Lucrările Congresului Internaţional "Adevăr şi moralitate în spaţiul public", desfăşurat la Institutul Teologic din Iaşi, au continuat miercuri, 1 iunie, la ora 17.00, printr-o masă rotundă. Moderator a fost pr. Lucian Farcaş.
Conferinţele prezentate în cursul dimineţii, care au analizat, în special, dimensiunea religioasă a raportului adevăr-moralitate, au provocat la ample discuţii şi dezbateri în cadrul mesei rotunde de după amiază. Invitaţi au fost PS Petru Gherghel (episcop al Diecezei de Iaşi), Bogdan Tătaru-Cazaban (consilier prezidenţial pentru Cultură şi Culte, Bucureşti), Edward McLean (West Hartford, SUA), George McLean (Universitatea Catolică din Washington, SUA), Yuriy Pidlisny (Kiev, Ucraina), Osman Bilen (Izmir, Turcia) şi pr. Vili Dancă (Institutul Teologic, Iaşi).
Moderatorul întâlnirii a început dezbaterea prin lansarea unor provocări: Mai există astăzi posibilitatea formării unor elite, experţi, persoane carismatice, atât pentru viaţa personală cât şi pentru cea publică? Cum poate fi schiţat portretul unei astfel de elite, pentru care adevărul este fundament, iar moralitatea este far călăuzitor? Care ar fi strategiile pentru realizarea acestui portret?
Primul care a încercat să răspundă acestei provocări a fost pr. Vili Dancă. El a spus că omul are rădăcini pe pământ (aici trăieşte), iar idealurile sale îi vin din cer. Omul de elită este cel care reuşeşte să facă o legătură între cer şi pământ; este vorba aici, indiscutabil, de o elită morală.
Domnul Osman Bilen a evitat să vorbească despre elite, preferând conceptul de oameni care caută. Oamenii au o misiune specială, aceea de a forma o comunitate de căutători liberi. Pentru George McLean, elita are mai degrabă un rol slujitorial, iar această slujire trebuie să fie proiectată spre viitor. Mişcarea spre viitor are rolul de a aduna împreună competenţele necesare. La rândul său, Yuriy Pidlisny compara elitele cu un soi de aristocraţi, chemaţi să construiască şi să fie responsabili de ceea ce facem şi decidem. Depinde de noi, pe ce baze construim această aristocraţie.
PS Petru Gherghel a menţionat faptul că trebuie acordată o atenţie echilibrată omului material şi celui spiritual. Când omul înţelege demnitatea sa şi ţine cont de toate valorile poate deveni el însuşi un lider. Edward McLean spunea chiar că, asemeni profetului Ieremia, Domnul ne cheamă încă din sânul mamei noastre, pune cuvintele lui în gura şi în inima noastră, oriunde suntem trimişi.
"Conexiunea adevăr-moralitate, spunea domnul Bogdan Cazaban, pune accentul pe căutarea adevărului şi foarte mult depinde de receptivitatea noastră de a-l primi aşa cum este. Există însă unii care adaptează adevărul la căutarea lor. Principala normă a adevărului este, aşadar, receptivitatea".
Părintele Vili Dancă spunea că chipul lui Dumnezeu, după care a fost creat omul, nu poate fi atins, în timp ce asemănarea trebuie mereu sporită. Libertatea e o cucerire continuă a omului, ea trebuind mereu să înflorească, lucru ce se realizează prin fenomenul educaţional. Lumea de azi are mai multă nevoie de martori decât de mărturisitori. Pentru aceasta este nevoie de a redescoperi legăturile pe care le avem unii cu alţii, iar Biserica trebuie să redescopere iniţierea creştină. Adevăratele elite nu sunt la vedere, căci ele sunt fragile, călcate în picioare, dar nu se revoltă.
Spre final, accentul dezbaterilor s-a deplasat puţin asupra raportului între persoane şi instituţii. Astăzi, instituţiile ajută sau împiedică formarea elitelor? S-a ajuns la concluzia că în formarea persoanelor instituţiile au scos din uz valorile spirituale, valorile fundamentale, ceea nu poate fi decât în detrimentul persoanei.
Salvarea omului contemporan nu poate veni decât din redescoperirea lui însuşi. Omul este o bogăţie şi o valoare, dar atât timp cât nu se va înţelege pe sine în mod integral va fi departe de adevăr. Doar înţelegându-se astfel omul devine liber. Elitele sunt cei care au descoperit adevărul despre ei înşişi şi devin martori ai acestui adevăr în faţa celorlalţi.
Petru Tamaş
