Iaşi: Predica PS Petru Gherghel la Liturghia de hirotonire a 13 preoţi
"Fascinaţia chemării şi exigenţele ei"
Domnul v-a îndrăgit şi v-a ales.
El care este iubire, blând şi smerit cu inima s-a îndreptat spre voi!
Preasfinţite, Sfinţiile voastre, dragi candidaţi la sfânta Preoţie, dragi seminarişti, dragi părinţi şi prieteni ai acestor tineri diaconi, dragi radio ascultători, dragi fraţi şi surori!
Celebrăm cu bucurie sărbătoarea Inimii Preasfinte a lui Isus, ziua în care Biserica ne cheamă să contemplăm misterul iubirii divine întrupate, inima care s-a lăsat străpunsă de suliţa ostaşului pentru noi toţi. Este o zi în care suntem invitaţi să ne rugăm pentru preoţi, pentru sfinţirea lor, o zi în care noi cei aleşi, episcopi şi preoţi, simţim mai aproape iubirea inimii preasfinte a lui Isus, Marele Preot, care ne-a ales să-i fim prieteni.
În această atmosferă a iubirii divine, dieceza noastră seminarul nostru de Iaşi, împreună cu seminarul provinciei franciscane "Sfântul Iosif" se bucură să trăiască un moment de mare împlinire: sfinţirea acestor absolvenţi gata să-şi exprime alegerea şi hotărârea lor de a spune, plini de avânt tineresc, "Da"-ul lor în faţa lui Isus şi a noastră.
Această iubire este oferită tuturor celor care cred în el; iubire pe care el o arată, într-un chip deosebit, celor pe care el îi alege la o aşa de mare slujire.
Aceasta a fost hotărârea Părintelui ceresc şi alegerea lui Cristos, venit pe pământ pentru mântuirea oamenilor, ca prin lucrarea specială a preoţilor, iluminaţi şi întăriţi de Duhul Sfânt, iubirea sa infinită, mesajul evangheliei să ajungă la toate popoarele din toate timpurile.
În această zi, a Inimii Preasfinte a lui Isus, Biserica a ales momentul cel mai potrivit ca toţi să mediteze la acest adevăr, toţi să se roage ca aceia pe care i-a ales pentru a fi colaboratorii săi direcţi să fie mereu la înălţimea vocaţiei lor, preoţi după inima sa. El a hotărât acest lucru, el singur i-a ales şi îi alege să fie cu el în mijlocul oamenilor.
Într-o zi marele teolog elveţian, Urs von Baltazar, a fost întrebat: "Pentru ce ai ales să te faci preot?" El a rămas îngândurat pentru câteva minute apoi a răspuns răspicat: "Eu nu am ales, ci am fost ales".
Acesta este adevărul, un adevăr mângâietor, care explică misterul preotului şi misiunea sa. Despre acest adevăr ne-a vorbit Isus, în Evanghelia după sfântul Ioan descoperindu-ne o realitate pe care nu trebuie s-o uităm niciodată, mai ales astăzi: "Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână" (In 15,16).
Sfinţiile voastre, dragi diaconi, dragi seminarişti,
Suntem invitaţi astăzi să contemplăm acest mare mister al alegerii noastre, această marea iubire care ne-a fost încredinţată nouă, un dar divin pe care ni l-a făcut Dumnezeu nouă, preoţilor, şi pe care, iată astăzi, vrea să vi-l facă vouă, dragi tineri, alegându-vă să fiţi prietenii săi, nu slugi, ci colaboratorii săi, cu misiunea de a răspândi în lume iubirea sa dumnezeiască, cuvintele sale mântuitoare, evanghelia sa.
Pe bună dreptate, astăzi, putem spune că este ziua noastră, a tuturor slujitorilor altarelor şi că întreaga Biserică, lumea întreagă, este invitată şi îndemnată să se roage pentru noi şi pentru marea noastră misiune.
Ştim că, asemenea celorlalţi papi care au fost mari prieteni ai slujitorilor altarelor, actualul Sfânt Părinte, papa Francisc, încă de la începutul alegerii sale, ne-a adresat o repetată chemare de a reflecta la marea şi nobila chemare pe care o caracterizează printr-o frumoasă şi cuprinzătoare declaraţie: "Fascinaţia chemării la Preoţie, Dar şi exigenţele ei".
