Vineri, 25 iunie 2010, în Sala Albastră a Centrului de Plasament "Sf. Iosif" din cadrul Centrului Diecezan Caritas Iaşi, a avut loc lansarea raportului de cercetare "Românii din Italia între respingere şi acceptare".
Special pentru a împărtăşi cu publicul român rezultatele acestei experienţe, au fost prezenţi la Iaşi Antonio Ricci, redactor Dossier Statistico Immigrazione Caritas/Migrantes, şi Miruna Căjvăneanu, jurnalist la Gazeta Românească din Italia, care a comunicat opinia românilor din Italia, atât din perspectiva imigrantului, cât şi a jurnalistului profesionist.
La eveniment au participat ca invitaţi speciali: PS Petru Gherghel, episcop al Diecezei de Iaşi, pr. Egidiu Condac, preşedinte Caritas România şi director general Centrul Diecezan Caritas Iaşi, pr. Marius Adam, director executiv Centrul Diecezan Caritas Iaşi, Andrei Buiceag, director executiv A.J.P.S., Adriana Sîrghi, reprezentant A.J.O.F.M. Iaşi, Adrian Lupu, Facultatea de Filosofie de la Universitatea "Al.I. Cuza" Iaşi.
Raportul "Românii din Italia între respingere şi acceptare" a fost realizat de către o echipă mixtă de cercetători italieni şi români sub coordonarea lui Franco Pittau, Antonio Ricci şi Laura Ildiko Timşa în perioada 2008-2009 şi a fost lansat în martie 2010 în Italia. Prezentarea lucrării în Italia a creat un impact deosebit, deoarece nu se limitează doar la prezentarea aspectelor problematice ale celei mai numeroase colectivităţi de imigranţi din Italia, ci în acelaşi timp aceasta a oferit românilor posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.
Concluziile cercetării sunt structurate în opt capitole cu următoarele titluri: Migraţia românească în Italia în contextul unei Europe extinse; România: migraţie şi muncă în Italia înainte şi după aderarea la UE; Integrarea socială şi profesională. Punctul de vedere ale colectivităţii româneşti din Italia; Migraţia forţei de muncă calificate din România în Italia; Românii în Italia şi criminalitatea; Copiii români neînsoţiţi din Italia; Migraţie şi repatriere; Efectele migraţiei internaţionale asupra României ultimelor două decenii; Italienii acum un secol.
Raportul oferă o imagine statistică asupra migraţiei româneşti în Italia în contextul unei Europe extinse şi situaţia integrării profesionale şi sociale a românilor în Italia. Raportul abordează, de asemenea, un subiect dezbătut cu predilecţie de presă: "Românii în Italia şi criminalitatea". Sunt prezentate o serie de aspecte cum ar fi: contextul emigrării românilor, date statistice referitoare la emigrarea românilor, drumul integrării emigranţilor români, avantajele aduse deopotrivă economiei Italiei şi României de către munca salariată sau antreprenorială a emigranţilor români.
Aşa cum se arată în raportul de cercetare, România, la fel ca şi alte ţări din Est, a intrat în panorama migratorie europeană după disoluţia Uniunii Sovietice şi a blocului comunist. În pofida unui val foarte puternic de emigrări în perioada 1990-1992, nu a avut loc în anii următori temutul transfer în masă nici din România, nici din alte ţări foste comuniste.
Majoritatea românilor care aleg soluţia emigrării sunt tineri cu un înalt nivel de educaţie şi, de acum, doar o mică parte provin din minorităţi etnice. Mai mult de jumătate din ei au vârste cuprinse între 22 şi 44 de ani, dintre care trei sferturi sunt absolvenţi de liceu (un sfert sunt şi absolvenţi de facultate). Pentru ei Italia şi Spania reprezintă destinaţia principală, în timp ce oportunităţi de muncă temporară oferă şi Germania urmate în ordine de Ungaria, Grecia şi Turcia.
?inând cont de caracteristicile sale, se poate afirma că emigraţia românească a îmbrăcat şi caracteristici ale "exodului creierelor", deci ale unei emigraţii selecţionate care cuprinde în principal lucrători înalt calificaţi în defavoarea celor mai puţin specializaţi. Conform Institutului Naţional de Statistică, procentajul licenţiaţilor emigraţi a crescut de la 6% în 1990 la 23% în 2002.
Restul migranţilor, în schimb, pleacă fiind conştienţi că în Occident este nevoie de anumite munci manuale şi speră să se integreze în aceste sectoare, chiar şi pentru a găsi o sursă ocupaţională în măsură să garanteze venituri suficiente pentru a se întreţine şi pentru a-şi ajuta familia rămasă în ţară. Conform Eurostat, încă din 2008, 23% din populaţia românească s-a aflat în risc de sărăcie, adică având venituri sub pragul sărăciei. În ambele cazuri un avânt de a emigra a fost dat de posibilitatea de a cunoaşte lumi noi, de a călători dincolo de graniţe şi de a construi propriul noroc, oportunitate interzisă înainte de către regimul comunist.
Aşa cum este subliniat în acest raport de cercetare, românii au făcut din muncă pivotul lor de integrare, dar adesea se plâng ca sunt exploataţi iar faptul că sunt comunitari, lucru de care sunt mândri, nu îi protejează întotdeauna, ba dimpotrivă, uneori i-a expus concedierii. Pe scurt, prin tratamentul rezervat lor, în mare măsură sunt consideraţi ca fiind extracomunitari.
Deşi situaţia nu este considerată optimă, românii au o filosofie de viaţă care îi face să se declare mulţumiţi.
La fel ne declarăm şi noi: mulţumiţi pentru că avem acum, cu ocazia lansării acestui raport, posibilitatea de a dovedi prin procente atent cuantificate, faptul că românii din străinătate reprezintă, în marea lor majoritate "lucrătorii tăcuţi din interiorul sistemului de producţie italian", oameni care, de nevoie, au plecat în altă ţară unde au dus cu ei valori puternice cum ar fi: seriozitatea, respectarea legilor, acceptarea unor munci foarte dificile, cultura proprie, mărturia lor de credinţă.
Diana Tamaş,
coordonator Departament voluntariat Caritas Iaşi
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 25 iunie: Iaşi (Caritas): Românii din Italia între respingere şi acceptare
