"Ca toţi să fie una"
Cuvântul PS Petru Gherghel la consacrarea episcopală de acum 30 de ani - 1 mai 1990
S-au împlinit, la 1 mai 2020, 30 de ani de când PS Petru Gherghel a fost consacrat episcop de către actualul cardinal Angelo Sodano, pe atunci arhiepiscop. Consacrarea a fost oficiată la Seminarul din Iaşi, la 1 mai 1990, co-consacratori fiind ÎPS Ioan Robu şi de PS Reinhard Lettmann (episcop de Münster). Redăm textul cuvântării ţinute de Mons. Petru Gherghel la acea Liturghie.
Preasfinţiile Voastre,
Dragi Părinţi,
Stimaţi şi iubiţi credincioşi,
"Vor veni zile fericite şi pentru acest popor român care suferă aşa de mult" - sunt cuvintele cu care îşi încheia cursul vieţii marele nostru erou şi episcop Anton Durcovici în 1951.
Sufletele mari se fac prooroci, nu numai prin cuvintele lor, dar mai ales prin viaţa lor. Să nu fie oare aceste zile, despre care vorbea marele nostru episcop, zilele care au venit ca un dar de Crăciun asupra poporului nostru? Să nu fie oare zilele pline de speranţă, pe care toţi le aşteptam, şi ele s-au arătat ochilor noştri? Să nu fie oare aceste momente binecuvântate, când Biserica noastră şi-a recăpătat libertatea, iar Dieceza noastră de Iaşi are acum dreptul la existenţă, şi, după atâţia ani de suferinţă şi de rugăciune, a primit un păstor, zilele sfinte şi atât de mult râvnite?... Să se fi gândit la noi şi să le fi proorocit pentru noi?...
Oricum ar fi, un popor care a avut meritul de a avea asemenea mărturisitori de credinţă, atâţia martiri, atâţia oameni sfinţi, atâţia episcopi în Moldova, în Muntenia şi în Ardeal, trebuia să primească asemenea zile şi, mai ales, a fost şi este vrednic să aibă zile şi mai frumoase şi mai binecuvântate, când fiecare să se ştie că este fiu al acestui pământ binecuvântat şi brăzdat cu atâtea lacrimi şi suferinţe, pentru a se înscrie printre popoarele cele mai creştine din lume şi să fie una dintre familiile cele mai demne din istoria Europei.
Preasfinţiile Voastre,
Iubiţi şi cinstiţi ascultători!
Trăim zile cu adevărat binecuvântate şi sfinte! Se cuvine astăzi să-i aducem lui Dumnezeu, unicul şi adevăratul nostru Părinte, împreună cu sfântul Petru, cuvenită laudă pentru tot ce ne-a dat şi pentru drumul nostru în istorie: "Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în ceruri!" (1Pt 1,3-4).
Este drept ca împreună cu Apostolul neamurilor, care se adresează efesenilor, să-i aducem şi noi infinită laudă că ne-a învrednicit cu atâtea daruri: "Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Cristos" (Ef 1,3).
Infinite daruri pentru poporul nostru, pentru dieceza noastră, pentru mine. Mă bucur că am putut aduce astăzi laude lui Dumnezeu împreună, pentru că de unul singur m-aş fi simţit atât de mic!
Referindu-se la alegerea sa, Apostolul neamurilor, sfântul Paul (care era înzestrat cu atâta iscusinţă şi ştiinţă) spunea: "Mie, celui mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat acest har: să le vestesc păgânilor inefabila bogăţie a lui Cristos" (Ef 3,8).
Ce aş putea spune eu astăzi?
Mie mi s-a dat harul acesta: să vestesc nepătrunsele bogăţii ale lui Cristos, ca episcop. Cu cât ştiu că n-am avut vrednicii pentru această slujire, cu atât sunt mai obligat să mă încred în Cel care m-a ales, în voi, dragi şi scumpi confraţi întru preoţie, în voi, dragi şi iubiţi credincioşi, ca să aduc mulţumiri şi să răspund la alegerea ce mi-a fost dată.
