A luat sfârşit prima serie de exerciţii spirituale din anul 2020 pentru preoţii care slujesc în parohiile şi oficiile Diecezei de Iaşi, organizate în perioada 14-18 septembrie 2020 de Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, prin intermediul Oficiului pentru Cler, avându-l ca predicator pe pr. Marcelin Rotaru. Gazda primitoare şi ospitalieră a fost Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi.
Pentru limitarea răspândirii noului coronavirus exerciţiile spirituale s-au desfăşura cu respectarea normelor de prevenţie.
Exerciţiile spirituale ne-au oferit ocazia de a reaprinde darul primit la hirotonire şi de a reveni la "iubirea de la început" (Ap 2,4) aşa cum ne-a îndemnat în repetate rânduri pr. Marcelin, şi ne-au ajutat să creştem din punct de vedere spiritual şi să sporim zelul slujirii preoţeşti. Meditaţiile, Sfânta Liturghie, adoraţia zilnică şi rugăciunile personale ne-au făcut să regăsim motivaţii noi pentru a ieşi din monotonia cotidiană şi a găsi modalităţi proaspete şi adaptate condiţiilor fără precedent în care trăim de o bună bucată de timp datorită pandemiei. Momentele de împărtăşire din finalul fiecărei zile ne-au îmbogăţi reciproc cu experienţele personale şi ne-au reînnoit fidelitatea în urmarea lui Cristos şi dorinţa de a ne spori zelul pastoral.
Într-o atmosferă de tăcere şi reculegere am încercat să înţelegem ce aşteaptă Domnul de la noi în momentele concrete ale slujirii noastre preoţeşti, iar meditaţiile propuse având la bază citate din Sfânta Scriptură, care au revenit ca un refren, ca un fir roşu pe toată durata celor trei zile de har, ne-au pătruns, ne-au provocat şi ne-au determinat să ne revizuim viaţa preoţească şi chiar să trecem la o convertirea reală pentru a ajunge la o credinţă puternică. Întrucât credinţa nu este un sentiment, ci o decizie, am înţeles că activităţile preoţeşti fără credinţă în Dumnezeu sunt sterile şi fără valoare, că fără convertire suntem morţi în faţa lui Dumnezeu şi, dacă nu este continuă, convertirea se stinge. Momentul convertirii nu trebuie ratat pentru că s-ar putea să nu ne mai întâlnim cu un al doilea moment de convertire aşa cum s-a întâmplat, din nefericire, cu Iuda.
De la profetul Ieremia, patriarhul Iosif din Vechiul Testament, Moise, Petru, Saul şi Isus însuşi, am învăţat că şi noi trecem prin toate fazele la care este supus lutul pentru a deveni un vas folositor şi valoros. Mai întâi olarul îşi alege cu grijă lutul din fundul unei gropi de argilă, îl frământă cu picioarele goale până iese din el şi ultima bulă de aer, trânteşte apoi lutul pe centrul roţii şi modelează bucata de lut cu mâinile cum vrea el. Urmează apoi un proces şi mai dureros şi de lungă durată, arderea în cuptor la 600 de grade, smălţuirea şi marcarea, punerea unei peceţi pentru a şti că aparţinem lui Dumnezeu. Dar şi la sfârşitul acestui proces dureros rămânem vase fragile, ne putem ciobi uşor sau chiar sparge şi atunci tot acest proces se reia etapă cu etapă.
Am avut privilegiul de a-i avea împreună cu noi pe episcopul diecezei noastre, Preasfinţitul Iosif, şi pe episcopul emerit Petru care au prezidat Sfintele Liturghii, s-au rugat cu noi, ne-au încurajat şi ne-au fost exemple vii de trăire autentică a vieţii consacrate. Ne-am bucurat de asemenea de primirea caldă a Mons. Benone Farcaş, rectorul Seminarului, care împreună cu toţi colaboratorii Sfinţiei Sale ne-au creat condiţiile necesare pentru reuşita exerciţiilor spirituale. Am apreciat amabilitatea şi zâmbetul de pe buzele seminariştilor care şi-au oferit slujirea cu dăruire şi bucurie. Surorile de la bucătărie, ca de obicei, au fost discrete şi ascunse, dar am apreciat, din calitatea bucatelor pregătite, aprecierea şi devotamentul cu care s-au pus în slujba lui Cristos, Marele Preot.
Cele trei zile de reculegere au trecut repede şi bucuria şi entuziasmul revederii din prima zi a scăzut puţin în intensitate când a trebuit să ne luăm rămas bun. Purtăm cu noi bucuria că am trăit împreună clipe minunate şi am retrăit amintiri dragi din anii de formare în seminar, casa noastră comună şi pe care nu le vom uita.
Nu pot încheia fără a mulţumi Domnului pentru harul care a lucrat prin întreaga fiinţă a pr. Marcelin Rotaru. Îi suntem recunoscători şi rămânem uniţi în comuniune sacerdotală şi rugăciune fraternă.
Pr. Viorel Ababei
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 14-18 septembrie: Iaşi: Prima serie de exerciţii spirituale pentru preoţi
