Iaşi: "Quo vadis, Domine?" Via crucis pe dealul Cetăţuia cu tinerii
Marţi, 27 martie 2018, seara, peste 350 de tineri din Iaşi au meditat staţiunile Căii Sfintei Cruci pe dealul Cetăţuia din Iaşi.
La ora 20.00, tineri provenind din parohiile ieşene "Sfânta Tereza" şi "Sfântul Anton", organizaţiile de tineri din Parohia "Adormirea Maicii Domnului": Acţiunea Catolică, Juvenes Ecclesiae, Asociaţia Studenţilor Catolici, Taize, o clasă din cadrul Institutului Teologic din Iaşi, împreună cu magistrul lor, seminariştii de la "Don Orione" şi de la "Don Guanella", surori aparţinând mai multor congregaţii din Iaşi, credincioşi catolici şi ortodocşi, toţi împreună au început urcuşul pe dealul Cetăţuia, meditând la pătimirile lui Cristos.
Cântările au fost animate de un grup de tineri: Andreea-Iuliana Ghiuzan (voce şi coordonator), Ana Veronica Mihoc (voce), Ana Moraru (chitară), Adela-Elena Doboş (chitară), Anca Andrieş (chitară), Bianca Farcaş (chitară), Cristina Creţu (chitară), Luiza-Marinela Doboş (chitară). Coordonator general: Amalia Adam, lider AC pe latura liturgică.
Meditaţiile la fiecare staţiune au fost citite de reprezentanţii grupurilor.
Tineri au fost însoţiţi de următorii preoţi: pr. Egidiu Condac, pr. Eugen Andrei, pr. Pavel Mărtinaş, pr. Alessandro Lembo, pr. Iulian Butnaru, pr. Ştefan Bulai, pr. pr. Bakthis Walagan Alphonse, pr. Xavier Antony Kalai Selvan, pr. Felix Roca, pr. Cristian Diac, pr. Claudiu Robu, pr. Cristian Bîrnat.
Calea crucii din seara de 27 martie a fost o meditaţie asupra crucilor din viaţa tânărului. Pistele de meditaţie au fost furnizate de pr. Tomislav Ivančić, din Croaţia.
Tinerii s-au oprit în dreptul a 14 cruci pe care trebuie să le acceptăm: acceptarea condamnării, acceptarea vieţii de zi cu zi, curajul de a cădea, rănirea celor dragi, a accepta să fii ajutat, a accepta binele fără a-l recompensa, a cădea din nou, în timp se suferi să-i consolezi pe alţii, să suferi un eşec total, acceptă să fii despuiat, să fii pironit pe crucea ta, a nu putea culege roadele muncii proprii, să trăieşti fără speranţă din perspectiva oamenilor.
Henryk Sienkiewicz, în romanul istoric "Quo vadis", relatează întâlnirea lui Petru cu Isus pe o stradă din apropierea Romei. Tradiţia povesteşte cum Petru încerca să se sustragă martiriului din Roma. Atunci îl întâlneşte pe Isus ducând crucea în drum spre Roma. "Quo vadis, Domine? - Unde mergi, Doamne?", îl întreabă Petru. "Merg ca să mor a doua oară pentru tine şi pentru lume", îi răspunde Isus. Petru înţelege, se întoarce şi acceptă crucificarea la Roma.
Fiecare dintre noi fuge deseori de crucea vieţii de zi cu zi. Isus ne determină să ne întoarcem în oraş, în sat, acasă, în familie, la locul de muncă, la viaţa noastră, pentru a desăvârşi în credinţă ceea ce ne-a fost dat şi pentru ca ceea ce este trecător în noi să moară, iar ceea ce este nemuritor să rămână.
Acceptarea crucilor nu reprezintă o fugă de obligaţiile zilnice, ci dimpotrivă! Celui aflat în suferinţă, care nu mai este în stare să muncească, i se oferă energia interioară, pentru a deveni un om nou şi pentru a crea o lume nouă. Tinerii, care ar prefera să fugă de problemele şi de responsabilităţile din viaţa lor, regăsesc astfel bucuria de a trăi şi perseverenţa de a face tot ce este omeneşte posibil.
A fost un moment de meditaţie şi rugăciune trăit de către tineri, preoţi, persoane consacrate şi de către toţi cei care au vrut să simtă cu intensitate Drumul Calvarului.
Pr. Cristian Bîrnat
* * *
Înregistrări video (preluare din pagina de Facebook a pr. Cristian Bîrnat:
1.
2.
3.
