|
| © www.diocesisdesalamanca.com |
Fratele carmelit Pablo María de la Cruz Alonso Hidalgo, în vârstă de 21 de ani, din Spania, a murit sâmbătă, 15 iulie 2023, în ajunul sărbătorii Sfintei Fecioare de pe Muntele Carmel, după o suferinţă de şase ani. Tânărul Pablo a depus voturile solemne în Ordinul Carmelit cu câteva zile înainte de a muri şi a dorit ca la înmormântarea lui să nu plângă nimeni, deoarece este "nunta lui".
Comunitatea diecezană aduce un omagiu carmelitului a cărui viaţă a fost mărturie de credinţă de neclintit. Ultima sa dorinţă s-a împlinit cu o sărbătoare festivă, plină de lumină, bucurie şi speranţă. Cu convingerea sa profundă că "Crucea este bucuria mea, nu a mea durere", acest călugăr, în dăruirea sa totală, lasă o moştenire inspiratoare pentru întreaga Biserică.
Biserica "Carmen de Abajo" din Salamanca părea a fi prea mică luni, 17 iulie 2023, pentru cei veniţi să-l salute pe fratele Pablo María de la Cruz Alonso Hidalgo, carmelitul care a transformat moartea sa într-o sărbătoare a îmbrăţişării în Cristos, care luminează calea şi reînnoieşte speranţa tuturor celor care l-au cunoscut. Acest tânăr de 21 de ani a murit sâmbătă, 15 iulie, în Mănăstirea San Andrés, în ajunul sărbătorii Maicii Domnului de pe Muntele Carmel, din cauza sarcomului Ewing de care suferea de şase ani.
Pe 25 iunie, el şi-a profesat voturile solemne în Ordinul Carmelit.
Pablo a intrat în noviciatul carmelit "in articulo mortis" pe 21 iunie, în timp ce era internat în spital, iar patru zile mai târziu a făcut profesiunea perpetuă în Ordinul Carmelului, în aceeaşi biserică în care privegherea şi înmormântarea au avut loc fără "doliu", aşa cum îşi exprimase dorinţa familiei şi comunităţii sale carmelite: "Vreau să fiţi fericiţi".
Fratele Pablo şi-a pregătit fiecare detaliu pentru înmormântare. "El a insistat asupra faptului că viaţa este Viaţă dacă este sărbătorită" şi dorea acel moment şi întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl "ca o sărbătoare la Nunta Mielului".
|
| © www.diocesisdesalamanca.com |
A fost dorinţa lui ca Sfântul Sacrament să fie expus la privegherea sa, iar oricine a dorit să vină trebuia să aducă "floarea sa preferată", iar la cimitir "ghivece cu flori, ca să-i transforme mormântul într-un Carmel, grădina lui Dumnezeu". El a amintit că "Domnul nostru Isus Cristos a transformat lemnul crucii într-un pom al vieţii veşnice" şi tocmai din acest motiv acest călugăr nu a obosit să exclame: "Crucea este bucuria mea, nu durerea mea".
Astfel, duminică, 16 iulie, după celebrarea Liturghiei solemne şi după procesiunea Fecioarei de pe Muntele Carmel, Biserica "Carmen de Abajo" şi-a deschis porţile la ora 23.30 pentru a găzdui priveghiul fratelui Pablo María de la Cruz, înconjurat de familia, prietenii şi numeroşii tineri ai diferitelor mişcări, atât de laici, cât şi religioase din comunitatea diecezană din Salamanca, care au venit să celebreze împreună trecerea sa la plinătatea Vieţii.
Miriam, sora lui mai mare, şi-a amintit că "crucea pentru creştini este ceea ce te marchează", iar asta descoperise Pablo: "în cruce este mântuire". A îmbrăţişat crucea bolii sale până la crucea lui Cristos. Ea a exprimat, de asemenea, dorinţa fratelui de a fi prezentă la privegherea sa "o cruce înflorată", propunând ca fiecare să vină în faţă pentru a-şi lăsa propria floare "şi acea suferinţă care este aproape să vă ucidă şi pe care nu o înţelegeţi".
|
| © www.diocesisdesalamanca.com |
Astfel, într-o tăcere profundă, trupul neînsufleţit al lui Pablo a fost primit şi aşezat în faţa altarului, unde era expus Sfântul Sacrament, iar alături se afla o cruce împodobită cu flori viu colorate, depuse de toţi cei prezenţi.
