Ziua I (22 octombrie 2026)
În prima zi, începând cu ora 18:00, au avut loc înregistrarea participanților și un tur ghidat al orașului Iași.
Ziua a II-a (23 octombrie 2026)
În cea de-a doua zi, au fost programate primele două sesiuni ale conferinței. În cuvântul de deschidere, pr. Ștefan Lupu, rectorul Seminarului Mare Diecezan, a subliniat importanța tematicii în contextul recentei împliniri a 60 de ani de la încheierea Conciliului Vatican al II-lea. Acesta a reliefat necesitatea conservării și aprofundării învățăturilor conciliare, astfel încât Biserica să își mențină direcția spirituală și să răspundă eficient provocărilor contemporane.
Preasfințitul Iosif Păuleț, episcop de Iași, a analizat identitatea și natura Bisericii prin grila teologică a Conciliului: Biserica este concomitent o instituție vizibilă, organizată ierarhic, și Trupul Mistic al lui Cristos. Cele două dimensiuni sunt inseparabile, reflectând dubla natură – umană și divină – a Bisericii. În acest context, Constituția pastorală Gaudium et spes așază în centru persoana umană, relațiile interpersonale și binele comun. De asemenea, Preasfințitul a amintit de reforma liturgică și de promovarea rolului activ al laicilor, subliniind că aceste transformări nu trebuie să rămână exterioare, ci trebuie asumate la nivel interior pentru a transpune credința în viața cotidiană.
În continuare, ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop de București, a prezentat modul în care reformele Conciliului Vatican al II-lea (desfășurat între 1962 și 1965, deschis de Papa Ioan al XXIII-lea și încheiat de Papa Paul al VI-lea) au fost receptate în Biserica Catolică din România în timpul regimului comunist. Procesul a fost mult îngreunat de restricțiile politice, de limitarea activității pastorale și de întreruperea comunicării directe cu Vaticanul – niciun episcop român neavând posibilitatea de a participa la lucrările conciliare. Arhiepiscopul a evidențiat conceptul cheie de aggiornamento (înnoirea și adaptarea vieții ecleziale la exigențele prezentului prin dialog deschis cu lumea), precum și schimbările concrete care au urmat, cum ar fi reforma liturgică (traducerea cărților de cult, introducerea limbii române în celebrare și orientarea preotului către popor) și necesitatea regândirii formării sacerdotale.
Pr. Wilhelm Dancă, vicepreședintele Academiei Român, a propus o lectură a documentelor conciliare prin prisma gândirii Sfântului John Henry Newman, insistând asupra identității creștine în lumea modernă. În expunerea sa, a arătat că educația creștină trebuie să îmbrățișeze toate dimensiunile omului – morală, intelectuală, spirituală și umană –, iar credința și rațiunea trebuie privite ca două căi complementare, nu opuse. O atenție deosebită a fost acordată formării laicilor pentru o participare conștientă și activă la viața eclezială, amintind, în spiritul Gaudium et spes, că în sanctuarul conștiinței omul se întâlnește cu Dumnezeu și își asumă chemarea de a face binele și de a evita răul.
Sesiunea I
Prima sesiune, moderată de pr. Gabriel-Iulian Robu, a reunit comunicări axate pe diplomația Sfântului Scaun, reforma liturgică și impactul transformărilor conciliare asupra comunităților de credință.
Prof. dr. Anton Coșa (Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău) a prezentat tema „Diplomația secretă a Sfântului Scaun și România în siajul Conciliului al II-lea din Vatican”. Autorul a demonstrat că eficiența acțiunilor diplomatice pontificale este strâns legată de conjunctura politic-istorică, arătând cum diplomația papală a intervenit în timpul Războiului Rece pentru detensionarea crizelor internaționale (precum Criza rachetelor din Cuba) și subliniind că relațiile diplomatice cu România trebuie analizate în strânsă legătură cu situația concretă a comunității catolice locale.
