Joi, 25 august 2011, ne propunem să vedem mănăstirea din Einsiedeln şi oraşul Zurich.
Pe drum spre cele două obiective, din maşină, admirăm Munţii Alpi, pâraiele care din loc în loc curg din munţi. Pe vârfuri se văd petice de zăpadă. Trecem pe drumuri bine făcute şi prin mai multe tuneluri. Ne-am oprit şi am admirat vechiul drum (Tremola), considerat cel mai vechi drum istoric al Elveţiei, cu multe curbe, pavat şi în bună funcţiune şi astăzi. Trăsuri cu cai sunt puse la dispoziţia turiştilor pentru a reconstitui traseul pe care îl făceau cei vechi în secolele trecute.
Trecătoarea San Gottardo este considerată cea mai importantă trecătoare a Alpilor. Numele vine de la un episcop bavarez care a trăit în împrejurimi în jurul anului 1.000 (961-1038), canonizat în anul 1131. Ajungem la altitudinea 2.091 m. Suntem în inima Alpilor. Aici se pot admira: patru lacuri, cazărmi de pe timpul lui Napoleon, un hotel, un muzeu, o statuie a Maicii Domnului şi o capelă sfinţită în anul 1230, restaurată şi resfinţită la 17 august 1921 şi apoi renovată în august 2010. Tot aici este şi un monumentul (1928) dedicat celebrului aviator Vaud Guex, căzut în slujba ţării în regiunea alpină San Gottardo.
Ne oprim apoi la Podul Diavolului, o pasarelă suspendată în stâncă, de aproape 60 m lungime, numit aşa pentru că se spune că atunci când se construia prima dată în munte (sec. XIII), noaptea se dărâma. Alţii spun că numele vine de la faptul că diavolul îl dorea pentru sine pe acela care avea să treacă primul; trecătorul l-a păcălit trimiţând o capră. În decursul secolelor, primul pod a fost înlocuit cu altele până s-a ajuns la cel de astăzi, construit între anii 1955 şi 1956. Fresca de pe perete, ilustrându-l pe diavol, a fost pictată de celebrul pictor şi poet Heinrich Danioth Uranus (1896-1953). Pe aceste locuri a fost dată în anul 1799 o bătălie importantă. Armata rusă condusă de mareşalului Suvorov Aleksandr Vasilievici a întâlnit şi a învins armata franceză. Un monument săpat în stâncă în anul 1899 şi un muzeu amintesc de cei căzuţi. Admirăm, de asemenea, cascada şi statuia sfântului Anton în stâncă. Din apropierea monumentului porneşte un traseu pentru căţărare. Câţiva alpinişti se vedeau la jumătatea traseului.
Ne îndreptăm spre Zurich, cel mai mare oraş din Elveţia şi cel mai bogat din lume. Impresionează curăţenia şi ordinea. Prin oraş trece râul Limaat, care se varsă în lacul Zurich. O luăm de-a lungul râului. Ne propunem să vedem câteva biserici din centrul istoric.
După ce trecem râul ne iese în cale "Predigerkirche", o biserică evanghelică reformată, cum sunt majoritatea din oraş. Impresionează turnul (93 m înălţime). Denumirea bisericii aminteşte de ceea ce era la început. În anul 1230 fraţii dominicani au fondat conventul călugărilor predicatori. Corul în care ei se rugau este separat de un zid de nava bisericii şi este acum bibliotecă. În biserică, pe două plăci mari de marmură, erau afişaţi predicatorii care de la Reformă au funcţionat în această biserică. Cineva ne spune să nu deranjăm cu fotografiile pentru că în curând va începe un program de rugăciune. În biserică erau oameni adunaţi şi între timp soseau şi alţii. Ieşim. La anunţuri citim că în fiecare zi de luni până vineri la ora 12:15, în această biserică, este rugăciune. Tot aici se celebrează şi Liturghia catolică, în ultima sâmbătă din lună la ora 16:00.
Undeva, mai jos pe aceeaşi parte a râului se află biserica "Grossmunster", cea mai veche biserică din Zurich, fondată de împăratul Carol cel Mare în secolul al XII-lea. Pe locul unde a descoperit mormintele a doi protectori ai oraşului a zidit prima biserică în anul 1100, ca un convent al canonicilor. În prima jumătate a secolului al XVI-lea această biserică a fost centrul de unde a început Reforma protestantă condusă de Huldrych Zwingli şi Heinrich Bullinger (1504-1575). Cele două turnuri şi uşa masivă din bronz de la intrare, cu imagini din Sfânta Scriptură, impresionează. Înăuntrul este interzis a face fotografii. Vedem cripta romanică, iar în altar, ca şi în alte biserici, găsim descoperite o parte din vechile picturi catolice. Ne oprim şi ne gândim cum în această biserică s-au celebrat odinioară Liturghii catolice şi cum întreg oraşul era de aceeaşi credinţă. Ieşim din biserică şi înţelegem că se poate vizita chiostroul, iar din turnul bisericii se poate vedea oraşul. Ne grăbim să vizităm celelalte biserici. La nord de biserica se află câteva străduţe medievale.
Vizavi de această biserică, pe partea cealaltă a râului, vedem o biserică cu turnul verde, cu ceas. Trecem râul pe un pod în care ne întâlnim cu o nuntă. În apă ne atrag atenţia lebede mari.
Lângă vechea piaţă istorică Münsterhof, pe partea dreaptă a râului, este biserica "Fraumünster" fondată în anul 853 de regele Ludovic. A fost mai întâi o mănăstire de maici în care erau femei de nobili din Germani meridională. După Reformă, biserica şi conventul au devenit proprietatea oraşului. Înăuntru vedem corul în stil romanic şi orga (cea mai mare din canton, 5.793 de tuburi). Însă principala atracţie o reprezintă cinci vitralii în cor (1970) şi o rozetă în partea de răsărit (1978), realizate de Marc Chagall.
Pe aceeaşi parte se află biserica "Sfântul Petru". Prima menţiune este din anul 857: regele Ludovic o oferă ca dar celor două fiice, cu ocazia construirii bisericii "Fraumünster" (una dintre cele două fiice va deveni superioara mănăstirii). Un primar, Rudolf Brun, înmormântat în corul bisericii în anul 1360 achiziţionează biserica în anul 1345. Actualul mormânt şi monument se găsesc lângă zidul exterior al turnului. Primul pastor reformat al bisericii a fost Leo Jud (1523-1542), prieten al lui Zwingli şi colaborator la prima traducere a Bibliei din zonă. Între 1778 şi 1801 a fost pastor J.C. Lavater (scriitor, prieten cu Goethe). Mormântul se găseşte în biserică. Impresionează turnul romanic-gotic, corul de la începutul secolului al XIII-lea, nava în stil baroc (1705-1706), baptisteriul (1598), ceasul din turn cu cadranul cel mai mare din Europa (diametru de 8,7 m).
Ar mai fi fost şi alte biserici de văzut: Wasserkirche, Augustinekirche (catolică), Liebfrauen etc., dar ne grăbim spre mănăstirea din Einsiedeln.
(va urma)
Pr. Cornel Cadar
* * *
Elveţia - note de călătorie (III)
Elveţia - note de călătorie (II)
Elveţia - note de călătorie (I)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23-30 august: Elveţia - note de călătorie (IV)
