Iaşi: Sfinţiri de preoţi (II)

Pentru prima dată de când a fost consacrată, catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi a fost joi, 29 iunie 2006, în solemnitatea Sfinţii Apostoli Petru şi Paul, începând cu ora 11.00, gazda hirotonirii întru preoţie a 18 diaconi de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi.

La Liturghia de hirotonire PS Petru Gherghel i-a avut alături pe PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, prelatul Albert Holenstein (Austria), Mons. Giuseppe Baldas, responsabil al Centrului Misionar din Gorizia (Italia), pr. Ioan Ciuraru, provincialul Franciscanilor Minori Conventuali din România, profesori de la institutele teologice din Iaşi, împreună cu pr. rector Wilhelm Dancă, şi de la cel din Roman, preoţi din ţară şi străinătate. Lor li s-au alăturat în rugăciune părinţi şi apropiaţi ai candidaţilor, călugări şi călugăriţe, precum şi numeroşi credincioşi.

După ce s-au întărit sufleteşte prin exerciţiile spirituale desfăşurate la Mănăstirea "Don Orione" în perioada 18-25 iunie sub îndrumarea pr. Iosif Dorcu, decan de Iaşi, şi după ce miercuri, 28 iunie, au depus în prezenţa PS Aurel Percă profesiunea solemnă de credinţă şi jurământul de fidelitate în capela Institutului Teologic doar câteva ore îi mai despărţeau pe cei 18 diaconi de momentul pe care l-au aşteptat ani de zile, hirotonirea ca preoţi ai Bisericii Romano-Catolice.

Joi, fiind şi sărbătoarea Sfinţii Apostoli Petru şi Paul, încă de pe la ora 9.00 se puteau vedea apropiindu-se de noua catedrală romano-catolică, centrul Diecezei de Iaşi, credincioşi veniţi din diferite colţuri ale Diecezei de Iaşi, sau de peste hotare, pentru a participa la sărbătoarea fiului, rudei, prietenului sau pur şi simplu dornici să fie alături de cei 18 diaconi, ce urmau a fi hirotoniţi preoţi, 14 pentru Dieceza de Iaşi şi patru pentru Arhidieceza de Bucureşti.

La ora 10.50 a pornit procesiunea având în faţă crucea procesională, urmată de ministranţii care duceau lumânările, lectorii şi acoliţii, apoi au urmat preoţii din parohii, diaconii, vizibil cuprinşi de emoţie, apoi profesorii. Procesiunea a fost încheiată de episcopi.

Ajunşi în catedrală, la începutul sfintei Liturghii PS Petru Gherghel şi-a început cuvântul de salut îndreptat mai ales către tinerii care urmau să primească sacramentul sfintei Preoţii: "Doamne la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice... Ştiu în cine am crezut şi sunt sigur". Amintind de faptul că Biserica trăieşte bucuria solemnităţii Sfinţii Apostoli Petru şi Paul, atât pentru Orient, cât şi pentru Occident, solemnitatea "sfinţilor coloane ale Bisericii, cei care ne-au lăsat aplicat testamentul lui Isus", Preasfinţitul a spus în continuare că "Biserica noastră locală, Arhiepiscopia de Bucureşti şi Episcopia de Iaşi, trăieşte şi ea o mare bucurie, astăzi primeşte în rândurile preoţilor o nouă serie, 18 noi preoţi. O mare bucurie, o bucurie pe care o exprimă aceşti tineri alegând să-i urmeze pe cei doi apostoli, să se înscrie în colegiul celor care vestesc evanghelia".

După proclamarea Evangheliei, fiind invitaţi să se apropie de altar, cei 18 candidaţi au răspuns "Prezent!" la auzirea numelui şi au făcut un pas în faţă.

În cuvântul de învăţătură PS Aurel Percă a amintit de martiriul sfinţilor apostoli Petru şi Paul, "martiriu care ne invită la reflecţie serioasă asupra a ceea ce înseamnă dragostea, iubirea faţă de Cristos şi, mai ales, fidelitate faţă de Cristos. În acelaşi timp martiriul ne pune o întrebare: noi suntem gata să dăm mărturia supremă despre Cristos, suntem gata să ne dăm viaţa pentru cauza lui Cristos, suntem gata de act eroic în manifestarea credinţei pe care o purtăm în sufletele noastre?". Preasfinţitul a exprimat bucuria Arhidiecezei de Bucureşti şi a Diecezei de Iaşi, care-i vor primi în rândul păstorilor lor pe cei 18 preoţi tineri care au primit din partea lui Cristos mandatul oficial pentru a-l sluji, pentru a predica evanghelia şi a da mărturie despre credinţa în Fiul lui Dumnezeu.

