Punând în aplicare învăţătura Conciliului Vatican II din Decretul privind slujirea şi viaţa preoţească, Presbyterorum ordinis "Activitatea pastorală a fiecărui preot trebuie susţinută de o viaţă spirituală intensă, atât prin mijloace comune cât şi specifice pe care Biserica le recomandă, iar printre acestea se află şi exerciţiile spirituale periodice, pentru care fiecare slujitor al Bisericii trebuie să găsească timp" (PO 18), în perioada 8-12 noiembrie 2010, un număr de 47 preoţi ai Diecezei de Iaşi au participat la exerciţiile spirituale organizate la Mănăstirea "Sfântul Carol Borromeu" din Gioseni.
Încă de la prima întâlnire, părintele predicator Cristinel Fodor a subliniat faptul că în aceste zile nu vom avea parte de simple conferinţe, ci a invitat fiecare preot să facă într-adevăr exerciţii. Toate aceste zile binecuvântate au fost axate pe cele trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa şi iubirea.
Fideli adevărului în iubire
Am încercat pe rând să răspundem mai multor provocări pe care le implica viaţa preoţească după cum urmează: Dacă se poate vorbi despre criză la nivel sacerdotal? De unde provin tulburările în viaţa preoţescă? Am descoperit împreună că este esenţială acea sete după Dumnezeu care conduce cu entuziasm viaţa preoţească. "Dacă vrei să-l cunoşti pe Dumnezeu, caută-l şi caută şi momentul în care poate ai lezat legătura cu el".
Redescoperim împreună şi importanţa preotului de a fi om, iar acest a fi om comportă următoarele caracteristici: voinţa lui Dumnezeu, dăruirea în folosul altora (cf. Mt 20; Lc 22), echilibru între adevăr şi dragoste (cf. Ef 4) şi nu în ultimul rând a fi om dintr-o bucată, principial, fără oscilaţii. a fi fericit înseamnă într-adevăr a te dărui unei cauze, idei, persoane, fără regrete.
Importanţa construirii templului spiritual în viaţa fiecărui preot
Meditaţiile au continuat cu gesturile frumoase pentru Dumnezeu, dar pentru a reuşi să faci aceste gesturi frumoase trebuie să te laşi spart pentru a revărsa parfumul plăcut mirositor asupra comunităţii pe care o păstoreşti, asupra tuturor.
Să fii preot după inima lui Cristos cere esenţialmente să devii victimă, să nu mai murmuri, să-l laşi pe Dumnezeu să te cioplească aşa cum vrea el.
Noi suntem făcuţi cu şi pentru Cristos
Dacă preotul nu devine un alt Cristos, predicile vor fi neroditoare, bisericile vor rămâne goale. Lucru foarte important ce nu trebuie uitat: fără preoţi Cristos oamenii vor ajunge să se sufoce, să moară. Dar totuşi, dragostea lui Cristos, ne obligă, ne transformă pe toţi, ne face să afirmăm cu toată fiinţa că ţinem la el. Şi dacă această dragoste mântuitoare o simţim în viaţa noastră, de ce nu suntem mereu acolo unde ne vrea Dumnezeu? Pentru că inima împărţită întâmpină obstacole: lipsa dărniciei, problema rugăciunii, problema postului, comorile noastre, hainele şi hrana, celibatul preoţesc.
Împreună, noi, preoţii tineri şi cei cu ceva mai multă experienţă, încheiem aceste câteva gânduri întrebându-ne: Cum aş putea să fiu şi eu total la dispoziţia lui Dumnezeu? Şi răspunsul fiecăruia cred, în intimitatea sa este: pasiunea mea e crucea, e cerul.
Mulţumim din inimă bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru aceste zile binecuvântate!
Pr. Lucian Adam
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Album foto: Gioseni: Exerciţii spirituale pentru preoţii Diecezei de Iaşi. Seria a III-a
