Părintele paroh Isidor Mocanu a celebrat sâmbătă, 2 iulie, Liturghia de rămas bun, în calitatea de paroh al comunităţii Gherăeşti. La eveniment au fost prezenţi preoţii originari din Gherăeşti, în frunte cu PS Petru Gherghel, preoţii pe care părintele Mocanu i-a avut la Gherăeşti drept colaboratori, persoanele consacrate din Gherăeşti, autorităţile locale... şi mulţi credincioşi. Cu această ocazie a fost sfinţit şi un monument la intrarea în sat dinspre Teţcani.
Ziua de sâmbătă, 2 iulie 2005, rămâne pentru gherăeşteni drept o zi cu o semnificaţie deosebită. După ce, timp de mai bine de 24 de ani, pr. Isidor Mocanu a păstorit comunitatea din Gherăeşti cu devotament şi dăruire, în această zi Sfinţia sa a celebrat o Liturghie prin care şi-a luat rămas bun de la enoriaşii săi. El va mai rămâne paroh al comunităţii până la 1 august. Începând cu ziua de 1 iunie el a primit deja două oficii în cadrul Curiei Diecezei de Iaşi: penitentiarius magnus şi şef al Biroului Personal.
Ceremoniile programate pentru această zi au început la noul monument construit la intrarea din sat înspre Teţcani, pe partea dreaptă. Edificiul, realizat prin grija părintelui Isidor Mocanu, este ridicat într-un stil nou, modern şi unicat pentru spaţiul moldav. Au contribuit la realizarea lui mai multe persoane de bunăvoinţă de Gherăeşti, financiar, material sau prin mâna de lucru. Costul monumentului se ridică la aproximativ 90 milioane lei. Ridicarea lui a început după sărbătoarea hramului, urmând ca în perioada următoarea să fie realizate şi lucrările de finisare. Pe monument a fost amplasată o statuie reprezentându-l pe Isus cu un potir în mână, statuie ce se afla până nu demult la subsolul bisericii. Pe plăcile de marmură care marchează edificiul este inscripţionată referinţa la construirea lui în Anul Euharistiei, în urma desfăşurării Sinodului diecezan. Monumentul a fost frumos împodobit cu flori.
Panglica inaugurală a fost tăiată de PS Petru Gherghel, de pr. paroh Isidor Mocanu şi de domnul primar Carol Bereşoaie. A urmat ceremonialul sfinţirii propriu-zise. S-au oficiat rugăciunile prescrise de ritualul binecuvântărilor, a fost oficiat ritul stropirii cu apă sfinţită şi incensum. În tot acest timp, cei care au contribuit într-un fel sau altul la construcţia monumentului stăteau în jurul acestuia cu lumânări aprinse în mâini. Un scurt cuvânt a rostit PS Petru Gherghel. Motoul discursului a fost versetul evanghelic "Rămâi cu noi, Doamne!". Isus să rămână cu noi în Gherăeşti, să nu ne părăsească niciodată şi să ne hrănească cu pâinea vieţii adevărate. Câteva gânduri de mulţumire şi un salut a rostit şi parohul comunităţii, pr. Isidor Mocanu.
De aici procesiunea a pornit spre biserică. În frunte mergea crucea procesională, urmau apoi steagurile, ministranţii, persoanele consacrate, preoţii, fanfara, corul şi ceilalţi credincioşi. Satul era îmbrăcat în straie de sărbătoare. Pe garduri au fost puse covoare, pe sus au fost întinse steguleţe, unii bătrâni şi tineri au purtat costume naţionale. Prezenţa în număr mare a credincioşilor a dat o puternică notă de solemnitate evenimentului. Corul a fost şi el la înălţime. Vremea închisă a dat însă evenimentului o nuanţă apăsătoare şi puţin sumbră.
La biserică, Liturghia solemnă s-a desfăşurată la altarul din curte. Unii preoţi şi unele persoane consacrate, din motive obiective, nu au putut onora invitaţia parohului de a participa la eveniment. Preoţilor prezenţi li s-a adăugat şi părintele Liviu Lupu, parohul comunităţii ortodoxe din Gherăeşti. În cuvântul de salut, pr. Isidor Mocanu, profund emoţionat, a prezentat importanţa şi semnificaţia Liturghiei pe care o celebrează. El a menţionat apoi numele preoţilor originari din Gherăeşti, ale acelora care l-au ajutat în pastoraţie de la venirea sa la Gherăeşti, la 1 aprilie 1981, precum şi numele surorilor şi persoanelor consacrate din această localitate.
Au urmat lecturile din Sfânta Scriptură, adaptate semnificaţiei momentului celebrat, proclamate de o persoană consacrată şi un seminarist. Evanghelia a fost proclamată de părintele Iosif Enăşoae.
