Marţi, 31 martie 2015, mai mulţi tineri din Iaşi, şi nu numai, s-au adunat în jurul crucii lui Cristos pentru a retrăi mai profund momentele prin care el a trecut de la osândire până la Înviere. O cale a sfintei cruci urcând nu pe muntele Calvar, ci pe dealul Cetăţuia din Iaşi.
Crucea a fost purtată de tinerii care au dorit pe durata unei staţiuni să imite gestul lui Isus. Aceasta a fost flancată de cinci torţe. Am cântat împreună cântece care să ne-a ajute să ne interiorizăm mai bine: Azi, Isus Cristos te cheamă, Când Isus a fost lovit, biciuit, Nu-i loc pentru credinţă pe pământ, Blând, privirea lui, O, Isuse, Domnul meu, Cât mai aproape de tine, Baraba, Privesc la Cristos, Cum să-ţi mulţumesc?
Meditaţiile pentru fiecare staţiune au fost compuse de tineri pentru tineri! Fiecare a încercat să transpună acel moment al durerii lui Isus în realităţile cu care ne confruntăm. După staţiunea a XII-a ne-am rugat misterul al V-lea de durere. Această Calea a Crucii pe Cetăţuia a devenit o tradiţie şi în fiecare an tot mai mulţi tineri vin să participe.
Au participat aproximativ 250-300 de tineri din Iaşi din parohiile: Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Sfântul Anton de Padova şi Adormirea Maicii Domnului cu grupurile: Acţiunea Catolică, Scout, Asociaţia Studenţilor Catolici din Iaşi (ASCI), Grupul Taize, Grupul studenţilor catolici străini. Tinerii au venit însoţiţi de şapte preoţi asistenţi spirituali cărora le mulţumim că au dorit să ne însoţească pe acest drum. Cântecele au fost animate de Margareta Ferenţ, Otilia Hugianu şi Ana Maria Moraru atât la chitară, cât şi la voce.
Câteva idei din meditaţiile compuse:
"Când ne gândim la condamnarea lui Isus, rememorăm întreg drumul pe care l-a parcurs până în clipa morţii. Oamenii l-au condamnat. Cu ce drept au făcut ei aceasta când nici Dumnezeu, cu atotputerea sa judecătorească, nu dă astfel de sentinţe? Oare, prin condamnarea lui Isus, nu s-au osândit pe ei înşişi?"
"Cristos, ajuns acum la locul răstignirii este dezbrăcat de "funcţia" de om, de hainele murdare de păcatele ale oamenilor, pentru ca, să îmbrace haina Răscumpărătorului, a Mântuitorului".
"Pentru că asemenea maramei care a îndepărtat de pe chipul tău sudoarea, sângele, scuipatul, praful, alinând usturimea palmelor primite şi permiţând Ochilor să poată vedea în continuare drumul, tot astfel prezenţa noastră, privirea noastră, mângâierea noastră, zâmbetul şi îmbrăţişarea noastră pot deveni marama de care cei din jurul nostru au nevoie. O «maramă» care nu uşurează povara Crucii, dar care are rolul ei la fel de important atât timp cât este oferită cu toată sinceritatea inimii".
Un Cristos fără cruce şi o cruce fără Cristos...Doamne, îţi mulţumim că ne-ai învăţat în aceste momente să le unim, căci altfel sunt incomplete. O cruce simplă înseamnă tortură, dar cu Cristos devine calea spre mântuire!