Pe tot parcursul nopţii, Isus în Euharistie a fost adorat şi biserica s-a umplut de lumină şi culoare cu flori şi cântecele de laudă pe care tânărul carmelit le alesese pentru înmormântarea sa: Doar ţie îţi aparţin, Nimic nu ne va despărţi, Crucea glorioasă, Noaptea, O secundă... care au fost cântate de călugării carmeliţi, de tinerii din Hakuna, de pensionarii din grupul Éffeta, de membrii comunităţilor neocatehumenale şi de Tineretul pentru Împărăţia lui Cristos.
După ce s-au rugat Laudele, Sfântul Sacrament a fost repoziţionat pentru a sărbători, în aceeaşi atmosferă solemnă, Liturghia de înmormântare, prezidată de episcopul de Salamanca, Mons. Jose Luis Retana, şi concelebrată de priorul provincial al Provinciei Carmelite Aragon, Castilia şi Valencia, părintele Salvador Villota, şi aproximativ douăzeci de preoţi.
Înainte de a începe, directorul spiritual al lui Pablo, Desiderio García, a adresat un salut în care a explicat sensul sărbătorii care urmează să fie celebrată: "să-l prezinte pe Pablo María de la Cruz Celui Preaînalt şi să-i binecuvânteze viaţa". Apoi a amintit unele dintre cuvinte pe care Pablo a dorit să fie rostite la înmormântarea sa: "Spune-le că oricine vrea să vorbească cu mine în continuare să vină la Euharistie, mă va găsi mereu acolo".
Cu imnul Llévame al cielo ("Ridică-mă în rai") şi lumânarea pascală aprinsă, care îl reprezintă pe Cristos înviat, a început slujba de înmormântare, în care au fost cântate cântările pe care le indicase Pablo şi au fost citite lecturile care i-au marcat dorinţa pentru Dumnezeu şi dăruirea lui. Astfel, prima lectură (Is 43,1-25) şi Psalmul 41 au fost proclamate de surorile sale şi evanghelia (In 19,25-39) de către părintele Villota, care a ţinut şi omilia.
|
| © www.diocesisdesalamanca.com |
Priorul provincial a subliniat în discursul său că împreună cu Pablo am trăit cu toţii "o explozie de speranţă în toate inimile [...]. O speranţă care deschide firmamentul şi se aşază pe cer". După cum a făcut Pablo, care avea "picioarele pe pământ şi inima în cer". El a citit drumul purificării şi al convertirii care, în aceşti ani de boală, l-a determinat pe acest tânăr să "aibă inima foarte plină de Cristos" şi să-şi dorească "viaţa veşnică". Şi a amintit de chemarea pe care i-a făcut-o Cristos "care a fost legată indisolubil de suferinţă, de boală", pe care Pablo a asociat-o cu crucea.
După împărtăşanie, episcopul de Salamanca, Mons. José Luis Retana, a luat cuvântul şi, adresându-se membrilor familiei lui Pablo, şi-a amintit de ceea ce le-a spus cu o zi înainte: "În niciuna dintre cererile voastre de minune nu v-aţi fi putut imagina binele şi frumuseţea pe care le-aţi experimentat în tot ce s-a întâmplat cu moartea fiului dumneavoastră, a fratelui şi a prietenului nostru, Pablo".
Sărbătorind trecerea la Viaţă
Referindu-se la "lumina şi bucuria" cu care i s-a sărbătorit înmormântarea, el a subliniat că "nu sărbătorim o moarte, ci o viaţă. Viaţa cu majusculă. Îmbrăţişarea lui Cristos către un tânăr, care s-a lăsat îmbrăţişat de el şi i-a transformat viaţa şi ne-a umplut de lumină pe toţi cei care ne-am ocupat de el".
Episcopul Diecezei de Salamanca şi-a exprimat dragostea şi apropierea faţă de familie şi a subliniat că "Isus are milă de noi şi ne umple de bucuria sa. Şi vrea să ne răspundă de pe cruce". Moartea lui "va fi întotdeauna pentru noi o lecţie supremă şi paradoxală. Pentru că în acea moarte ni se dă viaţă, în întunericul ei negru lumina se aprinde şi în golul ei aparent ne este dată cea mai dulce şi veşnică companie. Aşa aţi sărbătorit această noapte lungă de bucurie tinerească".
|
| © www.diocesisdesalamanca.com |
Episcopul José Luis Retana a explicat că "Pablo ne-a emoţionat prin bucuria şi liniştea lui greu de descris la un tânăr de această vârstă" şi "răstignit de boală", un "îndrăgostit de Cristos, cu o afecţiune atât de mare pentru Biserică, cu o prietenie atât de extraordinară cu tinerii care l-au cunoscut, pe care i-a evanghelizat cu modul său simplu şi extraordinar de a face faţă bolii cu pacea şi bucuria Euharistiei, chiar cu dragostea faţă de Euharistie, cu pace şi bucurie în faţa morţii, pentru că a înţeles că în ea se împlineşte marele plan pentru care suntem făcuţi".