A urmat predica ţinută de părintele Aurel Iştoc, paroh de Adjudeni. În prima parte, acesta a explicat semnificaţia ebraică a cuvântului "sfânt", subliniind legătura dintre preot şi sensul acestui cuvânt. Preotul este un om luat dintre oameni şi pus deoparte pentru a fi consacrat lui Dumnezeu. El are, aşadar, o misiune specială, este om al lui Dumnezeu şi mesager al său pe pământ. Revenind apoi la semnificaţia momentului celebrat, predicatorul a elogiat activitatea frumoasă şi rodnică a părintelui Mocanu la Gherăeşti. Acel sfert de veac pe care părintele l-a trăit la Gherăeşti reprezintă o perioadă dedicată întru totul slujirii poporului lui Dumnezeu. Deşi a fost implicat într-o continuă muncă de şantier, Sfinţia sa nu a neglijat cu nimic activitatea pastorală. În continuare, predicatorul a rostit cuvinte de încurajare la adresa pr. Isidor Mocanu, în aceste momente ale despărţirii de o comunitate pentru care aproape 25 de ani a fost trup şi suflet. Dumnezeu a orânduit fiecăruia dintre noi un plan. Să spunem şi noi Tatălui, asemenea lui Cristos în Ghetsemani: "Nu voia mea, ci a ta să se facă!".
A urmat rugăciunea credincioşilor. Copii, tineri, adulţi, bătrâni şi persoanele consacrate au adresat în numele întregului popor creştin mulţumiri lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a-l fi avut pe părintele Mocanu ca paroh şi au invocat în continuare ajutorul şi ocrotirea Sfintei Treimi asupra Sfinţiei sale şi asupra comunităţii.
La ofertoriu, între alte daruri, comitetul bisericii a oferit un ornat, preoţii satului un potir, tinerii şi copiii un tablou cu biserica din Gherăeşti şi celelalte edificii importante realizate de părintele.
În continuare, credincioşii, prezenţi în număr mare la celebrare, au participat la Liturgia euharistică. Gândul lor a fost îndreptat în permanenţă către cel care, timp de 24 de ani şi 4 luni, i-a învăţat despre Dumnezeu şi i-a ajutat să se apropie de cele sfinte. Mulţi dintre cei prezenţi nu au mai avut un alt paroh. La Împărtăşanie, fiind şi prima sâmbătă din lună, mulţi din cei prezenţi s-au hrănit cu sfânta Euharistie.
Cel mai emoţionant moment a fost la sfârşitul Liturghiei. PS Petru Gherghel a încercat să răspundă la întrebarea: "Cine este adevăratul responsabil al transferării părintelui Mocanu de la Gherăeşti la Iaşi?" Să fie oare el, episcopul? Să fie oare Dumnezeu? Să fie oare însuşi părintele Mocanu? Transferarea părintelui la Iaşi urmăreşte "binele poporului lui Dumnezeu", aşa cum s-a urmărit în timpul desfăşurării Sinodului diecezan. Excelenţa sa i-a asigurat pe gherăeşteni că le va trimite un alt paroh şi că nu vor rămâne fără preot.
Un moment foarte emoţionant l-a constituit discursul părintelui paroh Isidor Mocanu. El a subliniat că ceea ce îl întăreşte în aceste clipe este promisiunea pe care a făcut-o la hirotonirea sa. Atunci a fost întrebat dacă promite ascultare şi respect ordinariului propriu şi succesorilor săi, iar el a răspuns: "Promit". Părintele i-a mulţumit Domnului pentru marele dar al Preoţiei cu care a fost învrednicit şi a menţionat că nu regretă nimic din ceea ce a făcut, întrucât, în ciuda faptului că activitatea sa de preot a fost "un şantier continuu", a pus întotdeauna pe primul plan activitatea pastorală. Părintele a trecut în revistă principalele momente ale activităţii sale la Gherăeşti, fără a neglija anii grei din timpul vechiului regim când, cu multe sacrificii şi riscuri, a început renovarea bisericii. Aceşti ani grei şi-au pus amprenta asupra sănătăţii Sfinţiei sale.
Părintele a cerut iertare tuturor; a adresat apoi mulţumiri celor care l-au ajutat în îndeplinirea oficiului său pastoral: episcopului, care mereu l-a încurajat, preoţilor colaboratori, care l-au susţinut, surorilor, cantorului Nicolae Toma, clopotarilor (au fost trei în această perioadă), autorităţilor şi tuturor credincioşilor din Gherăeşti, care, atunci când au fost solicitaţi la diferite activităţi, au răspuns cu promptitudine. Un cuvânt special a fost adresat fanfarei "Sf. Cecilia", cu dorinţa de a rămâne vie în continuare, fără a uita că în prezent este singura din dieceză.
Un moment special l-a constituit şi momentul artistic de la sfârşitul Liturghiei. Patru credincioşi laici, stăpânindu-şi fiecare cum a reuşit mai bine emoţiile, au spus câteva cuvinte. Toţi au ţinut să sublinieze dragostea şi dăruirea părintelui Mocanu în slujirea credincioşilor din Gherăeşti. Câţiva din cei care au vorbit îşi ştergeau din când lacrimile cu colţul unei batiste.
I-am văzut lăcrimând nu doar pe unii preoţi din altar, dar un mare număr de credincioşi. Mulţi dintre ei nu au cunoscut un alt paroh. O solistă a cântat cântecul "Eu n-am casă nicăieri". La sfârşit cineva i-a oferit parohului o diplomă de onoare, prin care era numit "Cel mai bun paroh". S-au oferit flori, iar corul a cântat "Mulţi ani trăiască!".
În final, credincioşii şi-au plecat fruntea pentru a primi binecuvântarea episcopului, fiind întăriţi în speranţă. La poarta bisericii, fiecare a primit o amintire de la părintele paroh. Între altele, pe ea se putea citi: "Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi" (Ps 104,33).
Petru Tamaş
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea la www.gheraesti.cnet.ro.
