Sărbătoarea Copiilor din acest an va avea loc la 7 iunie 2008 în Parohia Izvoare (Bacău). Tema întâlnirii este: "Duhul Sfânt este puterea mea!".
În Dieceza de Iaşi a devenit o tradiţie ca în prima duminică din luna mai să se sărbătorească Ziua Tineretului, iar în prima sâmbătă din luna iunie să se celebreze Sărbătoarea Copiilor. Ambele evenimente sunt organizate de Oficiul pentru Pastoraţia Tinerilor, Copiilor şi Asociaţiilor, în colaborare cu preoţii, persoanele consacrate şi asociaţiile bisericeşti implicate în pastoraţia tinerilor şi copiilor.
Programul Sărbătorii Copiilor 2008 este următorul:
9.30: Program de animare;
10.00: Deschiderea Sărbătorii Copiilor, rugăciune, moment catehetic, imnul;
10.40: Repetiţie cântări;
11.00: Sfânta Liturghie;
12.30: Program de animare;
13.30: Festivalul copiilor;
14.50: Încheierea Sărbătorii Copiilor.
La sfânta Liturghie se vor intona cântări care, în general, sunt cunoscute de copii.
Grupurile de copii, care vor participa la această sărbătoare, trebuie să aibă un număr suficient de responsabili bine pregătiţi. Aceştia să se asigure ca la plecarea din propriile parohii, fiecare copil are o şepcuţă/pălărioară, sticluţă cu apă şi un pacheţel pentru prânz.
Responsabilii grupurilor vor trece pe la centrele de primire, unde vor face înscrierea şi unde vor primi ecusoane pentru fiecare participant.
Există posibilitatea de a achiziţiona tricouri imprimate special pentru această ocazie, la preţul de 5 lei. Comenzile se pot face la pr. Andrei Cocianga, tel. + fax 0234/584827, 0745/648751, email: [email protected].
Preoţii care vor concelebra la sfânta Liturghie sunt rugaţi să aducă stolă de culoare albă.
Alte informaţii despre Sărbătoarea Copiilor se pot obţine de la pr. Felix Roca, tel. 0232/262156, 0741/501481, email: pr. [email protected]. Detalii şi materiale se pot găsi şi pe www.pastoratie.ro.
Pr. Felix Roca,
responsabilul Oficiului pentru Pastoraţia Tinerilor, Copiilor şi Asociaţiilor
* * *
"În familie, comunitate de persoane, trebuie să fie rezervată o atenţie specială copilului, dezvoltând o stimă profundă pentru demnitatea lui personală, unită cu un mare respect şi dăruire generoasă pentru drepturile sale. Cele spuse mai sus valorează pentru orice copil, dar capătă o valoare deosebită atunci când copilul este mic, bolnav, suferind ori handicapat.
Îngrijindu-se şi nutrind o gingaşă şi puternică afecţiune pentru orice copil care vine pe lume, Biserica îşi îndeplineşte o datorie fundamentală, căci este chemată să redescopere şi să arate în istorie pilda şi munca lui Cristos Domnul, care a voit să pună copilul în centru împărăţiei lui Dumnezeu: «Lăsaţi pe copii să vină la mine... căci a unora ca acestora aparţine împărăţia lui Dumnezeu».
Repet ceea ce am spus la Adunarea Generală O.N.U. în 2 octombrie 1979: «Voiesc să-mi exprim bucuria că, pentru fiecare dintre noi, copiii sunt primăvara vieţii, anticiparea istoriei viitoare a fiecăreia dintre patriile pământului. Nici o ţară din lume, nici un sistem politic nu se poate gândi la viitorul naţiunilor lor fără imaginea acestor noi generaţii care vor primi de la părinţii lor patrimoniul complex al valorilor şi aspiraţiilor naţiunii din care fac parte şi pe acela al întregii umanităţi. Grija pentru copii, chiar înainte ca ei să vadă lumina zilei, din prima clipă a conceperii şi urmând în anii copilăriei şi adolescenţei, este valorificarea cea dintâi şi fundamentală a relaţiei de la om la om. De aceea, ce se poate dori mai bine unei naţiuni şi chiar omenirii întregi, tuturor copiilor din lume, decât un viitor mai bun în care respectul pentru drepturile omului să devină realitate deplină în dimensiunile anului 2000 care se apropie?».
Primirea, iubirea, stima, angajarea multiplă şi unitară - materială, afectivă, educativă, spirituală - pentru oricare copil care vine pe lume vor trebui să constituie totdeauna o notă distinctivă, la care nu se poate renunţa, pentru creştini şi în special pentru familiile creştine. În felul acesta copiii, în timp ce vor putea creşte în înţelepciune, în vârstă şi har înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor, vor aduce contribuţia lor preţioasă la edificarea comunităţii familiale şi pentru sfinţirea însăşi a părinţilor lor"
(Papa Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică Familiaris consortio, 26)