Iolanda Fusteş-Dămoc
*
Mărturii ale unor participanţi:
"Calea crucii organizată pe dealul Cetăţuia din Iaşi a fost pentru mine un moment profund de rugăciune şi de trăire a comuniunii în credinţă cu ceilalţi tineri veniţi din toate parohiile din Iaşi. A fost o ocazie deosebită de a ne gândi mai mult la drumul lui Isus pe Calvar, la suferinţa sa imensă pentru a ne mântui, dar şi o ocazie de a privi cu speranţă şi încredere în viaţă, prin prisma Învierii sale". (Cristina Budău)
"Celebrarea Căii Cruci pe dealul Cetăţuia a fost o mărturie de credinţă din partea noastră, a tinerilor, însă şi o modalitate în care am rememorat drumul parcurs de Isus până pe Calvar. Urcatul dealului, vântul, temperaturile mai scăzute, cântecele şi mai ales meditaţiile citite au fost un prilej rodnic de interiorizare şi de pregătire pentru sărbătoarea Pascală". (Monica Hugianu)
"Ce poate fi mai plăcut decât sa retrăieşti, într-un moment de rugăciune şi meditaţie, drumul lui Isus spre Golgota? Unde dându-şi sufletul, ne-a răscumpărat pentru toate păcatele noastre. Drumul parcurs pe dealul Cetăţuia m-a introdus în atmosfera săptămânii patimilor şi m-a făcut să conştientizez, prin rugăciunile şi meditaţiile propuse, că trebuie sa mă căiesc pentru toate păcatele făcute şi să cer harul lui Dumnezeu pentru a fi mai statornic în credinţă şi să urmez învăţăturile fiului său". (Eduard Gherghelucă)
"Împreună cu Isus am urcat drumul Cetăţuia şi ne-am unit în rugăciunea Calea sfintei cruci cu tinerii din Iaşi! A fost o seara mirifică pentru mine, un moment emoţionant la care am participat pentru prima data. Chiar dacă a fost un pic friguţ, vremea nu a împiedicat ca un grup atât de numeros să se adune în rugăciune. Ceea ce m-a edificat foarte mult a fost faptul că rugăciunea staţiunilor a fost una originală, făcută din inimă de fiecare parohie în parte! Mulţumim Domnului pentru acest moment de comuniune!" (Paula Mihaela Giurgică)
"Mi-a plăcut foarte mult! A fost o seară în care, chiar dacă eram înconjurată de zeci de tineri, am reuşit să mă detaşez şi să fac spaţiu în inima mea pentru cuvintele lui Isus Cristos şi să meditez următorul lucru: noi suntem creştini... şi dacă ISUS s-a chinuit aşa de mult, eu de ce nu aş putea să răzbat în viaţă?" (Geanina Frenţoaia)
"Calea Sfintei Cruci, moment de linişte, de meditare a patimilor Domnului nostru... Am trăit aseară clipe de har, încărcate în acelaşi timp de emoţie, poate şi de tristeţe, remuşcări deoarece am conştientizat cât de mult m-a iubit Isus, cât de mult a vrut ca eu să am încredere deplină în el şi să-mi las toată fiinţa în mâinile sale" (Andreea Cotaru)
"Aseară, am urmat Calea sfintei cruci având în gând o cugetare ce m-a marcat cu puţin timp în urmă. Dacă noi am conştientiza faptul că Isus, om fiind, şi-a dat viaţa pentru fiecare dintre noi, ba chiar pentru păcatele mele, m-aş uita la lemnul crucii şi aş înţelege cu adevărat faptul că Isus este Mântuitorul meu. Pentru mine a fost o bucurie, cum mulţi tineri ca şi mine, au înţeles faptul că doar urmându-l pe Isus pe drumul crucii vom înţelege o mică parte din misterul pătimirii, întrucât fără urmarea lui Isus nu putem fi bucuroşi cu adevărat de lumina învierii". (Iacob Butnaru)
"A fost o seară deosebită unde au participat mulţi tineri doritori să mediteze Calea sfintei cruci a Domnului nostru Isus Cristos. Este Săptămâna Sfântă în care fiecare om este chemat să pătrundă mai mult în sufletul său, să-şi analizeze viaţa pentru a avea o sinceră căinţă faţă de păcatele săvârşite şi pentru a se bucura la sfârşit de momentul învierii Domnului. Cred că fiecare tânăr care a participat la acest moment de rugăciune a reuşit să se interiorizeze şi să trăiască din plin drumul crucii lui Cristos spre Calvar". (Margareta Ferenţ)
"Am participat cu drag la prima mea experienţă de felul acesta. Am fost impresionată de modul cum aceasta s-a desfăşurat, multitudinea de cântece animate de tineri, rugăciunile, meditaţiile. Toate acestea au creat cadrul jertfei pe care Cel Răstignit a făcut-o pentru noi toţi. Am simţit tot mai mult greutatea cu care Isus a parcurs acest drum, împovărat de păcatele noastre. Voi repeta oricând această experienţă şi voi încerca să îl urmez mereu pe Isus pe drumul său". (Cristina Corina Bitiuşcă)
"Pentru mine, drumul Cetăţuia a fost o experienţă profund trăita alături de ceilalţi tineri. În acelaşi timp simt o mulţumire interioară, căci am reuşit să meditez la suferinţă şi moartea lui Isus al meu, al tuturor. El ne învaţă iertarea, purtarea crucii şi să aşteptăm cu speranţa învierea! Mulţumesc Domnului pentru toate acestea. Tinerii de azi nu au uitat de tine, Doamne!" (Andreea Mihăluţe)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 31 martie: Iaşi: Calea Crucii pe Golgota... Cetăţuii. Foto: Emilian Lupu