În continuarea predicii, Preasfinţitul Percă, bazându-se pe textele de la liturgia cuvântului, a arătat ce au însemnat cei doi apostoli în viaţa Bisericii şi care este misiunea preotului astăzi, "mai ales în zilele noastre, când ni se cere o mărturie fermă, eroică pentru credinţă". Amintind de chemarea lui Petru, Preasfinţitul a spus că "întotdeauna Cristos îi cheamă pe cei umili, pe cei smeriţi, toată Sfânta Scriptură este o mărturie în această privinţă: că Dumnezeu îşi fixează privirea asupra celor umili, celor mici, cărora le încredinţează misiuni deosebite... Cristos nu-i cheamă pe cei sfinţi, dar cheamă pentru a-i sfinţi pe cei chemaţi". În continuare a vorbit despre misiunea preotului, aceea de a transmite credinţa Bisericii din generaţie în generaţie, "misiunea preotului trebuie să fie fidelă acestui adevăr: să proclame cu mult curaj că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, să vestească tuturor oamenilor că Isus este singurul mântuitor al omului".

După ce candidaţii au declarat înaintea poporului că vor să-şi asume misiunea preoţiei, episcopul a primit din partea diaconilor promisiunea de ascultare şi respect. În timp ce aspiranţii la preoţie erau prosternaţi cu faţa la pământ, corul Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif", care a susţinut cântările la această celebrare, a intonat "Litania tuturor sfinţilor". A urmat apoi impunerea mâinilor şi rugăciunea de consacrare. În continuare, cei hirotoniţi au îmbrăcat stola şi ornatul, au primit ungerea cu sfânta crismă, le-au fost înmânate patena şi potirul, iar apoi au primit sărutul păcii.

Încredinţându-le patena şi potirul pentru jertfa euharistică, PS Petru Gherghel s-a adresat candidaţilor cu aceste cuvinte: "Primeşte darul poporului sfânt care trebuie oferit lui Dumnezeu. Dă-ţi seama de ceea ce vei săvârşi, fii pătruns de ceea ce vei face şi orânduieşte-ţi viaţa după misterul crucii Domnului".

La finalul sfintei Liturghii, pr. nou-sfinţit Petru Tamaş, din Parohia Gherăeşti, în numele tuturor colegilor, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru darul chemării la sfânta Preoţie, "lui Dumnezeu care ne-a chemat nu pentru vrednicia noastră, ci din voinţa şi planul său", apoi le-a mulţumit episcopilor prezenţi, profesorilor, familiilor, care "pentru noi veţi rămâne întotdeauna primul seminar. Acolo, acasă, în familie, la sânul dumneavoastră, dragi părinţi, am auzit pentru prima dată vorbindu-se despre Dumnezeu... dumneavoastră ne-aţi învăţat să ne însemnăm cu sfânta cruce, dumneavoastră ne-aţi vorbit pentru prima dată de Isus, ne-aţi învăţat primele rugăciuni, ne-aţi învăţat să o iubim pe sfânta Fecioară... cu trudă, cu sacrificii şi cu multe rugăciuni, ne-aţi însoţit în toţi aceşti ani". A mulţumit apoi şi tuturor celor care i-au însoţit pe drumul formării (binefăcători, seminarişti, persoane consacrate ceilalţi credincioşi etc.).

Transmiţând cuvântul de salut din partea ÎPS Ioan Robu, PS Cornel Damian a amintit de Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor (desfăşurată anul acesta în solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, la data de 23 iunie) şi de mesajul Sfântului Părinte pentru această zi care a avut motoul: "V-am numit pe voi prieteni". PS a spus preoţilor nou-sfinţiţi că ei sunt aleşi ca prieteni ai lui Cristos şi ca buni prieten înseamnă să dea dovadă de devotament, sinceritate, deschidere, sensibilitate faţă de problemele şi nevoile lumii. PS a subliniat acest lucru: "Cristos va ales astăzi preoţi şi alegându-vă preoţi v-a ales prieteni ai săi".

PS Petru Gherghel i-a felicitat apoi pe toţi preoţii care şi-au sărbătorit în această zi ziua hirotonirii lor, i-a felicitat apoi şi pe cei care poartă numele de Paul sau Petru.

Această zi reprezintă o zi importantă pentru PS Gherghel şi pentru că în această zi îşi sărbătoreşte numele şi aniversarea zilei sfinţirii întru preoţie, după ce cu o zi înainte, 28 iunie, a împlinit vârsta de 66 de ani.

Alături de episcopi, la sfârşitul Liturghiei, preoţii nou-sfinţiţi au împărţit binecuvântarea specială: "Prin impunerea mâinilor mele de preot nou-sfinţit, prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria şi a tuturor sfinţilor, să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin".

