Duminică, 8 februarie 2015, în contextul Anului Persoanelor Consacrate, un grup de familii din Iaşi, la iniţiativa Oficiului pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor, dar şi a Oficiului pentru Viaţa Consacrată, a făcut o vizită surorilor din Congregatio Jesu, care activează pe lângă Centrul Diecezan Caritas.

Mai mult sau mai puţin direct, familia este considerată astăzi o piedică în dezvoltarea societăţii moderne, care este bazată în principal pe consumism. Şi pentru că nu-şi permite să consume, pentru că nu are de fiecare dată resursele necesare, multe familii trec prin diverse greutăţi. Pentru că doar prin rugăciune se pot depăşi aceste greutăţi, un grup de familii, din diverse medii sociale din Iaşi, şi-a propus să redescopere puterea rugăciunii, dând valoare familiei pe care o doreşte Dumnezeu.

Într-una din primele duminici din lună, prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, protectoarea familiei, membrii acestor familii se roagă Rozariu împreună ca într-o mare familie creştină, aducând în faţa lui Dumnezeu toate greutăţile, dar şi bucuriile pe care le-au primit din marea sa bunătate.

Pentru că anul 2015 este un an dedicat vieţii consacrate, membrii grupului au decis ca fiecare întâlnire să aibă loc la una dintre congregaţiile sau institutele călugăreşti din Iaşi.

Oprindu-ne pentru început la surorile din Congregatio Jesu, am recitat împreună Rozariu, apoi am privit filmul Casomai, un film italian pentru familii cu o încărcătură simbolică deosebit de utilă pentru toţi cei prezenţi. Filmul a redat foarte bine multe dintre situaţiile prin care trece un cuplu aspirant la o familie, dar şi viaţa de familie în general, aşa cum o au mulţi în zilele noastre, mai ales dacă uită de iubirea pe care şi-au jurat-o la altar. Din film a reieşit că mulţi dau vina pe lipsa timpului, fugind de fapt de responsabilităţile la care s-au angajat atunci când şi-au dăruit dragostea unul celuilalt. Pe de altă parte, iubirea trebuie alimentată în fiecare zi, pentru că altfel, odată cu ea moare şi armonia, respectul şi bucuria din viaţa de familie, lăsând răni adânci. Nimeni nu este perfect, de aceea, fără iubire şi dăruire totală, nicio problemă nu poate fi soluţionată. Comunicarea şi timpul petrecut împreună sunt elementele cheie pentru a redescoperi frumuseţea familiei creştine, aşa cum a dorit-o Dumnezeu.

La finalul filmului surorile au dorit să ne împartă din bucuria carismei lor, vorbindu-ne foarte frumos de drumul parcurs de fondatoare, dar şi de drumul surorilor în perioada premergătoare comunismului, ca şi de suferinţele îndurate în perioada în care surorile au fost nevoite să lucreze ca "ziliere" la ferma de la Popeşti Leordeni, pentru a mai salva ceea ce era posibil.

Familiile mulţumesc surorilor şi părintelui Egidiu Condac, directul Centrului Diecezan Caritas, pentru ospitalitate, şi ne-am dori ca o astfel de iniţiativă să se răspândească în toată dieceza, mai ales acolo unde sunt congregaţii de surori sau de fraţi.

Viaţa consacrată şi seminariile se alimentează cu noi vocaţii din familii, de aceea, mai ales pe parcursul acestui an, invităm familia să fie deschisă unui astfel de proiect, să ceară să meargă în mănăstiri, să dea posibilitatea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor să cunoască surorile şi fraţii şi astfel să deschidă calea chemării lui Dumnezeu spre un astfel de stil de viaţă.

Marilena Bartic