Sfinţiile voastre, dragi confraţi întru preoţie, dragi fraţi şi surori,
E Joia Sfântă, e ziua Preoţiei noastre, e ziua Cinei celei de Taină, ziua testamentului iubirii sale.
Vă întâmpin cu bucurie, spunându-vă tuturor: Bine aţi venit!
Celebrarea solemnă a sfintei Liturghii - Missa crismatis - ne prilejuieşte în fiecare zi de Joia Sfântă să ne întoarcem în sinagoga din Nazaret, unde Isus, după cum relatează evanghelistul Luca, îşi începe slujirea sa ca Mesia cel promis de Tatăl, ca Mântuitorul şi Eliberatorul mult aşteptat.
Celebrarea de azi ne poartă, fireşte, şi în Cenacol, unde Isus la ultima Cină cu apostolii săi, după ce le-a spălat picioarele, instituie taina euharistică, orânduieşte sfânta Preoţie şi ne lasă cel mai sfânt testament, iubirea sa dumnezeiască.
Cele două evenimente sfinte din viaţa lui Isus ne arată, în mod magistral, şi scot în evidenţă coerenţa lui Isus, fidel de la început şi până la sfârşit misiunii sale primite de la Tatăl, profeţită de Isaia, după cum am ascultat în lecturile sfinte: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre" (Lc 4,21).
Momentul din sinagoga din Nazaret poate fi considerat prima predică a lui Isus. El preia cuvântul profetului Isaia şi îl aplică direct la sine, devenind astfel o autoprezentare ca Mesia cel aşteptat: "Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună..." (Lc 4,18), şi, continuând profeţia lui Isaia, afirmă clar: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta. (...) Ascultându-l, toţi cei prezenţi în sinagogă dădeau mărturie în favoarea lui şi se mirau de cuvintele de har care ieşeau din gura lui şi spuneau: «Nu este acesta fiul lui Iosif?»" (Lc 4,21.22).
"Apoi, coborând la Cafarnaum - o cetate din Galileea -, continuă să-i înveţe [în zilele de] sâmbătă, iar ei erau uimiţi de învăţătura lui întrucât cuvântul lui era [spus] cu autoritate" (Lc 4,31).
Isus, continuând explicaţia acestei profeţii, îşi atribuie sieşi consacrarea din partea Spiritului Domnului, ungerea şi iubirea lui Dumnezeu.
Afirmă cu tărie că el este unsul Domnului, venit să împlinească o misiune cu totul specială: să aducă săracilor o veste bună, să proclame celor închişi eliberarea, celor orbi vederea, celor asupriţi eliberarea şi să vestească un an de îndurare al Domnului. Un program ce corespunde vechilor profeţii şi un plan ce trebuie să continue până la sfârşitul veacurilor.
Pentru aceasta Isus îi alege pe cei 12 apostoli, îi vrea împreună cu el şi-i învredniceşte de marele dar al Preoţiei sale.
În Cenacol, chiar în momentul când avea să trăiască drama trădării lui Iuda, Isus, iubindu-i pe ai săi până la sfârşit, le spală picioarele cu profundă umilinţă, instituie taina prezenţei sale sub chipul pâinii şi al vinului şi orânduieşte pentru totdeauna Preoţia cea nouă, chemându-i să facă ceea ce a făcut el şi să se iubească aşa cum el i-a iubit: "Iubiţi-vă aşa cum eu v-am iubit pe voi!" (In 13,34); "Faceţi aceasta în amintirea mea!" (Lc 22,19).
E Joia Sfântă, e joia iubirii totale pe care Isus a voit să ne-o lase în testament. E ziua darului sfânt al Euharistiei, mister care confirmă totala sa iubire pentru toţi fraţii săi şi pentru lumea întreagă, dar, mai ales, faţă de cei pe care i-a ales să fie continuatorii iubirii sale, apostoli, episcopi şi preoţi.
Este, desigur, ziua alegerii noastre ca slujitori şi preoţi ai săi, încredinţându-ne nouă, celor mici, slabi şi păcătoşi, taina tainelor, Preoţia sa, ca să ducem mai departe misiunea sa, mai bine zis, să lucreze prin aleşii săi până la sfârşitul veacurilor.
De atunci şi noi nu trebuie să uităm, ci suntem îndreptăţiţi să spunem: Duhul Domnului este asupra mea, pentru aceea m-a uns să duc săracilor vestea cea bună, să proclam celor închişi (celor păcătoşi) eliberarea, celor orbi vederea, prin predicarea evangheliei să vestesc îndurarea Domnului.
Dumnezeu ne-a ales şi a investit în noi daruri cu totul speciale, mai ales ne-a făcut părtaşi la ungerea cu Duhul Sfânt, chemându-ne să continuăm opera sa mântuitoare, să împărţim lumii hrana cea spre viaţa veşnică, să ducem până la sfârşitul veacurilor testamentul iubirii sale.
Ne-a ales să-i fim prieteni, colaboratori şi miniştri sacri, învrednicindu-ne cu un titlu special: "Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. Nu vă mai numesc servitori, fiindcă servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână" (In 15,14-16).
