Iaşi: Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - a patra zi

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi a continuat marţi, 21 ianuarie 2013, la biserica "Sfântul Anton", unde, la ora 17.00, s-a desfăşurat o celebrare prezidată de pr. Iosif Dorcu, decan şi paroh de Iaşi, avându-i alături la altar pe pr. paroh Alois Farţadi, numeroşi preoţi din Iaşi şi din împrejurimi. La celebrare au participat numeroase persoane consacrate şi mulţi credincioşi care, în ciuda vremii mohorâte, au dorit să fie prezenţi la această oră de rugăciune în speranţa de a contribui fiecare, prin rugăciune, la împlinirea testamentului spiritual pe care ni l-a lăsat Isus "Ca toţi să fie una!".

Fiecare dintre cei prezenţi a conştientizat că unitatea se poate construi doar împreună, şi tocmai de aceea prin cântarea Sfinte Dumnezeule care a avut loc în cadrul actului penitenţial, toată comunitatea a implorat ca mila lui Dumnezeu să coboare asupra lor, având încredere că Dumnezeu este un Dumnezeu care împlineşte cuvântul său, care nu uită promisiunile sale.

După proclamarea lecturilor şi a Evangheliei, pr. dr. Ştefan Lupu, profesor de teologie dogmatică la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, a reamintit tuturor celor prezenţi de necesitatea societăţii de a avea încredere în Dumnezeu, un Dumnezeu care rămâne mereu fidel cuvântului său. El a început omilia nuanţând un sfat pe care ni-l dă papa emerit Benedict al XVI-lea, care spune că nu de puţine ori ni se întâmplă să vedem o persoană că este tristă, deprimată. În acele momente, ne îndeamnă sfântul părinte, trebuie să îi amintim acelei persoane de un eveniment plăcut din viaţa ei, deoarece amintirea plăcută a trăirii de atunci şi speranţa care se sădeşte în inima acelei persoane, pot duce la vindecarea ei şi o pot ajuta să meargă înainte.

În prima lectură, luată din Cartea Lamentaţiunilor, citim: "Aminteşte-ţi de suferinţa şi de amărăciunea mea, de venin şi de pelin. Sufletul meu îşi aminteşte şi este deprimat în mine" (3,19-20). Părintele a exprimat prin aceste cuvinte situaţia eclezială din zilele noastre, o situaţie de deprimare, de separare. Cu toate acestea este un cuvânt care ne poate ridica din această stare de deprimare, care să ne facă să înaintăm pe drumul nostru şi să ne dea un motiv de speranţă. Acest cuvânt este Biserica. Amintirea Bisericii unite din primul mileniu este, cu adevărat un motiv de speranţă căci "bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările lui nu s-au terminat" (Lam 3,22).

Părintele a ţinut să reamintească tuturor că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care-şi împlineşte cuvântul său, e fidel. Tema fidelităţii lui Dumnezeu faţă de cuvântul său, o întâlnim foarte des atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Dar care este Cuvântul lui Dumnezeu? În Cartea Genezei găsim imaginea unui Dumnezeu care creează toate prin Cuvântul său. Ce frumos ar fi să vedem prezenţa noastră ca nişte cuvinte rostite de Cuvântul lui Dumnezeu, căci astfel rămânerea noastră în existenţă ar depinde de Cuvântul lui Dumnezeu.

În prologul din Evanghelia după sfântul Ioan, găsim din nou aceeaşi afirmaţie din Cartea Genezei doar că de această dată acest Cuvânt nu a rămas doar rostit ci a luat carne omenească, întărind astfel fidelitatea lui Dumnezeu faţă de Cuvântul său, iar noi trăim această realitate de cuvinte, care aparţin de Cuvântul lui Dumnezeu. Biserica trebuie înţeleasă astfel ca o continuitate a Cuvântului care s-a întrupat, a murit pentru noi, a înviat glorios din morţi, l-a trimis pe Duhul Sfânt, iar toţi care aderă şi cred în acest Cuvânt fac parte din Biserica sa, căci ei înşişi devin cuvinte şi au în ei trupul lui Cristos.

În Evanghelia după sfântul Luca, Zaharia ne dă mărturie despre această fidelitate a lui Dumnezeu deoarece el însuşi a experimentat-o în viaţa sa. Cuvântul promis prin sfinţii proroci de către Dumnezeu că îl va trimite pe Mesia îi dă acum lui Zaharia un semn că îşi va împlini cuvântul său. Prin mărturia lui de credinţă Zaharia îl binecuvântează pe Dumnezeu pentru fidelitatea sa de nezdruncinat.

Dacă fidelitatea lui Dumnezeu faţă de Cuvântul său este de nezdruncinat, nu tot la fel este şi fidelitatea noastră. Astfel că în aceste zile când ne rugăm pentru unitate trebuie să ne recunoaştem şi infidelitatea noastră la cuvântul dat la Botez, când am făgăduit că vom crede în Dumnezeu.

Sfântul Augustin cerea ca ori de câte ori mergem la sfânta Împărtăşanie şi spunem "Amin", să conştientizăm că, de fapt, îi spunem Amin lui Cristos şi Bisericii sale. Părintele ne-a întrebat: "Mai este conştient acest Amin?"

În lectura a doua, luată din Scrisoarea către Evrei, autorul cere creştinilor să se apropie cu încredere de sanctuarul cerului. Doar acolo ne putem întâlni cu toată familia lui Dumnezeu. Acelaşi autor ne face nişte recomandări care ne sunt foarte utile în acest drum ecumenic cerându-ne "să ne apropiem deci de Dumnezeu cu o inimă sinceră, cu siguranţa pe care o dă credinţa, cu inima curăţită de ceea ce pătează conştiinţa noastră, cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem cu tărie mărturisirea speranţei neclintite, căci cel care a făcut promisiunea este credincios cuvântului dat. Să fim unii pentru alţii un imbold la iubire şi fapte bune. Să nu neglijăm adunările noastre, cum şi-au luat unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alţii..." (Evr 10,22-25 )

Părintele a încheiat spunând că fără credinţă neclintită şi speranţă nu putem continua acest drum al unităţii, pentru că adevărata unitate se bazează pe fidelitatea lui Dumnezeu dar şi pe bunăvoinţa creştinilor care renunţă la orgoliul lor, la egoismul lor.

Cântecul Dona nobis pacem a exprimat dorinţa profundă de pace şi de unitate, iar pe faţa tuturor celor prezenţi se simţea bucuria, speranţa şi încrederea că Dumnezeu este fidel Cuvântului său, un Dumnezeu care nu îi poate dezamăgi niciodată.

Înainte de binecuvântarea finală, părintele paroh Alois Farţadi a subliniat şi el că ecumenismul spiritual reprezintă un schimb reciproc de daruri spirituale, iar rugăciunea pentru unitatea creştinilor este o rugăciune stimulantă care implică schimbul între identitatea noastră personală şi cea confesională. El a mulţumit preoţilor prezenţi la această celebrare, persoanelor consacrate şi celor prezenţi în Biserică, pentru că au răspuns cu bucurie la invitaţia lui Isus "Ca toţi să fie una".

Următoarea celebrare din cadrul acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor la Iaşi, va avea loc miercuri, 22 ianuarie, ora 17.00 - în capela Fraţilor Şcolilor Creştine, Iaşi (Cart. Aeroport).

Andrei Stolnicu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21 ianuarie: Iaşi: Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor - a patra zi

* * *

Pe ercis.ro există o pagină specială dedicată Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinului, în meniul Biblioteca > Ecumenism.