PS Iosif a ţinut a treia cateheză dedicată Anului Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi joi, 12 decembrie 2019, la ora 19.00, în catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi. Tema catehezei a fost: "Venirea lui Mesia".
Ultima cateheză prezentată de PS Iosif în Timpul Adventului va fi joi, 19 decembrie 2019.
Textele catehezelor sunt disponibile pe site-urile: www.ercis.ro (mai jos în această pagină) şi www.cateheze.ro.
Pr. Mihai Roca
responsabilul Oficiului pentru Cateheză
* * *
Înregistrarea video a transmisiunii în direct a acestei cateheze prin www.ercis.ro/media
* * *
Iaşi: Cateheze despre Anul Sfintei Liturghii cu episcopul Iosif (28 noiembrie, 5, 12 şi 19 decembrie)
* * *
Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi
Venirea lui Mesia
Cateheze de Advent cu PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi
Cateheza a III-a (12 decembrie 2019)
Timpul Adventului (Anul A)
Texte liturgice: Is 35,1-6.8.10; Ps 145; Iac 5,7-10; Mt 11,2-11
Cât este de diferită calea lui Dumnezeu de calea oamenilor! Noutatea adusă de Isus, Învăţătorul din Nazaret, avea să-i surprindă pe toţi, inclusiv pe Ioan Botezătorul. Mesia cel mult aşteptat era prezent în mijlocul oamenilor şi semnele adevereau prezenţa acestuia, dar oamenii din timpul său nu reuşeau încă să recunoască împlinirea profeţiilor şi sosirea timpului mesianic.
1. Cel care trebuie să vină
Nu prea departe de râul Iordan, în partea de nord-est al Mării Galileei, se găsea colina Maherus cu o cetate fortificată, în care Irod îl pusese în lanţuri pe Ioan Botezătorul. Glasul lui Ioan şi mesajul insistent de convertire atrăseseră ura mai-marilor timpului de atunci. Ioan trebuia redus la tăcere numaidecât. Devenise un real pericol pentru puterea politică, deoarece tot mai mulţi oameni mergeau la Iordan, se botezau şi aşteptau cu nerăbdare venirea regelui Mesia (Zah 14,15; Ps 118,26). Profeţiile despre domnia noului rege se aflau pe buzele celor care îm-brăţişaseră mesajul lui Ioan, iar speranţa în revenirea gloriei de altădată prindea rădăcini în inimile oamenilor.
Ioan Botezătorul îşi împlinise cu entuziasm misiunea de precursor al lui Mesia, dar acum, în închisoare fiind, trecea prin momente foarte grele, se vedea constrâns să facă un bilanţ şi să clarifice. Trăia cu speranţa de a vedea zilele lui Mesia, însă aceste zile parcă nu mai soseau. Deşi era izolat, Ioan afla tot ce făcea şi învăţa Isus din Nazaret. Desigur, îşi amintea bine faptul că el îl bote-zase în Iordan şi că i se descoperise ca Fiul Preaiubit al Celui Preaînalt (Mt 3,13-17). Chiar el profeţise că sosise timpul în care Mesia avea să împlinească judecata lui Dumnezeu, să tăie copacul uscat şi să-l îngrijească pe cel care aduce rod (Mt 2,10).
Profeţiile mesianice erau clare, dar mintea lui Ioan nu reuşea să facă legătura între cuvintele Scripturii şi faptele lui Isus ce ajungeau la el în închisoare. Crezând că ar trebui să-şi revadă aşteptările despre Mesia şi că ar fi necesar să asculte din nou, în linişte, cuvântul lui Dumnezeu, i-a chemat în grabă pe ucenicii săi şi i-a trimis la Isus ca să-l întrebe: "Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?" Voia să ştie ce sens aveau toate cele împlinite în pustiu şi la Iordan.
Ioan aştepta cu nerăbdare împlinirea celor profeţite despre Isus. Timpul trecea, mai nimic nu se adeverise încă şi începu să se îndoiască. Aflase de la ucenicii săi că Isus avea un mod nou de a fi şi de a învăţa. Nedumerit de veştile ce ajungeau la el, nu mai recunoştea semnele profeti-ce şi se îndoia de ideea pe care şi-o făcuse despre Mesia ca judecător escatologic (Mt 3,11-12). Cu mintea profund tulburată, gândea că ceva nu era în ordine. Posibil să se fi întrebat: "Oare nu sosise încă timpul pentru împlinirea profeţiei despre Mesia sau trecea el însuşi printr-o gravă criză de credinţă?"
2. Ceasul împlinirii profeţiilor
Nu avem un posibil răspuns dat de Isus la neliniştea profundă din mintea lui Ioan. Evanghelia subliniază însă modul în care Isus a transformat întrebarea primită şi a îndreptat-o de la propria persoană înspre cele pe care le înfăptuia.
