Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţilor: Preasfânta Treime Mântuitoare (vol. I şi II), scrisă de pr. Eduard Ferenţ, Marie, arată-ne calea, de Albert Holenstein, Les catholique de Moldavie. Histoire d'une minorité religieuse de Roumanie, de Jean Nouzille, şi Creştini şi evrei între trecut şi viitor de Michel Remaud.
*
Preasfânta Treime Mântuitoare
Autorul acestui volum este părintele Eduard Ferenţ, profesor de teologie dogmatică la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iaşi. Licenţiat în teologie liturgică la Colegiul "Sfântul Anselm" din Roma (1979) şi doctor în teologie dogmatică la Universitatea "Urbaniana" (1979), părintele Ferenţ a desfăşurat o amplă activitate publicistică, concretizată în publicarea mai multor tratate sistematice de teologie dogmatică. Acest ultim volum al părintelui Ferenţ se concentrează asupra misterului Preasfintei Treimi - centrul credinţei creştine. Cele două volume ale prezentei lucrări sunt de fapt a doua ediţie, modificată şi adăugită, a tratatului "Dumnezeul cel viu, unic în fiinţă şi întreit în persoane", apărut la Editura "Presa Bună" din Iaşi, în anul 1997.
Primul volum cuprinde două părţi şi un număr total de 23 de capitole, bogat ilustrate cu trimiteri scripturistice şi magisteriale. Autorul indică anumite coordonate pentru demonstrarea existenţei unicului Dumnezeu în lumina raţiunii luminate de revelaţie (partea I). Dumnezeu poate fi descoperit plecând de la lucrările sale ad extra. De asemenea, cititorul are ocazia de a se familiariza cu concepţia veterotestamentară despre Dumnezeu, concepţie care va fi preluată şi desăvârşită de Noul Testament. Partea a doua a acestui volum reia discursul teologic despre Dumnezeu în lumina Noului Testament şi-l prezintă pe Cristos, plinătatea revelaţiei, care-l trimite pe Duhul Sfânt, cel de viaţă dătătorul, spre sfinţirea Bisericii.
Al doilea volum al tratatului se concentrează asupra imaginii treimice în Biserică şi-l familiarizează pe cititor cu principalele controverse trinitare din primul mileniu creştin: modalismul, sabelianismul şi arianismul. Parcursul istorico-teologic al volumului are ca piatră unghiulară reflecţia scolastică despre misterul treimic, fiind prezentate gândirea treimică a unor autori precum sf. Anselm de Canterbury, sf. Bonaventura şi sf. Toma de Aquino, care ocupă un loc deosebit în galeria autorilor scolastici. Doctrina trinitară a conciliilor este subliniată cu atenţie, aceasta îmbinându-se fericit cu gândirea teologilor. Spre exemplificare, părintele Ferenţ analizează gândirea unor teologi contemporani precum Karl Rahner, Heribert Mühlen şi Hans Urs von Balthasar.
Tratatul de teologie trinitară al părintelui Ferenţ însumează, prin cele două volume ale sale, nu mai puţin de 980 pagini de reflecţie teologică obiectivă, menite să umple un gol teologic resimţit şi în cercetarea teologică românească.
Deşi se adresează în primul rând preoţilor, persoanelor consacrate şi studenţilor teologi (care studiază teologia trinitară), orice creştin poate citi acest tratat şi se poate familiariza cu gândirea trinitară a Bisericii şi cu misterul de iubire şi de comuniune al Dumnezeului cel viu, unic în fiinţă şi întreit în persoane, care este iubire (cf. 1In 4,16).
Andrei Dumitrescu
*
Marie, arată-ne calea
Cunoscutul prelat Albert Holenstein, unul dintre binefăcătorii Diecezei de Iaşi şi ai Institutului Teologic Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iaşi, oferă o nouă serie de mărturisiri spirituale care l-au însoţit constant în viaţa sa de creştin şi de slujitor al altarului. Trebuie menţionat că, recent, sfinţia sa a aniversat 62 de ani de la hirotonirea sacerdotală.
Această nouă carte a prelatului Holenstein se adresează cu precădere creştinului contemporan, care se confruntă cu trăirea credinţei în mijlocul unei societăţi nu tocmai favorabile acesteia. Prelatul Holenstein propune prin intermediul acestei cărţi un model de credinţă, care ne invită să ne trăim identitatea creştină fără rezerve. Maria nu a fost scutită de necazuri materiale, dar a devenit, prin statornicie, o cale personificată a urmării lui Cristos, după cum o numeşte autorul.
