La Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi s-a desfăşurat în perioada 6-10 septembrie 2021 prima serie de cursuri de formare permanentă pentru un număr de 53 de preoţi care slujesc în Dieceza de Iaşi. Aceştia au ascultat conferinţe pe diverse teme pastorale, şi-au comunicat impresiile şi punctele de vedere în grupurile de discuţii şi au trăit experienţa comuniunii sacerdotale în locul în care majoritatea dintre ei s-au format pentru Sfânta Preoţie. Au participat PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, şi PS Petru Gherghel, episcop emerit.
Formarea permanentă este o datorie a fiecărui preot care slujeşte comunitatea, chemat să vestească cuvântul în categoriile timpului în care trăieşte, ţinând cont de exigenţele sociale şi culturale care sunt caracterizate de dinamism şi instabilitate. Această formare permanentă nu este opţională, ci are caracter obligatoriu, pentru ca preotul să fie pregătit să dea cont în modul cel mai adecvat mediului în care trăieşte de speranţa care este în el (cf. 1Pt 3,15).
În prima zi, pr. prof. Iosif Antili a vorbit pe tema Trecerea de la o pastoraţie de conservare la una misionară, făcând o prezentare sumară a exortaţiei Evangelii Gaudium din care reiese limpede gândirea Papei Francisc, care propune o nouă etapă de evanghelizare pentru cei botezaţi, pentru cei botezaţi şi absenţi din viaţa Bisericii şi, în sfârşit, pentru cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. Este contestată orientarea care are drept principiu "aşa s-a făcut până acum" şi se propun căi de deschidere spre celălalt, accentuând apropierea faţă de toţi oamenii.
Au urmat discuţii pe grupuri dinainte stabilite, în care preoţii au putut să-şi împărtăşească şi să-şi confrunte părerile cu privire la modul de a pregăti omilia, raportarea la lumea laică, schimbările de paradigmă pe care le înregistrează societatea şi pe care le potenţează pandemia.
Într-o prezentare sumară, pr. Florin-Petru Sescu a vorbit despre misiune şi pastoraţie misionară, care, pentru a fi eficientă, trebuie să ţină cont de trei lucruri: 1) recunoaşterea demnităţii persoanei; 2) dialogul deschis şi 3) solidaritatea ca formă de caritate.
În după-amiaza zilei de marţi, 7 septembrie, pr. Iosif Ilieş, SDB (preot salezian) a vorbit despre Pastoraţia tinerilor, aşteptările pe care le au aceştia, modalităţile de comunicare cu aceştia, expunând Sistemul preventiv al Sfântului Don Bosco, folosit de preoţii salezieni în educarea tinerilor, sistem care se opune celui represiv, bazat pe autoritate şi penalizare. Preotul trebuie să vrea "să stea" cu tinerii, să aibă un raport de familiaritate, să fie un exemplu prin viaţa lui, din care să rezulte că este un om al lui Dumnezeu.
Miercuri, 8 septembrie, pr. prof. Daniel Iacobuţ a vorbit pe tema Evanghelizarea şi sfinţirea poporului lui Dumnezeu, accentuând importanţa omiliei, ca loc central de evanghelizare a comunităţii euharistice. Cristos este prezent în cuvântul Scripturii şi în predica Bisericii sale. Contează modul în care este pregătită omilia, limbajul folosit, tonul, astfel încât să rezulte din toate acestea caracterul matern al Bisericii. Şi această prezentare a fost urmată de dezbateri şi discuţii pe grupuri cu privire la criteriile de care trebuie să ţină cont preotul atunci când se adresează oamenilor, sursele la care apelează atunci când îşi pregăteşte predica, felul cum celebrează Sfânta Liturghie, importanţa pe care o au devoţiunile etc.