Trăind astăzi misterul iubirii Inimii Preasfinte a lui Isus, ne amintim ce spunea sfântul Ioan Maria Vianney despre Preoţie şi cum o definea el: "Preoţia este iubirea inimii lui Isus". Această expresie emoţionantă ne permite, înainte de toate, să evocăm cu gingăşie şi recunoştinţă darul imens pe care Preoţia îl constituie nu numai pentru Biserică, ci şi pentru omenirea însăşi, după cum a ţinut să sublinieze marele papă, Benedict al XVI-lea atunci când a invitat pe toţi preoţii la trăirea Anului Jubiliar al Preoţiei din anul 2009.
Sfântul Ioan Maria Vianney, ales să fie patronul tuturor preoţilor, făcând referinţă la acest dar, obişnuia să spună: "O cât de mare este preotul! Dacă el ar înţelege, ar muri. Dumnezeu ascultă de el; el rosteşte două cuvinte şi Domnul coboară din cer la glasul lui şi se închide într-o ostie mică". Tot el avea să spună: "Un păstor bun, un păstor după inima lui Dumnezeu, este cea mai mare comoară pe care bunul Dumnezeu poate să o acorde unei parohii şi unul dintre cele mai preţioase daruri ale milostivirii divine".
În lumina textelor, care ne prezintă astăzi misterul iubirii lui Dumnezeu concretizat în inima preasfântă a lui Isus, înţelegem că am fost cuprinşi cu toţii în acelaşi mister al iubirii şi slujirii, şi în această atmosferă mă bucur să vă împărtăşesc câteva gânduri pe care ni le oferă papa Francisc, un adevărat exemplu de apostol şi preot a lui Cristos.
Adresând participanţilor la Adunarea Plenară a Congregaţiei pentru Cler, chiar în prima zi a lunii iunie, luna Inimii Preasfinte a lui Isus, Sfântul Părinte papa Francisc, cu modul său surprinzător şi părintesc, le-a spus celor chemaţi la Preoţie,(precum şi celor care se ocupă de formarea lor) un adevărat mesaj mobilizator ce reprezintă un program generos şi hotărât de a răspunde la chemarea sa de a fi astăzi păstori noi ai timpului nostru. Acest program reiese din noul ghid al formării preoţeşti, document de o mare importanţă pentru "formarea integrală a clerului", promulgat recent de Congregaţia pentru Cler, cu denumirea oficială de "Ratio fundamentalis". Acest document conţine adevărate norme pentru calea cea mai sigură şi autentică a formării adevărate a viitorilor discipoli, pentru a deveni vestitorii ai iubirii divine şi a cuvântului său, adică a iubirii divine.
Trăind acum, în Biserica noastră locală, acest moment al culegerii roadelor anilor de pregătire din întreaga perioadă de formare din seminar ca şi în cadrul academic, consider că acest cuvânt, adresat de Sfântul Părinte formatorilor, responsabililor cu formarea viitorilor preoţi, dar şi fiecărui candidat în parte, reprezintă un mare dar în drumul de pregătire la sfânta Preoţie şi o garanţie a unui angajament spiritual şi pastoral rodnic şi binecuvântat ce face din Preoţie un ideal apostolic şi misionar.
Descoperim în cuvântul Sfântului Părinte "fascinaţia adevărată a chemării la Preoţie, dar şi exigenţele angajante" pe care această slujire le comportă.
Făcând referinţă specială la toţi preoţi, dar mai ales la cei tineri, mă gândesc că trebuie să vă simţiţi şi voi destinatarii acestui mesaj, dragi candidaţi la sfânta Preoţie, care trăiţi sau aşteptaţi bucuria începuturilor slujirii preoţeşti. În acest sens, permiteţi-mi să mă îndrept spre voi şi să vă spun, împreună cu toţi cei ce vă iubesc, că nu trebuie să neglijaţi şi mai ales să uitaţi datoria şi angajarea voastră. Sfântul Părinte o încredinţează întregii Biserici, tuturor formatorilor din seminarii şi tuturor preoţilor din parohii.
Pot să spun şi să afirm că el s-a îndreptat şi se îndreaptă şi spre voi cu câteva sfaturi şi căi absolut necesare şi benefice, pentru a învinge orice dificultate şi a face rodnică această fericită alegere în a deveni şi a fi preoţii noi ai zilelor noastre.