Gândurile reunite între coperţile acestei broşuri reprezintă adevărate merinde pentru pelerinajul nostru pământesc. Creştinul are în persoana Mariei un far sigur, o stea ce-l va călăuzi pe marea învolburată a vieţii, prin credinţa ei necondiţionată ea a învins lumea. El ştie că a crede înseamnă să te bazezi necondiţionat pe Dumnezeu, să te încrezi total în el, să-i dăruieşti lui inima ta, să i te încredinţezi lui. Maria ne-a fost dăruită ca mamă de Isus, ea este o mijlocitoare fidelă şi puternică în faţa fiului ei dumnezeiesc, pentru care a fost primul tabernacol la venirea sa în lume
Această nouă carte a prelatului Holenstein - un mic compendiu de spiritualitate mariană - reprezintă un apel discret şi sincer la mijlocirea mamei noastre cereşti, care pe nimeni dintre cei care au chemat-o în ajutor, nu i-a dezamăgit!
Andrei Dumitrescu
*
Les catholique de Moldavie. Histoire d'une minorité religieuse de Roumanie
Prezenţa romano-catolică pe teritoriul de la răsărit de Carpaţi, în mileniul al doilea şi mai departe, este atestată de multitudinea de documente păstrate în cea mai parte, în arhivele bisericeşti, îndeosebi în cele centrale, romane, ale Sfântului Scaun, ale Congregaţiei "de Propaganda Fide" şi ale Ordinului Franciscan.
Deoarece catolicii din acest teritoriu vast au avut parte, până către sfârşitul secolului al 19-lea, de un regim misionar, istoria lor a fost scrisă, în general, prin relatările trimise superiorilor lor, de cei care i-au asistat duhovniceşte.
Unii autori, dinafara Moldovei, de etnii şi confesiuni diferite, au scris despre catolicii de aici, însă, de prea multe ori, lacunar şi tendenţios., ca de pildă: Benk? Jozsef, în Milkovia sive antiqui episcopatus Milkoviensi per terram transilvanicam maxima dioeceseos suae parte..., în două volume, publicate la Viena în 1781; Kemeny Jozsef, în Ueber das Bisthum und das Franziskaner Kloster zu Bukov (recte Bacău) in der Moldau, Hermannstadt, 1846; Schmidt Wilhelm, în Romano-catholici per Moldaviam episcopatus et rei romano-catholicae res gestae, Budapesta, 1887; Rosetti Radu, în Despre ungurii şi episcopiile catolice din Moldova, în Analele Academiei Române, seria II, vol. 27, Bucureşti, 1905, p. 247-332.
De-abia după înfiinţarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, în 1884, şi ridicarea de cler indigen, din rândurile acestuia unii s-au încumetat să prezinte trecutul catolic de pe aceste meleaguri, într-o lumină cât mai clară. Îi amintim pe câţiva: dr. Ioan Ferenţ, într-una din lucrările sale, Cumanii şi episcopia lor, în "Cultura Creştină", 1922-1925, Blaj; Petru Tocănel, în Storia della Chiesa Cattolica in Romania, 3 volume, Padova, 1960-1967; Iosif Gabor, OFMConv. ne-a lăsat în manuscrise mii de pagini, mai cu seamă în Ierarhia Catolică a Moldovei, în trei volume.
Istoricul francez Jean Nouzille, fost elev al Şcolii speciale militare de la Saint Cyr-Coétquidam, vechi ofiţer de carieră şi specialist în istoria Europei centrale şi de sud-est. Doctor în litere din 1979, el a predat cursuri de istorie a relaţiilor internaţionale, la mai multe universităţi din Franţa. În calitate de preşedinte al Comitetului european de istorie şi strategie balcanică, s-a interesat în mod deosebit de istoria românilor. Rod al unor cercetări de excepţie este lucrarea Transylvanie, terre de contacts et de conflits, publicată de două ori în limba franceză, în 1992 şi 1994, tradusă în limba română în 1995, apoi în limba engleză în 1996, în limba greacă în 1997, în limba maghiară în 1997 ţi în limba italiană în 1998. Cartea este o contribuţie foarte importantă pentru cunoaşterea istoriei complexe a Transilvaniei.
