Fericitul Anton Durcovici şi ultima sa dorinţă
Tantum memento mei! (Numai adu-ţi aminte de mine!)
Anul acesta se împlinesc opt ani de la beatificarea episcopului martir Anton Durcovici (Iaşi, 17 mai 2014), eveniment despre care s-au scris deja numeroase articole şi studii. Deşi este un moment unic pentru Biserica locală de Iaşi, acesta foarte uşor poate fi dat uitării, din cauza indiferenţei sau a noilor provocări pe care trebuie să le înfruntăm. Pentru a avea mereu proaspătă imaginea Fericitului Durcovici există o cale sigură, o cale care a reprezentat prima şi ultima dorinţă a episcopului martir: Tantum memento mei!
De fapt, aceste cuvinte reprezintă rugămintea pe care tânărul Iosif din Vechiul Testament a adresat-o paharnicului faraonului Egiptului, după ce îi tâlcuise visul care prevestea binele demnitarului. Aceeaşi rugăminte a fost adresată de episcopul Anton Durcovici tuturor preoţilor Diecezei de Iaşi, în scrisoarea circulară din 28 decembrie 1948, prin care îi invita să-şi amintească de binefacerile primite din partea lui Dumnezeu, căruia să-i arate veşnică recunoştinţă. Din nefericire - subliniază episcopul martir în scrisoarea sa - "Recunoştinţa era floare rară şi pe vremea aceea. Mai marele paharnic, odată ajuns la bine, nu şi-a mai adus aminte de Iosif; l-a dat uitării (...). Abia la doi ani după aceea (...), când Faraon a visat un vis pe care nimeni nu ştia să i-l tălmăcească, paharnicul şi-a amintit de sărmanul Iosif din temniţă şi l-a recomandat regelui".
Tantum memento mei! Această cerere nu a fost luată în seamă de paharnicul faraonului atât timp cât nu a avut nevoie de ajutor, dar când nesiguranţa şi-a făcut apariţia în viaţa Faraonului, paharnicul a apelat la Iosif. În scrisoarea amintită mai sus, episcopul, în plină persecuţie comunistă, îi invita pe preoţi să nu uite de Isus, care "s-a întemniţat de bunăvoie, de dragul nostru şi pentru binele nostru, al oamenilor, în temniţa iubirii sale, în sfântul sacrament al Euharistiei (...). Iosif a stat în temniţă câţiva ani, Isus timp de veacuri şi milenii".
Tantum memento mei! Încă de la începutul slujirii sale episcopale, conştient de faptul că zilele pe acest pământ îi erau numărate, Fericitul Anton Durcovici a cerut catolicilor din Moldova să se roage pentru el; să-şi amintească de faptul că el i-a iubit şi i-a slujit cu toată fiinţa, încă din prima clipă a numirii sale ca episcop de Iaşi. Această realitate rezultă din numeroasele vizite pastorale pe care episcopul le-a făcut comunităţilor de catolici din Moldova, în perioada aprilie 1948 - iunie 1949.
Tantum memento mei! (Numai adu-ţi aminte de mine!). Aceeaşi rugăminte episcopul martir Anton Durcovici ne-o adresează astăzi nouă, catolicilor din Dieceza de Iaşi, însă de data aceasta cererea sa se referă exclusiv la binele nostru spiritual. Dacă până la moartea sa (Sighetu Marmaţiei, 10 decembrie 1951), această rugăminte avea şi o latură personală (tăria de a rezista persecuţiei), astăzi, aceste cuvinte ne privesc doar pe noi şi s-ar putea traduce astfel: "Aminteşte-ţi de mine în faţa altarului, pentru ca şi eu să-mi amintesc de tine în faţa Tronului divin".
Pr. Fabian Doboş
* * *
Secţiunea "Ep. Anton Durcovici" (in memoriam) pe www.ercis.ro