El a amintit, de asemenea, de oferta lui Pablo "care şi-a oferit viaţa în dar lui Isus Cristos" pentru "convertirea tinerilor, pentru ca aceştia să cunoască dragostea lui Dumnezeu manifestată în Isus din Euharistie; şi pentru unitatea Bisericii".
Fie ca el să mijlocească pentru vocaţii
Părintele José Luis a mărturisit sarcina pe care i-a încredinţat-o lui Pablo: "Să prezinte Domnului cererea mea profundă pentru vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată; că sunt tineri care se dăruiesc lui Cristos până la capăt, aşa cum a făcut el".
Prelatul a mărturisit că este mişcat de "măreţia lucrării pe care Cristos a făcut-o în viaţa lui Pablo". "Viaţa lui Pablo va aduce roade nebănuite pentru aceia dintre noi care am fost martorii dăruirii lui şi pentru întreaga Biserică", a spus el.
Şi a amintit că, "deşi credinţa se bazează întotdeauna pe experienţa personală, credinţa noastră se sprijină pe mărturia martorilor lui Cristos" al căror rol este "de a provoca întâlnirea care ne conduce la Dumnezeu, Tatăl".
"Trebuie să ne uităm la oameni ca Pablo", a afirmat José Luis, "la atâţia sfinţi din lumea noastră, capabili să-şi întâmpine semenii, nimiciţi de durere şi boală; să contemplăm pe cineva din noroiul nostru şi din carnea şi sângele nostru capabil să iubească şi să intre pe o cale care îl poate costa existenţa; să-i slujim pe cei mai săraci şi nevoiaşi cu aceeaşi solidaritate şi îndurare cu care Isus i-a îngrijit, pentru a fi scuturaţi şi treziţi din căldura noastră".
|
| © www.diocesisdesalamanca.com |
Şi a explicat că "sfinţii ne amintesc de destinul nostru: gloria supremă a unui popor este să fi avut sfinţi, oameni care au trăit în profunzime misterul sfinţeniei creştine". În acest sens, José Luis a indicat faptul că "am fost martori că viaţa şi moartea lui Pablo" au fost "un har" care "devine o responsabilitate". Pentru că, "atunci când cineva a trăit cu sfinţii, nu se va îndoi niciodată de adevărul evangheliei sau de sfinţenia lui Dumnezeu".
Din acest motiv, i-a invitat să "spună altora la ce am fost martori: în Pablo am văzut că suntem iubiţi de Dumnezeu şi mântuiţi în Isus Cristos". Şi ne-a îndemnat să privim moartea sa "cu ochii credinţei" şi să păstrăm în inimile noastre, "precum Maria, lucrurile pe care nu le înţelegem", rugând-o pe Fecioara de pe Muntele Carmel "să-l primească şi să-l îmbrăţişeze aşa cum ştie doar o mamă".
După aceea, episcopul a stropit cu apă sfinţită şi a tămâiat sicriul fratelui Pablo María de la Cruz, iar după binecuvântarea finală, întreaga adunare şi-a fixat ochii pe Fecioara de pe Muntele Carmel care prezidează altarul principal şi împreună au cântat Salve şi Flos Carmeli. La final, tinerii au înconjurat sicriul prietenului lor în timp ce cântau imnul grupului Éffeta, Nu mă tem, acelaşi gest pe care l-a făcut cu ocazia profesiunii sale religioase din 25 iunie. Cu acest gest emoţionant şi cu mari aplauze şi-au luat ultimul rămas-bun de la Pablo, care a fost purtat pe umerii tinerilor până când au ieşit din biserică şi au ajuns la cimitirul Virgen de la Salud, pentru a fi înmormântat într-una dintre criptele părinţilor carmeliţi.
(După www.diocesisdesalamanca.com)
Traducere de Florin Dorcu