Toţi preoţii nou-sfinţiţi, împreună cu pr. Wilhelm Dancă şi ceilalţi părinţi profesori de la seminar, în prezenţa seminariştilor, a surorilor şi a-i altor lucrători din cadrul seminarului, au celebrat, prima Liturghie, în capela Institutului Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" vineri, 30 iunie, ora 7.00, o sfântă Liturghie ca mulţumire pentru darul Preoţiei şi pentru ajutorul dat de cei din seminar pentru formarea noilor slujitori ai altarului.

Toţi preoţii nou-sfinţiţi urmează ca în ziua de 2 iulie să celebreze prima sfântă Liturghie în localităţile natale.

Mai multe imagini de la această sărbătoare puteţi vedea în albumul foto.

Adrian Blăjuţă

* * *

Preoţii nou sfinţiţi

Pentru Dieceza de Iaşi
Adam Marius (29.10.1978, Bacău "Sf. Nicolae")
Bişoc Ciprian (16.06.1979, Şcheia)
Bişog Petru (24.05.1980, Răducăneni)
Catrinţaşu Marius-Gabriel (06.09.1980, Slănic Moldova)
Dăncuţ Petrică (24.04.1978, Gherăeşti)
Diac Cristian (19.02.1981, Valea Seacă)
Fărăoanu Adrian (30.11.1978, Tămăşeni)
Măriuţ Felix (22.06.1980, Cleja)
Mărtinaş Ioan (15.09.1979, Pildeşti)
Nedelciu Claudiu (03.01.1980, Săbăoani)
Roca Felix-Marius (26.04.1980, Bacău "Sf. Cruce")
Sabău Marius (08.09.1981, Gioseni)
Sescu Florin Petru (28.06.1978, Săbăoani)
Tamaş Petru-Sebastian (22.11.1980, Gherăeşti)

Pentru Arhidieceza de Bucureşti
Andrei Ciprian (17.12.1980, Gherăeşti)
Balint Iosif (12.02.1974, Săbăoani)
Balint Vincenţiu (18.03.1978, Boghicea-Slobozia)
Giurgi Ovidiu (09.10.1978, Tămăşeni)

* * *

Gânduri înaintea preoţiei

"În timpul de formare ca preot al Bisericii Universale m-am străduit ca înfăţişarea preotului model, la care ne-a chemat Cristos, să ia contur şi să se răsfrângă asupra întregii mele persoane. M-am preocupat să prindă viaţă virtuţile caracteristice unui slujitor al lui Dumnezeu şi al oamenilor, slujitor care trebuie să fie văzut în toate cele trei dimensiuni: umană, creştinească şi sacerdotală, strâns legate între ele şi complementare.

A fi om e un lucru mare, căci presupune a fi în relaţie cu semenul tău, a te dărui celuilalt în slujirea binelui, a te deschide, pentru a nu rămâne izolat, singur şi neînţeles. Aceste trăsături sunt caracteristice fiinţei noastre umane, ontologic îndreptată spre Dumnezeu şi spre oameni, dar ele trebuie îngrijite, cultivate şi maturizate, astfel rămânem neînţeleşi şi nemulţumiţi.

A fi creştin ridică natura umană la o treaptă mai înaltă, şi anume la slujirea aproapelui exclusiv din iubire faţă de Dumnezeu, unul şi întreit, model de comuniune şi împărtăşire pentru fiecare dintre noi.

Ca viitor preot am încercat să iau în seamă primele trăsături de bază ale persoanei umane aflată în devenire, transformare ca slujitor al Cuvântului dătător de viaţă şi al tainelor lui Dumnezeu.

Fără una din primele două coloane fundamentale ale vieţii persoanei umane, edificiul preoţesc se dezice. Nu poate fi înţeles un preot, care nu ştie să se comporte ca un om, aflat la drum împreună cu semenii săi. Mai mult, fiind creştin trebuie să primeze slujirea aproapelui dezinteresată, adică fără a urmări vreun câştig personal, dar să-l ajutăm pentru că e normal să fie aşa, şi nu în perspectiva unei recompense. Căci noi îl urmăm pe Cristos, iar prin viaţa sa nu s-a arătat el, ci ne-a arătat iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu Tatăl care se îngrijeşte de fiecare dintre noi.

La aceste cuvinte mă aştept la îndoieli şi neîncrederi pentru toate aceste linii directoare pe care am încercat să le surprind în viaţa mea. Nu cer aprobare pe loc, dar îi invit pe cititori ca împreună să aşteptăm roadele în viaţa pastorală şi atunci vorbele se vor verifica.

Ca preot aş dori ca această slujire dezinteresată, necondiţionată faţă de aproapele să caracterizeze viaţa mea sacerdotală ce cuprinde cizelarea umană, spirituală, teologică, intelectuală, pastorală.

