şi cum va decide venerabilul Ordinariat Arhiepiscopal de Bucureşti. Dacă va fi cu putinţă, înmormântarea mea să fie precedată de o misă de recviem, la care rog să se împărtăşească cei ce m-au cunoscut şi mi-au vrut binele, rugându-se în acele clipe fericite când Dumnezeul cel Atotputernic şi Preamilostiv este în pieptul lor şi pentru odihna sufletului meu...".

Mai întâi a luat cuvântul scriitorul Romulus Rusan. Acesta a prezentat un mic documentar scris despre episcopul Anton Durcovici, conţinând atât relatări ale direcţiilor regionale şi judeţene de partid (Iaşi, Neamţ, Bacău), cât şi câteva fotografii. Printre altele, oaspetele a remarcat credinţa puternică a creştinilor catolici din timpurile instaurării regimului comunist. Cu ocazia unei vizite pastorale, episcopul Durcovici a spus copiilor dintr-un sat catolic: "Să nu vă temeţi că noi vom dispărea, pentru că ne vor lua alţii locul".

În continuare, doamna Ana Blandiana a vorbit despre patrimoniul Memorialului Sighet, aflat sub egida Consiliului Europei. În legătură cu semnificaţia Memorialului Sighet, doamna Ana Blandiana spunea: "Realizând această instituţie a memoriei care este Memorialul de la Sighet, nu facem decât să lucrăm împotriva personajului monstruos care a fost creat în ultimii 50 ani, acest om nou care are ca principală caracteristică lipsa memoriei, extirparea memoriei şi înlocuirea ei cu o falsă poveste". Acest proiect comunist presupunea distrugerea elitelor pentru ca, după aceea, mulţimile rămase fără conducători spirituali, politici şi culturali, să poată fi manipulate şi să se poată ajunge la ceea ce mai târziu s-a numit spălarea creierului. În legătură cu moartea episcopului Anton Durcovici, în memoriile părintelui greco-catolic Alexandru Raţiu descoperim că episcopul Diecezei de Iaşi a fost cel de-al doilea mort de la Sighet, după liberalul Dinu Brătianu.

În continuare, răspunzând unor întrebări ale părintelui Viliu Dancă şi ale PS Petru Gherghel, oaspeţii au spus că deviza Memorialului de la Sighet este următoarea: "Acolo unde justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie". Suferinţa este o parte a moştenirii noastre care nu trebuie pierdută, dar care trebuie păstrată, înţeleasă şi transmisă, pentru că este un sol fertil pentru construcţiile viitoare. Cuvântul celor doi s-a încheiat printr-o invitaţie la un pelerinaj la Sighet.

După această manifestare, la ora 12.00, în capela Seminarului, PS Petru Gherghel a celebrat o Liturghie solemnă, la finalul căreia a înmânat diploma de bacalaureat celor care au încheiat studiile teologice în vara anului 2004. Această diplomă este rod al multor ani de studii. La predică, PS Aurel Percă a vorbit despre mărturia de credinţă a martiriului episcopului Anton Durcovici. Mărturia lui este o încurajare pentru preoţii de astăzi. Ceea ce l-a consumat pe PS Durcovici a fost dragostea sa nemăsurată pentru turma încredinţată.

Toate aceste manifestări nu sunt decât un crâmpei al dragostei şi preţuirii poporului creştin din Moldova faţă de episcopul Anton Durcovici. Jertfa şi exemplul acestui episcop sunt pururi vii în memoria creştinilor.

Petru Tamaş