"Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!" (Lc 3,4).
După cum spune şi antifonul Evangheliei din ziua de duminică, 5 decembrie 2010, suntem chemaţi, cu toţii, să împlinim Cuvântul Domnului: să pregătim inimile noastre, să ne abandonăm cu deplină încredere în el, pentru ca astfel să devenim vestitorii împărăţiei sale, modele pentru fraţii noştri întru Cristos.
O zi aşteptată cu multă nerăbdare, plină de bucurie şi speranţă. Cu motoul acestui an asociativ, încă răsunând în adâncul inimilor: "Cereţi şi vi se va da!", ne încredinţăm cu totul Domnului să ne ajute ca şi în acest an asociativ să ducem la bun sfârşit toate proiectele pe care le vom desfăşura, şi de ce nu, să putem avea mai multe chiar şi decât anul trecut. Ne adunăm cu toţii înainte de sfânta Liturghie să terminăm de aranjat biserica, să punem la punct şi cele din urmă detalii şi observ cu bucurie cum tinerii şi adulţii, plini de elan şi optimism, se ajută unii pe alţii, ca şi cum am forma o singură familie, indiferent de vârstă.
Începe sfânta Liturghie, înfrumuseţată de cântecele pregătite în ajun, dar mai ales de predica părintelui paroh Mihai Simon, care, prin referinţele făcute la evanghelia zilei, ne induce în suflet curajul de a merge mai departe şi de a face cunoscută împărăţia Domnului, aşa cum a făcut şi sfântul Ioan Botezătorul, patronul bisericii noastre, chiar dacă de cele mai multe ori nu suntem înţeleşi în ceea ce facem.
După predică... momentul mult aşteptat... Ajung la pupitru şi, înainte de a anunţa membrii care depun sau reînnoiesc adeziunea, trec rapid cu privirea peste cei care sunt prezenţi. În faţa altarului, unde sunt adulţii, observ mai multe familii, soţ şi soţie, care ţinându-se de mână, care zâmbind duios unul altuia, semn că au decis să depună adeziunea împreună, ascultând parcă de mesajul pentru anul pastoral în curs: "Familie, devino ceea ce eşti!". În schimb, tinerii sunt toţi numai un zâmbet, chiar dacă acesta este uşor crispat, trădând emoţia imensă, pentru cei care depun adeziunea pentru prima dată, sau doar unul liniştit şi cald, al celor mai vechi, menit parcă să-i încurajeze pe cei nou-veniţi. Încep să rostesc numele lor şi, privind discret, când la unul, când la altul, îmi trec prin faţa ochilor toate momentele, plăcute sau nu, când am râs sau poate am fost supăraţi, care însă ne-au ajutat să formăm acest grup atât de frumos, şi parcă simt cum creşte în mine dorinţa de a face mai mult decât anul trecut, fie să ne bucurăm, fie să suferim, dar toate să le facem împreună, pentru a putea da astfel exemplul potrivit celor care stau şi privesc - de cele mai multe ori indiferenţi la noi - pentru a putea atrage pe cât mai mulţi.
La sfârşitul sfintei Liturghii, după ce facem poza de grup, ne îndreptăm spre casa parohială, pentru a consemna acest moment atât de important, la care am participat. Însă, când ies afară, observ zăpada care străluceşte atât de tare încât te orbeşte. Mă opresc şi, cuprins de lumină, mă uit când la soare, când la zăpadă. Şi realizez că aproape nu este nici o diferenţa. Acea adunare atât de compactă a milioane şi milioane de fulgi, uniţi unul cu altul, reflectă razele soarelui aproape întocmai. Imediat, gândul îmi fuge la toţi membrii Acţiunii Catolice, care astăzi depun adeziunea împreună cu noi, şi realizez că şi noi suntem la fel. Suntem acei fulgi de zăpadă, care, uniţi, reflectăm lumina şi iubirea Dumnezeului nostru în toată lumea. Însă, parcă suntem prea puţini... Cuprind toţi membrii cu privirea, mă încredinţez cerului şi, plin de avânt, îmi zic mie şi tuturor celorlalţi: Curaj, cu ajutorul Domnului, înainte!
Lucian Păduraru
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 5 decembrie: Gioseni: Depunerea adeziunii în AC