Despre Comunicarea mesajului evanghelic astăzi a vorbit, tot miercuri, 8 septembrie, Vlad Ropotică, expert în comunicare şi realizator de emisiune la Radioul ERCIS FM. Cu o prezentare power-point plină de dinamism, domnia sa a explicat cât de important este limbajul în comunicare, elementele de retorică pe care trebuie să le exploateze preotul, ca să fie înţeles. Preotul este prin excelenţă un comunicator care ţine cont de o triadă: logos, pathos şi ethos. Conţinutul predicării nu se schimbă, evanghelia rămâne aceeaşi, dar se schimbă emoţia cu care vorbeşte, sentimentul pe care îl implică în vorbire şi efectul pe care îl produce în ascultători. Argumentul autorităţii contează mai puţin în zilele noastre, impunându-se puterea exemplului.
O dozare bună a timpului, a modulaţiei vocii, a vocabularului folosit sunt criterii care fac din preot un comunicator ascultat. Preotul trebuie să ţină cont de "discurs" şi de ceea ce reprezintă acest acronim: d - deschidere; i - introducere; s - structură; c - caz concret; u - utilitate; r - recapitulare; s - scop.
Joi, 9 septembrie, pr. prof Ştefan Lupu a oferit o prezentare a Directoriului pentru cateheză, subliniind importanţa catehizării credincioşilor în contextul unei culturi tot mai digitale. Cateheza trebuie unită cu evanghelizarea. Inima catehezei rămâne persoana lui Cristos. Atelierele de discuţii au vizat interogaţii legate de felul de a face astăzi catehizare, de prezenţa (absenţa în Dieceza de Iaşi!) a cateheţilor, instrumentele de care trebuie să dispună catehetul. A fost amintită identitatea Bisericii de mater et magistra (mamă şi învăţătoare) şi de nevoie de a o prezenta astăzi aşa, deşi Biserica pierde mult pe terenul credibilităţii în faţa oamenilor datorită şi scandalurile pe care aceştia le observă în interiorul ei.
În aceeaşi zi, pr. Romeo Neculai, în calitate de vicar judecătoresc, a indicat asupra câtorva Probleme pastorale concrete, printre care: situaţia familiilor divorţate şi a celor divorţaţi şi căsătoriţi în lumina documentelor recente ale Bisericii; problema naşilor (spre o practică unitară); alte situaţii care se întâlnesc frecvent în pastoraţia de astăzi cu privire la viaţa de familie sau la practicile sacramentale. S-a precizat că cei divorţaţi care nu sunt implicaţi în alte relaţii pot primi sacramentele. În lumina exortaţiei Papei Francisc Amorie Laetitia, suferinţa celor care trăiesc drama divorţului trebuie valorificată (AL 242). Credincioşilor divorţaţi şi recăsătoriţi civil le rămâne promisiunea unui convieţuiri frate-soră şi primesc cu permisiunea ordinariului locului permisiunea participării la sacramente. În discuţiile care au urmat acestor precizări s-a vorbit despre modalitatea de a-i implica pe cei divorţaţi şi recăsătoriţi în viaţa Bisericii, formele de discernământ pe care trebuie să le aibă preotul în evaluarea cazurilor.
PS Iosif Păuleţ a vorbit despre Implicarea pastorală a preotului în contextul actual, expunând valoarea şi misiunea preotului prin prisma celor trei funcţii ale acestuia: munus docendi (funcţia de a învăţa, munus sanctificandi (funcţia de a sfinţi) şi munus regendi (funcţia de a conduce), oferind preoţilor participanţi impulsuri pastorale şi modalităţi concrete de abordare a persoanelor şi situaţiilor, aşa încât să rezulte nobleţea misiunii şi slujirii preotului în numele lui Cristos. Aşa cum învaţă Sfânta Tereza, preotul trebuie aibă bucuria de a iubi, respectul faţă de fiecare persoană, să simtă măreţia lucrurilor mărunte şi să cultive prietenia cu Dumnezeu.
Păstorul Diecezei de Iaşi le-a mulţumit preoţilor pentru participare la cursurile de formare, dorindu-le pastoraţie rodnică în mijlocul comunităţilor unde slujesc.
Pr. Cristian Diac
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6-10 septembrie: Iaşi: Prima serie a cursurilor de formare permanentă
* * *
Iaşi: Programul primei serii a cursurilor de formare permanentă pentru preoţi la Institutul Teologic Romano-Catolic (6-10 septembrie 2021)