Vă mărturisesc că, atunci când mi s-a făcut cunoscută alegerea, am stat şi am reflectat, cum am să pot eu împlini acest mandat?! Şi mi-a venit în minte rugăciunea lui Cristos, de dinaintea Cinei cele de Taină, în care s-a rugat pentru apostoli şi ucenici: "Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi!" (In 17,11) În această rugăciune mi-am pus tot curajul şi m-am hotărât să mi-o însuşesc, căutând să o împlinesc în mine şi să mă îngrijesc să se împlinească şi în alţii.
"Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis" (In 17,20-21).
Cât timp vom fi una, Cristos va fi în mijlocul nostru şi "cine va fi împotriva noastră?" (Rom 8,32).
Excelenţele Voastre,
Dragi confraţi, iubiţi şi preţuiţi preoţi ai Diecezei de Iaşi,
Dragi călugări şi călugăriţe, iubiţi credincioşi!
Vă invit să mă însoţiţi în a repeta cu vie credinţă rugăciunea lui Isus. Vă invit în a o transforma în viaţă, în a o realiza între voi, şi sunt sigur că nu ne vor lipsi curajul şi binecuvântarea, şi vom forma o Biserică adevărată, vie, dinamică şi vom fi tuturor fraţi, şi vom forma un popor binecuvântat, o Moldovă frumoasă, o ţară credincioasă şi unită, spre lauda lui Dumnezeu şi a întregului popor.
Vreau să declar tuturor că, luând ca motto aceste cuvinte ale lui Cristos şi însuşindu-mi această rugăciune sacerdotală, mă simt şi mai unit cu Sfântul Părinte, papa Ioan Paul al II-lea, căruia îi mulţumesc din inimă pentru alegerea făcută şi îi jur fidelitate; mă simt alături de toţi episcopii Bisericii noastre Catolice, mă simt fericit ştiind că toţi preoţii simt şi doresc această mare unire; mă simt încurajat de întregul nostru popor catolic şi mă simt fericit să ştiu că întreaga Biserică Ortodoxă nutreşte şi doreşte să se împlinească pe pământ cuvintele testamentare ale lui Cristos: "Ca toţi să fie una" (In 17,21). Vă mulţumesc tuturor: distinşilor oaspeţi episcopi din Bucureşti, Timişoara, Lugoj, Alba-Iulia, prelaţilor şi preoţilor de pretutindeni.
Vă mulţumesc dumneavoastră, oaspeţilor din partea Bisericii Ortodoxe, a comunităţii evreilor!
Vă mulţumesc dumneavoastră, stimate autorităţi, domnule ministru al cultelor, primarul oraşului Iaşi şi tuturor oaspeţilor din ţară şi din Iaşi.
Mulţumesc televiziunii care pentru prima dată a transmis din Iaşi o celebrare sacră şi sper să fie semn de bun augur; reînnoim invitaţia noastră pentru a fi cât mai des printre noi! Mulţumesc preoţilor noştri dragi, de la Seminar, din Iaşi, din dieceză şi dumneavoastră, dragi credincioşi veniţi de pretutindeni, dragi fraţi, surori şi neamuri!
Ca toţi să fie una!
Şi în încheiere apelez la acelaşi nume cu care am început: episcopul Anton Durcovici. El a făcut o consfinţire la Maica Domnului, care n-a încetat de atunci. Vă rog să-mi daţi voie s-o reînnoiesc: Fie ca Maica sfântă să ne ţină mereu uniţi şi ocrotiţi în dieceză şi în ţară! Amin.
* * *
Liturghia de consacrare a ep. Petru Gherghel (1 mai 1990)
La mulţi ani pentru PS Petru Gherghel (1 mai 2020)