Parcurgând cu atenţie acest cuvânt, ca un îndreptar adresat Congregaţiei pentru Cler şi tuturor formatorilor, ce au în Biserică o misiune aşa de important, veţi putea descoperi şi voi, dragi tineri, dragi candidaţi la sfânta Preoţie, un adevărat semn de preţuire şi un îndemn la o nobilă şi măreaţă slujire ca şi la o angajare tinerească pentru marele ideal al sfintei Preoţii de care lumea are atâta nevoie.
Speranţele şi aşteptările Sfântului Părinte sunt şi aşteptările fiecărui episcop şi a fiecărui formator, iar cu această atenţionare şi cu aceleaşi gânduri vă propun astăzi spre reflecţie şi trăire acest program de realizare a acestui măreţ ideal, propus de Sfântul Părinte în mesajul său: Iată calea de aur: a se ruga fără încetare într-o relaţie continuă cu Isus; a merge mereu, a nu se opri, a fi adevărat pelerin de slujire; a împărtăşi cu inima că viaţa preotului nu este un oficiu birocratic, ci o adevărată misiune la slujire.
Cu un astfel de program, trasat aşa de simplu, dar atât de profund, fiecare preot, în vârstă sau tânăr, fiecare slujitor al altarului şi al poporului va simţi din plin bucuria slujirii şi a dăruirii pentru că numai aşa preotul va putea fi asemănător marelui preot, Cristos, care "nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea viaţa pentru cei mulţi" (cf. Mt 20,26-28).
Totodată, vă rog să-mi permiteţi să vă recomand şi celelalte sfaturile practice, adresate celor prezenţi de către papa Francisc, cu ocazia întâlniri sale cu preoţii şi cu persoanele consacrate din momentul vizitei sale pastorale la Genova. Această întâlnire s-a desfăşurat în zilele ce au premers luna iunie, luna iubirii inimii preasfinte a lui Isus şi a chemării tuturor la o iubire generoasă şi la o consacrare totală din partea celor aleşi, ca să nu uite că sunt chemaţi să fie vestitorii ai aceleeaşi iubiri, prin sfânta Preoţie şi consacrare.
Dorinţele mele şi ale episcopului nostru auxiliar Aurel, vor să fie întărite şi îmbrăcate în haina gândurilor şi a îndemnurilor papei Francisc, pe care desigur le veţi găsi în broşura pe care o aveţi în mână.
Ştim şi sperăm cu adevărat ca lumea de astăzi, care are nevoie de adevăraţi lideri spirituali, va putea vedea şi întâlni în voi, ceea ce autorul scrisorii către evrei spunea despre orice preot, un adevărat slujitor, adică un adevărat "alt Cristos": "Într-adevăr, orice mare preot este luat dintre oameni, pus pentru oameni în relaţiile cu Dumnezeu, ca să ofere daruri şi jertfe pentru păcate". "El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranţă şi în rătăcire, întrucât şi el este cuprins de slăbiciune şi din cauza ei trebuie să ofere [jertfe] pentru păcate atât pentru popor, cât şi pentru sine. Nimeni nu-şi ia singur această cinste, ci numai cel chemat de Dumnezeu, la fel ca Aaron" (Evr 5,2).
Primiţi, vă rog, dragi neoprezbiteri, aceste dorinţe ale mele şi ale celor ce vă preţuiesc, să fie ca un dar spiritual de ziua Preoţiei voastre, ca un mic simbol al preţuirii noastre, din partea mea, a episcopului nostru auxiliar Aurel, dar şi din partea superiorilor voştri din Seminariile noastre, sub coordonarea înţeleaptă a părinţilor rectori: Mons. Benone şi pr. Marius-Petru Bîlha. Domnul să le facă rodnice pentru preamărirea sa veşnică, pentru fericirea sufletului vostru şi desigur, pentru binele sufletesc al credincioşilor noştri.
Ne pregătim acum să ascultăm "Da"-ul vostru ca să putem invoca darul sfintei Preoţii prin impunerea mâinilor noastre peste voi pentru o totală consacrare în iubirea lui Dumnezeu şi a poporului nostru credincios. Să nu uitaţi că în faţa voastră stă acum o misiune fascinantă, dar, de asemenea, să nu uitaţi să vă însuşiţi şi exigenţele ei.
Inima Preasfântă a lui Isus, cu iubirea sa dumnezeiască şi Preacurata, Fecioară Maria, cu frumuseţea slujirii sale, să vă însoţească mereu. Amin
Iaşi, 23 iunie 2017
Sărbătoarea Inimi preasfinte a lui Isus
Petru Gherghel
episcop de Iaşi
* * *