În primii ani ai secolului al 20-lea, profesorul Nouzille întreprinde cercetări asidue cu privire la teritoriul de la răsărit de Carpaţi, mai cu seamă acela dintre Prut şi Nistru, concretizate în lucrarea Moldavie, histoire tragique d'une région europeenne, care apare în primul trimestru al anului 2004, la Editura Bielar-Strasbourg, ca un omagiu la al cincilea centenar de la moartea lui Ştefan cel Mare (2 iulie 1504).
Ne-am cunoscut deja în timpul când lucra la această carte, în care a dedicat câteva pagini, prezenţei catolice în Moldova, în secolele 17 şi 18.
Cartea a fost tradusă în limba română şi publicată la Editura Prut din Chişinău, în 2005, şi prezentată în toamna aceluiaşi an la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi.
"Cântecul său de lebădă" este lucrarea închinată catolicilor din Moldova: Les catholiques de la Moldavie, histoire d'une minorité religieuse de Roumanie. E prima carte de anvergură, de acest fel, în limba franceză, bazată pe surse valoroase şi pe o bibliografie impresionantă. Cele nouă capitole ale cărţii, care însumează 424 de pagini, prezintă , în etapele sale deosebite, istoria catolicismului de pe aceste meleaguri: originile creştine, primele episcopii catolice din secolele 14 şi 15, criza provocată de husitism şi protestantism în secolul al 16, contra-reforma evidenţiată prin înfiinţarea Episcopiei de Bacău (secolele 17 şi 18), catolicii din Moldova în secolul al 19-lea şi prima jumătate a secolului al 20-lea, momentul tragic al instaurării regimului comunist şi situaţia din timpul regimului comunist (1945-1989). Ultimul capitol, al nouălea, se ocupă cu perioada actuală a Renaşterii vieţii catolice de după căderea dictaturii ceauşiste.
Cercetarea profesorului Nouzille se vrea temeinică şi echidistantă. Din nefericire, boala necruţătoare care i s-a agravat în ultimul an de viaţă nu i-a îngăduit să revizuiască în întregime vastul material şi să-şi vadă încununată munca titanică pe care a depus-o, cartea fiind tipărită în 2008 prin bunăvoinţa PS Petru Gherghel, episcopul de Iaşi, şi grija asiduă a Editurii "Sapientia" din Iaşi.
Profesorul Jean Nouzille a încetat din viaţă în primele zile ale lunii februarie 2007, la Strasbourg. Publicarea cărţii sale, cu amabila încuviinţare a familiei Nouzille, constituie un omagiu şi deosebită recunoştinţă aduse autorului.
Într-un viitor apropiat, lucrarea va apare şi în limba română.
Pr. Anton Despinescu
*
Creştini şi evrei între trecut şi viitor
Iată o carte importantă, în ciuda dimensiunilor sale modeste. Ea abordează chestiunea relaţiilor dintre evrei şi creştini într-un moment delicat al evoluţiei lor recente, nu pentru că acestea ar traversa o fază negativă, ci pentru că, după decenii de recunoaşteri amicale, devine necesar a merge mai departe. Or, orice nou progres în întâlnire cere fiecăruia să fie mai clar cu el însuşi, cu propria sa identitate, cu moştenirea care-i revine. Părintele Remaud le propune creştinilor să facă acest nou pas. Nu are nevoie de prezentare. Mulţi au citit sau vor putea citi cartea sa atât de profundă, publicată mai întâi sub titlul Chrétiens devant Israël, serviteur de Dieu şi reeditată în 1996 sub titlul Israël, serviteur de Dieu, cu o anexă, "Peuple, terre, État", referitoare la recunoaşterea statului Israel de către Sfântul Scaun.
Impresia dominantă pe care o încerc, după ce am citit prezenta lucrare, e făcută din echilibru şi măsură. Apreciez căutarea nuanţelor în analize. Îmi place seninătatea tonului. Pentru a spune totul, şi în ciuda gravităţii subiectului, reiese un sentiment de pace în sensul biblic al termenului. Aceasta nu înseamnă distanţă sau detaşare în raport cu chestiunile abordate. Ele sunt dificile şi susceptibile de a alimenta orice fel de porniri, autorul nu le ignoră. Aceasta vrea să spună că autorul, pasionat de un subiect care îl mişcă şi căruia, ştim, şi-a dedicat viaţa, a dobândit această pace. El ne-o propune ca pe un climat necesar care ar trebui să preceadă şi să însoţească orice căutare a adevărului.