Prietenii săi suntem noi, cei ce am primit invitaţia şi alegerea lui pentru a face toate în amintirea sa, pentru a fi locţiitorii săi, lucrând în numele lui - "in nomine Christi capitis", în numele său, care este capul. Definiţia pe care o întâlnim des în teologia catolică, "sacerdos alter Christus", prezintă o realitate ce ne înnobilează, ne îmbucură, mai ales astăzi, şi ne obligă.
Ceea ce Isus a voit să facă cu apostolii, întâlnindu-i la Cina de Taină, ţine să o facă şi cu noi, cei pe care ne invită zi de zi la masa sa, iar astăzi o face într-un chip cu totul special, oferindu-ne darurile sale şi reînnoindu-ne ungerea sa cu untdelemnul Duhului Sfânt, îmbogăţindu-ne cu darurile sale, cu darul trupului şi sângelui său şi cu testamentul iubirii sale.
Ne repetă că ne-a ales să fim prietenii săi, pentru a ne trimite în lume, ca să facem vie şi actuală opera sa. Ne face să resimţim efectul ungerii cu sfânta crismă, uleiul pe care îl sfinţim în cadrul acestei sfinte Liturghii, "Liturghia crismei", cu un puternic mesaj şi un simbolism special.
Papa emerit Benedict amintea în omilia din Joia Sfântă a anului 2010 (la 1 aprilie - sunt 5 ani de atunci) că uleiul cu care am fost sfinţiţi, simbol al consacrării în Duhul Sfânt, mai are o semnificaţie: ne face să fim tari, oţeliţi pentru o luptă ce trebuie să o ducem împotriva nedreptăţilor din lume, împotriva celor răi şi a păcatului, creştini şi martori neînfricaţi ai adevărului şi ai binelui.
Sfântul Părinte ne cheamă să citim Psalmul 45(44), recunoscut şi numit psalmul nupţial al lui Solomon, un psalm mesianic, ce face referinţă la noul Solomon, Isus Cristos, unit cu Biserica sa. În versetul 8 găsim o referinţă profetică: "Ai iubit dreptatea şi ai urât fărădelegea, de aceea te-a uns Dumnezeu cu untdelemnul bucuriei, ca pe nimeni altul dintre semenii tăi".
Ce vrea să spună acest ulei al bucuriei cu care a fost uns adevăratul şi noul rege, Cristos?
Sfinţii părinţi, afirmă papa Benedict, au văzut în acest "ulei al bucuriei" pe însuşi Duhul Sfânt care s-a revărsat asupra lui Cristos. Duhul Sfânt este tocmai bucuria care vine de la Dumnezeu.
De la Isus această bucurie se revarsă peste noi prin evanghelia bucuriei, prin ungerea de la Botez şi, mai ales, de la consacrarea ca preoţi, o adevărată bucurie că noi am fost aleşi şi suntem iubiţi de el. Uleiul bucuriei, care s-a revărsat asupra lui Cristos şi de la el se revarsă peste noi, este Duhul Sfânt, darul iubirii, care ne face fericiţi de a fi oameni, dar, mai ales, oameni unşi şi consacraţi ca preoţii noului legământ.
Celebrând astăzi Liturghia crismei, a uleiurilor sfinte, cu care suntem invitaţi să lucrăm şi să-i consacrăm pe cei aleşi să fie prietenii lui Cristos, noi înşine trebuie să fim conştienţi de marele adevăr că am fost aleşi şi unşi cu untdelemnul bucuriei, al Preoţiei noastre, prin care, aşa cum spune Sfântul Paul, noi suntem pentru cei încredinţaţi grijii noastre pastorale "colaboratorii bucuriei voastre".
În rodul binecuvântat al măslinului, în uleiul consacrat, suntem atinşi şi unşi de bunătatea Creatorului şi de iubirea Mântuitorului, care trebuie să producă în sufletele noastre bucuria Duhului Sfânt.
Astăzi, când stăm lângă Isus, Preotul veşnic, ca prieteni ai săi şi beneficiari ai Preoţiei sale, să lăsăm ca Duhul Sfânt, care l-a umplut de bucurie pe cel ce ne-a chemat, şi, reînnoind iubirea noastră faţă de el prin declararea iubirii şi fidelităţii noastre, să tresăltăm în bucuria aceluiaşi Duh Sfânt şi, ducând cu noi uleiul bucuriei la credincioşi, să fim purtătorii iubirii şi bucuriei adevărate şi ai fericirii prin slujirea şi credinţa noastră.
Vrem să ne aducem aminte astăzi de toţi cei care s-au bucurat de acest mare dar al Preoţiei, fiind ei cei care ne-au uns cu Duhul Sfânt şi au fost înaintea noastră adevăraţi apostoli şi prieteni ai lui Isus, marele preot, să se bucure în împărăţia sa veşnică de adevărata sa bucurie.
Iar Sfinţiilor voastre, cei ce v-aţi adunat astăzi în jurul lui Isus, marele preot, ca şi tuturor slujitorilor Bisericii noastre locale, tuturor preoţilor noştri răspândiţi în întreaga lume ca "misionari" şi preoţi "fidei donum", vă dorim bucuria ungerii cu Duhul Sfânt spre slava atotputernicului Dumnezeu, unul şi întreit, şi spre bucuria sufletească a tuturor credincioşilor noştri. Aşa să fie! Ca toţi să fie una! Amin.
Iaşi, 2 aprilie 2015
Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
