Pr. Eugen Blaj activează în parohia Maikona, din Dieceza de Marsabit, şi ne-a trimis o mărturie care îi poate ajuta pe credincioşi să înţeleagă mai bine sensul misiunilor.
Cu scopul de a ne angaja mai intens în evanghelizarea satelor nomade din parohia noastră, cu ocazia Crăciunului, ne-am dus să-i vizitam în zona din Burgabo. Aceasta este o zonă exclusiv de nomazi, situată în aşa numitul desert Diba Galgalu, este fără dealuri şi fără văi, şi cât cuprinde cu ochii sunt numai pietre vulcanice. Zone ca acestea sunt preferate de către tribul Gabra, crescători de capre, oi, cămile şi, în unele locuri, crescători de vaci. Este dificil a ajunge cu maşina până la ei din cauză că nu sunt drumuri.
Din parohia noastră sunt 85 km până acolo şi trebuie minim trei ore de mers cu maşina. Deoarece erau zilele dinaintea Crăciunului a trebuit să ne întoarcem în aceeaşi zi în misiune pentru a putea împlini programul de spovezi din parohie şi din filiale unde sunt credincioşi catolici. Am lăsat un tânăr care, timp de 10 zile, a vizitat mai multe sate de nomazi din zonă. A făcut reuniuni cu bătrânii satelor pentru a-i informa că din partea misiunii am vrea să oferim nişte servicii, cum ar fi să punem un radio pentru a putea comunica cu celelalte sate din jur, să facem o grădiniţă, o capelă, un mic dispensar cu structuri semitemporale, din tablă. Cu alte cuvinte să facem un punct de reşedinţă unde am putea oferi serviciile de bază care le lipsesc, de educaţie şcolară a copiilor, de sănătate, de educaţie religioasă şi de comunicaţii. Toţi au acceptat cu bucurie aceste intenţii din partea misiunii catolice. Aflând de aceasta, ne-am bucurat foarte mult. Pentru noi e un mare lucru, pentru că ar fi putut să răspundă negativ, întrucât aşa cum au trăit până acum puteau continua să trăiască la fel, fără aceste servicii.
Nu este acesta un semn de la Domnul că ar fi timpul ca şi ei să primească vestea cea bună? Pentru noi, misionarii, fără îndoială, buna dispoziţie a lor pentru a ne primi, pentru a accepta serviciile noastre este un semn de mare speranţă că vor primi progresiv şi credinţa în Cristos şi în Sfânta Treime. Vrem din suflet să le oferim serviciile menţionate, sigur, nu pur şi simplu din motive umanitare, ci din motive ale dragostei creştineşti, pentru a le arăta dragostea lui Cristos faţă de ei.
Ne-am bucura dacă şi credincioşii din Dieceza de Iaşi ar susţine, fie şi parţial, concretizarea acestei dorinţe, acestui proiect. Aşteptăm cât mai curând acest ajutor. Vă spun sincer, noi, misionarii de aici, aşteptăm un semn de solidaritate din partea dumneavoastră.
Pr. Eugen Blaj, paroh