Pr. Daniel Iacobuț a susținut prelegerea „Reforma liturgică a actului penitențial, semn al convertirii pentru Biserică”, analizând evoluția teologico-liturgică a acestui moment din cadrul Sfintei Liturghii. Dacă în trecut actul penitențial îmbrăca o formă preponderent personală și tăcută a celebrantului, reforma postconciliară l-a poziționat la începutul celebrării (după salutul introductiv), oferindu-i un accent vădit comunitar. În acest fel, nu doar preotul, ci întreaga adunare este chemată să-și recunoască limitele și să se pregătească pentru participarea la celebrare. Actul penitențial devine astfel un semn al convertirii și un moment de pregătire spirituală pentru întâlnirea cu Cristos în Sfânta Liturghie.
Această primă sesiune s-a încheiat într-un cadru solemn cu celebrarea Sfintei Liturghii pontificale, prezidată de ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de București. La finalul jertfei euharistice, într-un moment festiv de recunoaștere a parcursului academic și vocațional, arhiepiscopul a înmânat absolvenților ultimelor două promoții ale Seminarului Mare Diecezan diplomele de Bacalaureat în Teologie. Aceste titluri academice sunt acordate de Universitatea pontificală din Lateran din Roma, la care Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași este afiliat.
Sesiunea a II-a
Cea de-a doua sesiune, moderată de pr. Lucian Păuleț, a fost dedicată binelui comun, dinamicii receptării teologice, demnității umane și misiunii Bisericii.
Sr. Victoria Pop (Congregația „Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providențe”) a analizat rolul familiei guanelliene în promovarea binelui comun în România, prin prisma constituției Gaudium et spes. A fost afirmată centralitatea persoanei umane în viața socială și necesitatea ca progresul tehnic și economic să slujească binelui tuturor. Inspirată de fondatorul Alois Guanella, activitatea congregației se concretizează în sprijinirea persoanelor marginalizate sau aflate în dificultate, transformând caritatea creștină într-o acțiune socială concretă.
Pr. Lucian Păuleț a abordat tema „Receptării ecleziale”, valorificând reflecțiile teologului Yves Congar. Receptarea reprezintă procesul de asimilare și integrare a învățăturilor conciliare în viața cotidiană a comunităților. Spre deosebire de validarea juridică, receptarea reflectă modul în care o decizie este înțeleasă și trăită în timp, parcurgând etape succesive: de la entuziasmul inițial și eventualele dezamăgiri, până la o asumare matură și echilibrată. În România comunistă, receptarea Conciliului Vatican al II-lea a fost un proces anevoios, marcat de lipsa documentelor oficiale și de barierele de comunicare, dar facilitat treptat de traducerea textelor și de aplicarea reformei liturgice.
Cătălina Popescu, doctorandă la Facultatea de Filosofie și Științe Politico-Administrative, a prezentat tema „Demnitatea umană ca limită morală a utilizării tehnologiilor informaționale”. Autoarea a analizat impactul tehnologiilor de supraveghere și al algoritmilor de anticipare a comportamentului asupra libertății individuale. S-a argumentat că demnitatea umană este inalienabilă și nu poate fi redusă la greșelile sau actele unei persoane, libertatea și conștiința rămânând pilonii responsabilității morale. Prin urmare, reglementarea tehnologică și autoritatea instituțională trebuie să garanteze posibilitatea îndreptării și a reintegrării sociale.
Pr. Cristian Bîrnat a încheiat această a doua sesiune, propunând o reflecție pe tema „Preoții misionari Fidei donum în lumina Conciliului al II-lea din Vatican”. Comunicarea a pus în lumină importanța colaborării inter-diecezane în trimiterea de preoți în zone cu resurse pastorale limitate, conform orientărilor din enciclica Fidei donum și din documentele conciliare Ad gentes și Lumen gentium. Misiunea Bisericii presupune nu doar transmiterea credinței, ci și o prezență empatică, ancorată în realitățile și cultura comunităților locale.
