PS Petru Gherghel a prezidat sfânta Liturghie din catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină", vineri, 1 mai 2020, începând cu ora 18.00, prin care a mulţumit lui Dumnezeu pentru cei 30 de ani de la consacrarea episcopală. Aceasta a avut loc la Iaşi, pe treptele Seminarului, la 1 mai 1990. Prezent la celebrarea aniversară a fost PS Iosif Păuleţ, care a ţinut cuvântul de învăţătură. La celebrarea euharistică au participat preoţii şi surorile de la Episcopie.
Sfânta Liturghie a început cu intonarea cântecului "E mai, e mai", către sfânta Fecioară Maria, căreia îi este închinată luna mai. Salutându-i pe cei prezenţi în catedrală şi pe cei care urmăreau transmisia, pr. Paul Budău, paroh şi decan la Parohia Catedralei, a făcut în câteva cuvinte memoria evenimentului din 1 mai 1990, atât de important pentru Dieceza de Iaşi, amintind de episcopii, oaspeţii distinşi, preoţii şi numărul impresionant de mare de participanţi care au umplut curtea seminarului. La finalul salutului, i s-a adresat episcopului sărbătorit:
"Preasfinţite Petru, 30 de ani de când aţi fost uns, consacrat ca episcop, întâistătător al Diecezei de Iaşi, ani de slujire rodnică, ani în care Dieceza noastră a înflorit şi a dat roade, ani plini de binecuvântările celui care v-a ales şi v-a trimis să-i vestiţi cuvântul prin slujirea episcopală. 30 de ani pentru care se cuvine să-i aducem lui Dumnezeu prinosul nostru de laudă şi de mulţumire prin jertfa sfintei Liturghii pe care acum o prezidaţi".
PS Iosif Păuleţ a punctat trei lucruri în cuvântul de învăţătură. A vorbit mai întâi despre luna mai, lună dedicată sfintei Fecioare Maria. Este cunoscută ca luna florilor, iar creştinii adunaţi în biserici - mai puţin anul acesta - privesc în sus spre "floarea" cea mai aleasă şi curată, spre făptura cea mai minunată pe care a creat-o Dumnezeu, mama lui Isus. Preasfinţitul a recomandat ca neputinţa de a veni la biserică să fie înlocuită cu creativitatea de a face fiecare acasă un "altăraş", aşa încât în "biserica domestică" Maica Domnului să fie lăudată şi venerată. În al doilea rând, a vorbit despre cel comemorat în această prima zi a lunii mai: sfântul Iosif, cu titlul de muncitor. În faţa tâmplarului din Nazaret, fiecare vede cum munca poate avea mai multe valenţe: poate fi blestem, în urma păcatului original; de asemenea poate fi povară sau mijloc de exploatare a semenilor, dar munca se poate transforma în mijloc de sfinţire, în expresie a solidarităţii cu ceilalţi.
Referindu-se la episcopul emerit sărbătorit, PS Iosif Păuleţ i-a adresat cuvinte de gratitudine pentru că, în oglinda tâmplarului harnic din Nazaret, şi el s-a dovedit harnic în toţi anii de slujire episcopală. Munca pe care a prestat-o este pentru Preasfinţia Sa un prilej binemeritat de mândrie sfântă şi de mulţumire către Dumnezeu, cu ajutorul şi binecuvântarea căruia a realizat atât de multe pentru Dieceza de Iaşi.
Prin cântările pe care le-a animat grupul preoţilor şi al surorilor, dirijat de pr. Robert Râtan, sfânta Liturghie a primit nota ei de solemnitate, atât cât permit limitările timpului de faţă.
La sfârşitul sfintei Liturghii, luând cuvântul, PS Petru Gherghel a ţinut să sublinieze cu emoţie două gânduri, rod al multelor reflecţii de-a lungul anilor de slujire:
"Împlinesc 30 de ani astăzi. Cred că vă întrebaţi ce gândeam eu atunci, dar mai ales ce gândeam eu când, 12 ani înainte de acest 1 mai 1990 am fost ales să răspund, să orânduiesc această Biserică locală. Trebuie să vă spun că am avut foarte multe sentimente, emoţii şi întrebări. Mi-au rămas două, pe care eu le-am considerat ca fundamentale. De ce m-a ales Dumnezeu pe mine, fără pregătire prea mare, fără multe calităţi, pe mine, unul dintre preoţii noştri? Şi m-am tot gândit de ce. Şi am ajuns la o concluzie. Pentru că Dumnezeu conduce Biserica, şi nu un om! Sigur că are harurile primite, dar Dumnezeu le dă, Dumnezeu este cel care conduce. Dacă se realizează ceva, e opera lui Dumnezeu. Dumnezeu a voit şi de data asta să spună: «Eu conduc Biserica, eu am înfiinţat-o, este a mea şi eu am grijă de ea». Asta m-a condus până în zilele noastre.
Şi un al doilea rând, m-am întrebat în acele zile, dar si după şi am găsit un răspuns: Nu sunt singur, nu numai eu formez Biserica, ci împreună cu toţi care sunt aleşi să fie miniştri. Şi atunci am ales un moto. Eu am ales ca să ştiu că nu sunt singur, ci că sunt cu toţi ceilalţi împreună, cu toţi preoţii, un prezbiteriu care are ca responsabilitate Biserica, Biserica lui Cristos. Nu singur episcopul formează Biserica, şi nici Biserica fără episcop. Aceste două lucruri m-au făcut pe mine să fiu liniştit, şi ceea ce am făcut, a făcut Dumnezeu prin mine şi prin noi, Iar ceea ce am făcut n-am făcut singur, ci cu cei care au fost cu mine responsabili, uniţi, ca toţi să fie una.
Vă mulţumesc tuturora. Mai întâi lui Dumnezeu. O fac mereu. Le mulţumesc credincioşilor noştri care nu-şi uită niciodată păstorul. Le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine. Dumnezeu m-a ales pe mine ca să lucreze el, iar ceea ce mi-a încredinţat mie, nu mi-a încredinţat doar mie, ci tuturor confraţilor mei".
La aceste gânduri profunde, PS Petru Gherghel a mai adăugat: "Să nu uităm de eroul nostru martir, care s-a dăruit pentru noi, ca noi să rămânem tari: fericitul Anton Durcovici".
Împreună cu PS Iosif Păuleţ, care şi-a aniversat onomastica secundară, cu preoţii, persoanele consacrate şi cu toţi credincioşii îi mulţumim şi noi lui Dumnezeu pentru munca asiduă, statornică, angajată şi devotată pe care PS Petru Gherghel a depus-o în toţi cei 30 de ani de episcopat, pentru binele Bisericii şi spre slava tot mai mare a lui Dumnezeu, şi-i dorim sănătate neştirbită, lumină şi seninătate în suflet, cu pace şi binecuvântare continuă de la Dumnezeu, izvorul şi împlinirea oricărei vocaţii.
Pr. Cristian Diac
* * *