Fără a expune în detaliu conţinutul acestei cărţi, pentru că este suficient de clară de la sine, poate fi util a sublinia câteva aspecte care mi-au reţinut mai mult atenţia.
În primul rând, totuşi, trebuie reţinut avertismentul indispensabil pentru cine se aventurează în dialog. Titlul capitolului V îl sugerează: "A asuma moştenirea". Autorul îl citează pe Lovsky: "Nu este vorba de a ne «desolidariza» [...] de un trecut creştin teribil, ci de a-l înţelege, de a-i tria elementele veridice, garanţiile chiar ambigue de fidelitate şi cauzele rătăcirii, pentru a asuma aceste erori, pentru a suferi din cauza lor şi, în consecinţă, de a nu le mai repeta".
A nu se desolidariza, a asuma sunt cuvinte-cheie pentru lectura întregii lucrări. Ele îi oferă părintelui Remaud ocazia unei puneri la punct foarte utile în aceste timpuri tulburi asupra noţiunii de sfinţenie în Biserică, ocazia, de asemenea, de a amorsa o reflecţie teologică indispensabilă asupra sensului Tradiţiei.
De-a lungul capitolelor, chestiuni foarte delicate sunt abordate, mereu cu aceeaşi fineţe a analizei şi aceeaşi măsură în judecăţi. Trei dintre ele sunt dedicate problemei dureroase a Părinţilor Bisericii, ceea ce, de regulă, numim antiiudaismul lor. În capitolul II autorul expune, în modul cât mai obiectiv posibil, conţinutul învăţăturii lor. În capitolul III acordă întreg spaţiul contextului istoric, ca să facem o apreciere cât mai obiectivă posibil asupra motivaţiilor raţionamentelor lor, fără a ne scufunda într-un anacronism facil. Subtitlurile îmi par deosebit de clarificatoare pentru a înţelege mai bine ceea ce s-a petrecut. Le citez: "Rezistenţa poporului evreu la predicarea evanghelică"; "Eclipsarea iudeo-creştinismului"; Distrugerea templului şi exilul"; "Trecerea Imperiului la creştinism" şi "Atracţia iudaismului asupra creştinilor". În capitolul IV dezvoltă raţiunile teologice ale opoziţiei. Porneşte de la problematica marcionită pe care o percepem mai bine astăzi, după măsura în care a atârnat şi atârnă încă de expunerea credinţei noastre; arată apoi că, păstrând, din fericire, totalitatea Scripturilor, Părinţii s-au găsit în faţa dificilei probleme a lecturii convenabile atunci, a Vechiului Testament şi, în particular, a conţinutului său legislativ, înlăturat în practica Bisericilor de origini păgâne. Aceste reflecţii pun în evidenţă de ce reafirmarea astăzi a unităţii Scripturilor nu poate merge înainte fără o nouă punere la punct, fără o nouă înţelegere a raporturilor între Vechiul şi Noul Testament, din momentul în care refuzăm să cedăm unei devalorizări a poporului evreu contemporan ca cititor al Scripturilor. Extremul interes al acestor capitole a şters, în parte, regretul resimţit la lectura sa pentru faptul de nu fi găsit un studiu asupra originilor separării, chiar dacă lucrări recente au adus unele clarificări în această privinţă.
Un alt capitol ne oferă o analiză minuţioasă şi teologică a Declaraţiei Nostra aetate, care subliniază caracterul decisiv al acestei noi reflecţii teologice, chiar netrecând sub tăcere lacunele ei, iar prin aceasta, caracterul său iniţial.
Capitolul "Convertire" reînnoieşte dezbaterile, prea adesea superficiale, asupra acestui subiect. El relevă, pe bună dreptate, necesitatea permanentă a convertirii ca atitudine spirituală într-un dialog.
Datorită dezbaterilor pătimaşe care-l înconjoară, am citit cu extrem interes capitolul intitulat "Israel şi pământul său". Este tratat cu multe nuanţări şi cu claritate. Probabil, dificultăţile excesive au reţinut puţin autorul din intenţiile sale. Mi-ar fi făcut plăcere să-l văd degajând câteva perspective mai dinamice pentru viitor. Relaţia poporului evreu cu pământul său nu are ea şi o semnificaţie paradigmatică?