Discipolilor trimişi de Ioan, Isus le-a cerut să-şi schimbe modul de a gândi şi de a vedea, să recunoască venirea lui Mesia în forme noi; chiar dacă acestea erau creionate în profeţiile de demult (Is 29,18-19; 35,5-6; 61,1), ele nu mai fuseseră imaginate până în acel moment. Le-a spus celor trimişi: "Mergeţi şi faceţi-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziţi şi vedeţi: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Şi fericit este cel care nu se scandalizează de mine" (Mt 11,4-6).
Fericiţi sunt aceia care primesc noutatea adusă de Isus. Şi sunt fericiţi pentru că pot să recunoască în faptele şi cuvintele sale prezenţa lui Dumnezeu între oameni. Neaşteptând un Mesia lumesc, ei nu se scandalizează de Cel trimis de Dumnezeu, ci îl recunosc în mijlocul lor şi împăr-tăşesc cu el aceeaşi viaţă în simplitate şi sărăcie.
Sosise ceasul în care profeţiile se împlineau, iar răspunsul la întrebarea lui Ioan se afla în prezenţa lui Isus în mijlocul celor simpli, bolnavi şi săraci. Această prezenţă tainică era nouta-tea ce inunda prezentul de lumină şi deschidea calea spre iubirea milostivă a lui Dumnezeu. Sosirea ceasului mesianic confirma profeţiile din vechime: "El vine şi vă va mântui. Atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor se vor destupa. Atunci şchiopul va sări ca un cerb" (Is 35,5-6).
Isus este Mesia cel aşteptat, dar rolul său nu era nicicum cel imaginat de Ioan. Pre-zenţa Sa mântuitoare nu are nimic în comun cu un mesianism ameninţător şi dur, nici cu un mesia-nism eliberator sau apocaliptic: este expresia unui mesianism marcat de milostivirea divină. Misiunea lui Mesia nu cuprinde rolul de judecător escatologic - a-i distruge pe cei păcătoşi, a-i separa pe cei buni de cei răi. Misiunea constă în a-i face fericiţi pe toţi cei care descoperă că el a fost trimis între oameni pentru a aduce mântuirea, pacea lui Dumnezeu.
3. "Ce aţi ieşit să vedeţi?"
Isus şi-a îndreptat ochii spre cei din jurul său şi i-a întrebat cu privire la identitatea lui Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Sau ce altceva aţi ieşit să ve-deţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet" (Mt 11,7-9).
Ioan nu era asemenea trestiei ce creştea de-a lungul Iordanului, el nu se înclina în bătaia vântului ce bătea dinspre pustiu. Nu era un curtean, nu făcea parte din suita unui suveran. El era un profet, un om integru, cu un mesaj clar şi coerent. Era profetul despre care s-a scris: "Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea înaintea ta" (Mt 11,10). Ioan era mai mult decât un profet: cel mai mare dintre cei născuţi din femeie, cel care denunţă păcatul şi cheamă la convertire. Profeţiile din vechime l-au asemănat cu acel "crainic" din pustiu (Ex 23,20; Mal 3,1), care conducea poporul spre ţara promisă.
Matei a consemnat marele şi unicul elogiu adus de Isus lui Ioan. De asemenea, isto-ricii timpului au confirmat imaginea lui profetică, iar prima comunitate creştină i-a rezervat o înaltă veneraţie. Faima lui se va opri însă în pragul noii lumi ce stătea să apară cu venirea lui Mesia şi vesti-rea Evangheliei.
Evenimentele importante din istoria întâlnirii lui Dumnezeu cu oamenii este relatată şi aprofundată în liturgia cuvântului de la Sfânta Liturghie, mai exact, în lecturile biblice, psalmul responsorial şi Evanghelie. Aceste lecturi prezintă modul în care oamenii au înţeles rolul alianţei din-tre Dumnezeu şi ei. Din aceste pagini au învăţat să-l cunoască pe Dumnezeu.
Liturgia cuvântului este un dialog între Dumnezeu şi noi. Şezând în timpul lecturi-lor, suntem asemenea Mariei din Betania care, "stând la picioarele Domnului, asculta cuvintele Lui" (Lc 10,39). Dumnezeu ne vorbeşte prin gura preotului sau a lectorului, iar noi îi răspundem prin cântare şi aclamaţii, prin rugăciuni şi mărturisiri de credinţă.
Prima lectură este luată, de obicei, din Vechiul Testament şi este aleasă în funcţie de mesajul textului Evangheliei. Această alegere are un scop bine definit: istoria mântuirii destăinuie mesajul plin de iubire adresat de Dumnezeu poporului său, prin oameni sfinţi şi prin profeţi. Iar psalmul responsorial este asemenea unui ecou, cântec sau rugăciune, ca o experienţă personală sau ca un răspuns plin de admiraţie în faţa cuvântului proclamat. Descoperim astfel nu numai grija iubitoare a lui Dumnezeu faţă de orice făptură, dar şi planul său de mântuire, o impresionantă pregătire a veni-rii Mântuitorului, o revelaţie progresivă care ajunge la împlinire în persoana lui Isus Cristos.
Majoritatea textelor din a doua lectură sunt luate din scrisorile sfântului Paul şi au drept cheie de interpretare convertirea şi dăruirea sa fără rezerve pentru vestirea lui Isus Cristos. "Pentru mine a trăi este Cristos", mărturisea cu pasiune apostolul neamurilor.
Vestea cea bună, Evanghelia, este mărturia cea mai grăitoare despre viaţa şi învăţă-tura lui Isus Cristos. Cântarea Aleluia, riturile care însoţesc proclamarea textului sacru - bi-necuvântarea, procesiunea, dialogul dintre preot şi credincioşi, cele trei cruci, sărutarea evangheliaru-lui -, poziţia în picioare a celor prezenţi indică marea veneraţie pe care o aducem lui Isus Cristos, pentru învăţăturile şi pentru opera sa mântuitoare.
4. "Venirea Domnului este aproape" (Iac 5,8)
Să găsim răspunsul la întrebările pe care le avem despre venirea lui Mesia sau des-pre misiunea sa în mijlocul nostru. Să găsim răspunsul pe care îl căutăm, deschizând Sfânta Carte. În liturgia cuvântului de la fiecare Sfântă Liturghie descoperim mărturia căutătorilor de Dumnezeu şi a celor care l-au întâlnit pe Isus, i-au adresat întrebările lor, au stat de vorbă cu el, şi-au mărturisit cre-dinţa în el.
Isus a suscitat întrebări prin modul de a învăţa, prin propria lui acţiune. Pornind de la întrebări, introducea un nou fel de "a vedea şi a auzi". Trezea astfel atenţia ascultătorilor săi şi îi ajuta să găsească răspunsuri la neliniştile din viaţa lor şi la întrebările pe care le aveau. Să ne gândim numai la întâlnirea cu Nicodim din timpul nopţii (In 3,1-21) sau cu samariteana la fântâna lui Iacob (In 4,1-30) sau cu orbul Bartiméu ce şedea în praful drumului şi cerea de milă (Mc 10,46). De la întrebare trecea la reflectare, iar apoi, la schimbarea mentalităţii.
Să punem în această cateheză două întrebări şi să ne străduim să răspundem cu sinceritate.
- Prima întrebare: Care este imaginea pe care o avem despre Mesia?
Isus cere să ne schimbăm schemele mentale pe care ni le-am făcut despre el. Ne invită să recunoaştem timpul de har pe care-l trăim şi prezenţa sa mântuitoare în mijlocul nostru. În această exigenţă se află cheia răspunsului de la întrebarea pusă. Nu este suficient să deschidem Evanghelia, să vedem faptele pe care el le-a făcut şi să-i ascultăm învăţăturile. A crede nu înseamnă doar "a merge să vezi", ci implică schimbarea de perspectivă - intuirea dincolo de fapte şi cuvinte a unei realităţi spirituale care surprinde şi care este cea adevărată. Cheia este prezenţa lui în mijlocul celor simpli.
- A doua întrebare: În ce constă noutatea prezenţei lui Isus în mijlocul celor umili, bolnavi, săraci, păcătoşi?
Evanghelia îl prezintă pe Isus ca revelatorul infinitei milostiviri a lui Dumnezeu. Aşadar, să descoperim iubirea divină în parabole şi în modul de a acţiona al lui Isus legat de sabat, de Lege, de interdicţii, de obiceiurile tradiţionale. Răspunsul îl găsim în prezenţa iubirii milostive nu numai în învăţături, cât mai ales în "faptele lui Cristos" (Mt 11,2).
Să ne apropiem în linişte de cuvântul lui Dumnezeu. Să cerem harul de a înţelege revelarea lui Dumnezeu în Isus Cristos şi de a vedea chipul său milostiv în centrul vieţii. Să descope-rim semnul prezenţei lui Isus în viaţa noastră şi a celor dragi, în viaţa fiecărei persoane pe care o în-tâlnim, indiferent de forma de apartenenţă la o structură socială sau religioasă. Fascinaţi şi surprinşi de chipul lui Cristos, să reînnoim modul de a privi lumea şi tot ceea ce există în jurul nostru.
* * *
Versiunea pdf a acestei cateheze, aranjată pentru printare faţă-verso. pe hârtie A4, cu îndoire la mijloc:
* * *
Secţiunea "Anul Sfintei Liturghii în Dieceza de Iaşi * 2019-2020" pe www.ercis.ro