Cristos ne-a ales şi ne-a consacrat, ne-a luat din lume pentru ca să fim pentru lume semne ale iubirii sale universale în fapte, nu numai în cuvinte. Eu doresc sa ating exigenţele învăţătorului care s-a dat exemplu de cale sigură, lumină care nu orbeşte, ci ne arată drumul, adevăr care nu înşală, viaţă adevărată şi veşnică.

De instruire am avut parte, dar formarea noastră depinde de fiecare dintre noi, de cum asimilăm, medităm şi punem în practică învăţătura primită. Nu are rost să dăm vina pe alţii pentru lipsurile, carenţele, deficienţele, insuficienţele formării noastre, căci fiecare dintre noi este principalul responsabil al formării preoţeşti. Să lucrăm neîncetat la edificiul preoţiei noastre pentru a ne conforma voinţei lui Dumnezeu şi nu a oamenilor". (Claudiu Nedelciu)

* * *

"Sfinţirea întru Preoţie este evenimentul care încoronează perioada de formare umană, intelectuală şi spirituală din timpul seminarului, deschizându-se spre un nou drum, profund ancorat în cel precedent, dar caracterizat în mod deosebit printr-o dăruire deplină lui Dumnezeu şi fraţilor ca preot. Dăruirea autentică a preotului impune nu numai pregătirea şi exerciţiul zilnic în anii de seminar, ci şi harul special al participării la unica preoţie a lui Isus Cristos. Nu putem vorbi de merite şi drepturi în acest sens, întrucât alegerea şi darul lui Dumnezeu sunt absolut gratuite. Totuşi, angajamentul total şi responsabil în trăirea zilnică a darului preoţiei reprezintă dovada concretă şi mărturia credibilă a corespunderii personale la vocaţia preoţească. A-i conduce pe oameni pe calea mântuirii este misiunea nobilă şi totodată exigentă pe care vreau s-o împlinesc trăind clipă de clipă voinţa lui Dumnezeu de a fi un om al rugăciunii şi al jertfei, un om care prin cuvânt şi faptă vesteşte şi comunică iubirea şi darurile Preasfintei Treimi, pentru ca oamenii să descopere de pe acum frumuseţea cerului şi fericirea de a fi cu Dumnezeu". (Ciprian Andrei)

* * *

"Mă simt oarecum stingher, nu atât în faţa foii albe, cât mai ales în faţa subiectului preoţiei. Cum aş putea răspunde în faţa unui subiect atât de vast şi bogat în conotaţii? Cu siguranţă nu se aşteaptă nimeni la un răspuns de genul celor aşteptate la examenul de teologie spirituală, teologia sacramentelor sau teologia pastorală. Personal aş fi preferat să-mi fie adresată această provocare după exerciţiile spirituale în vederea preoţiei sau, mai bine, după câţiva ani de preoţie. Dar la urma urmei, preoţia este o realitate care face parte din viaţa noastră de credinţă şi fiecare credincios trebuie să caute să o înţeleagă şi să-şi facă o părere despre ea.

Mai întâi aş vrea să subscriu la părerea exprimată în amfiteatru de unul dintre colegii noştri cu ocazia vizitei studenţilor de la Cluj: venim în seminar cu anumite gânduri, dar treptat ne dăm seama că trebuie să-l lăsăm pe Dumnezeu să-şi realizeze gândurile sale prin noi. Mă gândesc că dacă părerea noastră despre preoţie s-a schimbat în seminar, s-ar putea ca şi mai mult să se schimbe după ce vom fi preoţi.

Se spune că din orice parte a mării ai gusta, apa are acelaşi gust. De aceea, fără a vrea să sărăcesc misterul şi sacramentul preoţiei, aş vrea să-l privesc din prisma unui singur aspect: acela al preotului ca mijlocitor şi martor al întâlnirii oamenilor cu Dumnezeu. Ca ministru al sacramentelor preotul participă într-un fel la bucuria, la trăirea credincioşilor, la misterul întâlnirii lor cu Dumnezeu. Mai ales în noaptea de Paşte, din Craiova (unde am fost de curând în pastoraţie), au venit la împărtăşanie un mare număr de persoane care dădeau impresia că aveau o mare foame spirituală. Era aproape imposibil să nu mă bucur împreună cu ele când vedeam cât de luminoase şi mulţumite sufleteşte plecau, după ce l-au primit pe Isus euharisticul în sufletul lor. Bineînţeles că noi, ca slujitori ai sacramentelor, nu aveam nici un merit, nu provocam noi acea bucurie sfântă, dar eram nişte instrumente slabe în mâna lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu am avea nici o confirmare din partea celor din jur sau nici o bucurie sufletească, motivaţia care ne va împinge la a ne exercita misiunea de preot, va trebui să fie mai profundă şi să izvorască dintr-un spirit de credinţă". (Iosif Balint)

Din revista Drumuri deschise, nr. 112, iunie 2006, editată de Institutul Teologic Romano-Catolic Iaşi