Ziua a III-a (24 octombrie 2026)
Sesiunea a III-a
Ultima sesiune, moderată de pr. Iosif Iacob, a abordat rolul Sfintei Scripturi, dialogul cu societatea secularizată, vocația laicilor și particularitățile receptării conciliare în spațiul multicultural din România.
Pr. Iosif Antili a prezentat evoluția accesului credincioșilor la Sfânta Scriptură, arătând că, spre deosebire de alte confesiuni creștine unde traducerile în limba poporului aveau deja o tradiție consolidată, în Biserica Catolică lectura biblică personală a primit un impuls decisiv prin Conciliul Vatican al II-lea. În România, deși difuzarea acestui nou spirit biblic a fost frânată de restricțiile regimului comunist, promovarea textelor sacre și a teologiei conciliare în Dieceza de Iași a cunoscut o dinamică deosebită prin activitatea pr. Vladimir Petercă și prin eforturile echipelor de traducători ai Bibliei catolice în limba română.
Pr. Gabriel-Iulian Robu a vorbit despre deschiderea Bisericii spre dialogul cu lumea contemporană. Întrebările fundamentale privind sensul existenței, condiția umană și prezența răului rămân actuale. Într-o societate marcată de relativism, Biserica este chemată să cunoască și să înțeleagă omul modern fără a dilua mesajul evanghelic, identificând în căutările în special a tinerilor și în acțiunile de voluntariat oportunități reale de dialog.
Pr. Emil Dumea, în comunicarea „Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican și Biserica Catolică din România”, a legat memoria istorică a Bisericii de responsabilitățile prezentului. Receptarea Conciliului depășește nivelul teoretic al asimilării textelor, vizând coresponsabilitatea tuturor membrilor Bisericii. Familia, educația și activitatea pastorală au fost indicate ca domenii prioritare de aplicare a principiilor conciliare.
Prof. dr. Iulian Ghercă (Liceul Teoretic „Bogdan Vodă” din Hălăucești) a analizat demnitatea și misiunea laicilor. În viziunea postconciliară, laicii nu mai sunt simpli receptori ai actului pastoral, ci participanți activi ai misiunii ecleziale, având o responsabilitate distinctă, dar complementară celei a preoților, adaptată la provocările societății civile.
Dr. Carol-Alexandru Mohr (Institutul „Bucovina” al Academiei Române) a închis seria comunicărilor cu o analiză asupra comunităților catolice din Bucovina, unde conviețuirea istorico-culturală dintre români și germani a modelat viața religioasă. Trecerea la limba poporului în cadrul liturgic a generat inițial reticențe sau nostalgii în rândul comunităților germanofone, însă adaptarea treptată a demonstrat că receptarea reformelor este un proces organic, condiționat de specificul identitar și lingvistic local.
Temele prezentate în cadrul acestei conferințe naționale au reconfirmat valabilitatea și actualitatea Conciliului Vatican al II-lea pentru Biserica contemporană. Reformele liturgice, formarea teologică, dialogul interconfesional și social, apărarea demnității umane și dinamica misionară rămân piloni fundamentali ai vieții creștine. Experiența Bisericii Catolice din România demonstrează că, deși receptarea documentelor conciliare a fost îngreunată de vicisitudinile istoriei recente, moștenirea Conciliului continuă să ofere direcții clare pentru misiunea Bisericii în cel de-al treilea mileniu.
Ovidiu-Florin Vătămănelu
Album foto
22-24 octombrie 2026: Iași: Conferința națională „Conciliul al II-lea din Vatican și Biserica Catolică din spațiul carpato-danubiano-pontic la începutul celui de-al treilea mileniu”, la ITRC
Transmisiuni video în direct de la acest eveniment și înregistrări ale acestora sunt de găsit pe pagina de Facebook a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași: https://www.facebook.com/itrciasi
