"Eu, preot catolic la Belgrad"
Născut la Belgrad în urmă cu 50 de ani, de origine sârbă, provine dintr-o familie atee: părintele Alexander Ninkovic este preot catolic şi exercită slujirea sa în parohia "Cristos Regele", în capitala ţării. Istoria sa este una destul de rară, dat fiind faptul că - aşa cum admite el însuşi - catolicii în Serbia sunt în mare parte descendenţi ai străinilor: croaţi, unguri, germani, albanezi... "Din păcate aici se consideră imposibil ca un sârb să poată fi catolic. În percepţia oamenilor, catolicii sunt în mare parte croaţi", mărturiseşte el la agenţia SIR Europa. Însă, conform părintelui Ninkovic, "în secolul al douăzeci şi unulea patriotismul nu poate fi legat de apartenenţa religioasă".
Pe drumul Damascului. Mergând pe urmele tatălui său, tânărul Alexander face facultatea la Academia aeronautică din Sarajevo şi devine ofiţer în Forţele armate. Apoi lucrează ca inginer informatician. "Eram ateu agnostic şi chiar criticam Biserica în diferite forumuri pe internet", povesteşte părintele Ninkovic. "Însă gândul că Dumnezeu există mă chinuia". Cunoaşte Biserica catolică prin intermediul fratelui său care decide să se convertească. "Aşa l-am întâlnit pe parohul de Zemun", un cartier din Belgrad, "fratele Marco Kurolto, care mi-a dat mai multe cărţi despre credinţă şi m-a făcut să-l cunosc pe Domnul", aminteşte preotul. După câtva timp simte chemarea la preoţie şi completează studiile teologice în Ungaria. "Când m-a trimis să studiez, arhiepiscopul de atunci de Belgrad, mons. Perko, nu credea că puteam să devin preot", povesteşte el zâmbind.
Comunitatea catolică. Astăzi părintele Ninkovic şi desfăşoară slujirea în parohia "Cristos Regele" din Belgrad. "Catolicii în capitală sunt puţini", afirmă el. La Belgrad în anii dinaintea primului război mondial numărul credincioşilor era foarte mare. "Asta explică existenţa a şase parohii catolice, care pentru situaţia de astăzi sunt prea multe", comentează preotul. O părere împărtăşită de arhiepiscopul de Belgrad, mons. Stanislav Hocevar: "Trebuie reorganizată slujirea parohială, şi pentru că oraşul a crescut în timp ce bisericile catolice sunt concentrate în centru". În afară de asta, de rezolvat este chestiunea limbii folosite pentru celebrarea liturghiei. "Până acum celebram în croată pentru că partea cea mai mare a credincioşilor era de origine croată - explică arhiepiscopul -, dar de acum avem atâţia albanezi şi unii sârbi convertiţi".
Ecumenismul. Chiar dacă iniţial era atacat de unii reprezentanţi radicali, astăzi părintele Ninkovic ţine diferite cursuri în facultatea ortodoxă de teologie din Universitatea statală din Belgrad. "Avem o bună colaborare cu ortodoxii", afirmă el. "Patriarhul Irineu este prezent la evenimentele importante promovate de comunitatea catolică". Însă după părerea sa "acest ecumenism de întâlniri trebuie să continue şi în viaţa obişnuită, cu consecinţe concrete pentru credincioşii înşişi". "Se simte încă multă frică şi rănile istorice din trecut nu sunt vindecate", se plânge preotul.
Scriitor şi muzician. În ianuarie anul acesta Ninkovic a publicat a doua sa carte, "Învăţătorul a spus", o culegere de reflecţii despre sensul credinţei. "Aşa cum spune Papa Francisc, mulţi dintre catolicii practicanţi, dar şi călugării, nu cunosc credinţa noastră". Conform părintelui Alexander "o aprofundare a misterelor creştine ar duce la o angajare mai mare din partea laicilor. Pentru că ei nu se pot reduce la simpli spectatori în viaţa eclezială, ci trebuie să fie participativi şi activi" în comunitate. Cu grupul său muzical pe care-l urmează de mulţi ani, părintele Ninkovic organizează şi reprezentări muzico-literare de texte din Biblie.
Familiile. Însă grija principală a preotului sârb sunt familiile, chiar dacă "în Serbia căsătoria rămâne încă o instituţie destul de respectată graţie influenţei Bisericii ortodoxe", explică el. Şi adaugă că "în ţara balcanică există puţin cupluri de fapt, însă fenomenul începe să se răspândească. Uneori căsătoriile mixte cu ortodocşii devin o problemă, pentru că astfel tinerii catolici se pierd". Părintele Ninkovic relatează că "mulţi credincioşi care în comunism s-au căsătorit cu foşti comunişti sau cu ortodocşi, nu pot să aibă acces la împărtăşanie deoarece soţul nu vrea să încheie o căsătorie religioasă". După drumul său lung şi dificil la credinţă, părintele Ninkovic mărturiseşte că "drumurile Domnului sunt infinite" şi pentru aceasta încearcă să aducă în turma sa mai multe persoane "pentru ca să poată gusta iubirea şi duioşia lui Dumnezeu care le-a creat".
(După agenţia SIR, 1 august 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