Ultimele două capitole sunt foarte bogate. Primul abordează chestiunea perenităţii Israelului. Aceasta, reexaminată într-o perspectivă pozitivă, pune nişte întrebări fundamentale conştiinţei creştine. Ea obligă şi va obliga la o reînnoire a reflecţiei teologice, ale cărei limite sunt dificil de trasat de acum. Mă gândesc îndeosebi la chestiunea sensului istoriei. Autorul scrie: "Prin «împietrirea» lui Israel - putem spune astăzi, fără a face un joc de cuvinte: prin permanenţa iudaismului - se desfăşoară un proiect divin pe care raţiunea nu îl poate explica, însă al cărui scop este mântuirea păgânilor. Planul mântuirii care îmbrăţişează pe Israel şi neamurile se realizează deci într-un mod neaşteptat prin însăşi respingerea evangheliei de către evrei".
Prelungindu-şi reflecţia supra sensului istoriei, autorul revine la lectura lui Paul, la capitolele inepuizabile ale Scrisorii către Romani. Dezvoltările sale nu sunt repetarea, nici sinteza a ceea ce se scrie astăzi despre acest subiect, ele sunt personale şi originale, foarte sugestive. Remarc din nou un pasaj. După ce a amintit împietrirea lui Israel datorită milostivirii acordate păgânilor şi consecinţa care a rezultat de aici pentru mântuirea neamurilor, autorul se întreabă:
"La capătul acestei examinări..., concluzia noastră nu poate fi decât mărturisirea unei imposibilităţi de a conchide, dacă dăm acestui termen sensul său propriu, de «a închide». Nimic nu este închis. Această constatare provoacă de la sine o ultimă întrebare: de ce creştinii au închis atât de repede ceea ce Paul lăsase deschis? Atingem aici un alt mister: cel al împietririi neamurilor în faţa misterului alegerii".
Spre sfârşitul cărţii, după ce a citat finalul capitolului IX din Paul, el adaugă: "[Asupra viitorului] dăinuie un mister care nu este dezvăluit (...) A ne mărturisi neputinţa de a explica totul (...) înseamnă, în acelaşi timp, a ne deschide speranţei".
Aşa ni se prezintă cartea părintelui Remaud. Ea va deschide nişte orizonturi noi cititorului neiniţiat.
Celor care sunt mai avansaţi, chiar specialiştilor, le va apărea, sunt ferm convins de aceasta, ca o puternică invitaţie de a înainta.
Prietenilor evrei care o vor citi şi care, sper, nu vor fi surprinşi că se adresează, înainte de toate, creştinilor, le va arăta căutarea adevărului care ne animă astăzi, totodată le va descoperi, cred, onestitatea intenţiilor noastre. Acest lucru e esenţial în dialogul pe care au acceptat să-l deschidă cu noi.
Mulţumesc părintelui Remaud pentru că ne-a oferit această cărticică atât de bogată.
Jean Dujardin
* * *
Preasfânta Treime mântuitoare (vol. 1)
Eduard Ferenţ, Ed. "Sapientia", 2008, vol. I, ISBN 978-973-8980-35-8, 17x24 cm, 510 p., 35 lei
Preasfânta Treime mântuitoare (vol. 2)
Eduard Ferenţ, Ed. "Sapientia", 2008, vol. II, ISBN 978-973-8980-36-5, 17x24 cm, 470 p., 35 lei
Marie, arată-ne calea
Albert Holenstein, Ed. "Sapientia", 2008, 14x20 cm, 52 p., 2 lei
Les catholique de Moldavie. Histoire d'une minorité religieuse de Roumanie
Jean Nouzille, Ed. "Sapientia", 2008, ISBN 978-973-8980-31-0, 17x24 cm, 434 p., 35 lei
Creştini şi evrei între trecut şi viitor
Michel Remaud, Ed. "Sapientia", 2008, ISBN 978-973-8980-37-2, 14x20 cm, 199 p., 12 lei
* * *
Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):
Din Librăria "Presa Bună":
- prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
- prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
- prin e-mail: [email protected]
- prin Internet: www.ercis.ro/libraria
* * *
Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro
