Cea de a doua zi a Congresului Internaţional "Adevăr şi moralitate în spaţiul public" s-a desfăşurat joi, 2 iunie la Institutul Teologic din Iaşi. Tematica propusă pentru această zi a urmărit analiza unor aspecte etice şi politice. Au fost prezentate nouă conferinţe, moderatori fiind pr. Isidor Chinez şi pr. Ştefan Lupu. La manifestare a fost prezent şi PS Petru Gherghel.
A doua parte a Congresului Internaţional "Moralitate şi adevăr în spaţiul public", desfăşurat în aula magna a Seminarului din Iaşi, a început joi, 2 iunie, la ora 8.30.
Primul vorbitor a fost părintele dominican Abelardo Lobato, preşedinte al Academiei Pontificale "Sf. Toma de Aquino" din Roma şi al Societăţii Internaţionale "Sf. Toma de Aquino". Sfinţia sa a vorbit despre "Rolul eticii în politică". Etica trebuie să stea mereu înaintea politicii şi să o conducă, deoarece politica trebuie să fie umană. Omul ca să fie om trebuie să trăiască întocmai un om. Omul este şi devine, nu e făcut complet de la început. Omul nu-şi este suficient; doar în societate omul e om. Din acest motiv politica trebuie să-l ajute pe om să fie om. Drepturile şi îndatoririle omului merg împreună. Primul pas pe care trebuie să-l facă omul este descoperirea propriei fiinţe personale, demnă, de subiect ce trebuie respectat şi ajutat. Omul întocmeşte legile politice bune doar ascultând de legea naturală, care îi spune să facă binele şi să fugă de rău. Se spune că Dumnezeu iartă mereu, omul uneori, dar natura niciodată. Convingerea că omul este un subiect cu drepturi îşi găseşte fundamentul în natura omului, şi de aceea etica trebuie ascultată, şi nu dată afară din politică.
În continuare, Emilia Verikova, de la Universitatea din Sofia (Bulgaria), a prezentat conferinţa "Pierderea simţului transcendenţei în epoca de azi". Din multe puncte de vedere se poate spune despre secolul al XX-lea că este cel mai provocator. Omul se află la o tot mai mare distanţă de sine însuşi, de propriul univers, mai ales din cauza transformării nonsensului în sens. Acest secol e marcat de o criză profundă, constând în pierderea spiritualităţii şi în domnia materialismului. Cauza o constituie pierderea simţului transcendenţei şi a aspiraţiilor raţiunii umane de a o descoperi. Lumea e văzută doar pe plan orizontal. Redescoperirea religiei pare a fi astăzi singura cale prin care fiinţa se poate ridica deasupra temporalităţii. Aceasta este o mişcare subordonată valorilor spirituale. A descoperi şi a urma vocaţia este calea cea mai potrivită care-l duce pe om la împlinire.
"O propoziţie adevărată şi o sentinţă adevărată" a fost titlul conferinţei prezentate de Gabriela Blebea Nicolae, de origine română, în prezent profesoară la Universitatea din Otawa (Canada). Propoziţia adevărată este aceea care nu este mincinoasă (e diferită de propoziţia neeronată). Valoarea adevărată se referă la viaţa corectă din punct de vedere moral. Există o relaţie între aceste afirmaţii. Refuzul minciunii devine obligaţie de a spune adevărul. Sfântul Augustin spunea că omul este responsabil şi de ceea ce consimte să facă, dar el avea în vedere unitatea şi egalitatea virtuţilor, lucru pe care omul de azi l-a pierdut din orizontul său. Făcând o comparaţie cu raportul trădare-eroism din perioada crudă a regimului comunist, când oamenii erau obligaţi să spună adevărul, dar în felul acesta făceau un rău celorlalţi, conferenţiara a subliniat că trebuie să spunem adevărul orice s-ar întâmpla cu viaţa noastră, nu a altora, căci noi nu cunoaştem îndeajuns adevărul despre viaţa altora. Eroismul înseamnă a-ţi pune în pericol viaţa, nu minţind, dar spunând că nu poţi spune ceea ce ştii. În concluzie, eroismul s-ar defini ca "a decide să nu spui tot adevărul".
Un fapt inedit pentru cea de a doua zi de congres l-a constituit prezenţa doamnei Hu Yeping, originară din China, dar în prezent studentă masterandă la Universitatea Catolică din Washington (SUA). În cadrul conferinţei prezentate, "Kant şi motivaţia morală", a făcut numeroase legături cu înţelegerea chineză a moralităţii. Este ştiut faptul că în China religia dominantă este confucianismul, care a influenţat cultura şi modul de înţelegere a realităţii. Căutarea celuilalt, corectitudinea şi alte câteva drepturi (de menţionat, că nu se vorbeşte în China de drepturile omului în aceiaşi accepţiune cu Europa) constituie setul de reguli care defineşte limitele comportamentului. Dacă vrei să fii o persoană bună trebuie să le cultivi. Ceea ce este corect trebuie să fie raţional. În concepţia chineză, moralitatea nu este o gândire normativă, ci o cultivare a virtuţii, drept cale pentru a ajunge la împlinirea omului. Discursul viu al conferenţiarei, care a folosit câteva imagini cu simboluri chinezeşti, a atras în mod plăcut atenţia publicului.
După o scurtă pauză, a urmat conferinţa profesorului Anton Carpinschi de la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi. Tema tratată a fost: "Experienţa dificilă a adevărului". În tentativa de construcţie a adevărului comprehensiv, există un spaţiu de joc între îndoială-raţiune-credinţă. Adevărul comprehensiv este rezultatul unui act personal de trăire raţională, având drept scop trăirea şi transmiterea lui. Comprehensiunea şi adevărul constituie un "paşaport" spre o posibilă cultură a recunoaşterii. De menţionat faptul că recunoaşterea juridică este diferită de cea axiologică, iar autorecunoaşterea precedă recunoaşterea celuilalt. Astăzi străbatem cu toţii drumul spre cultura recunoaşterii.
Profesorul Zbigniew Wendland, de la Universitatea din Varşovia (Polonia), a prezentat conferinţa "Problema obiectivităţii valorilor într-o lume pluralistă şi dialogală". Criza societăţii contemporane este o criză a metafizicii culturii, a problemelor referitoare la valori şi la fundamentele etice. Criza civilizaţiei de azi este criza raţiunii. Criza metafizică a raţiunii are tendinţa de a fi limitată, iar criza instrumentală a raţiunii este tendinţa de a o conduce spre iraţional. Omul percepe azi pluralitatea ca o valoare. Este imposibil ca oamenii să refuze total adevărul metafizic. Lumea de azi pentru a continua să existe are nevoie de valori care să fie recunoscute şi acceptate ca universale.
A urmat pauza de prânz, când participanţii au avut ocazia de a discuta în particular despre unele aspecte punctate în cadrul conferinţelor. Dezbaterile s-au reluat la ora 15.00, moderator fiind părintele Ştefan Lupu.
Primul care a vorbit a fost profesorul Valerius Marius Ciucă, de la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iaşi, specialist în drept. Conferinţa a pregătit-o împreună cu profesorul Paul Tibuleac, specialist în paleontologie, de la aceiaşi Universitate ieşeană. Titlul materialul prezentat a fost "De unde ar trebui să preia dreptul veritabila definiţie a vieţii umane: din religie, morală, ori filozofia ştiinţei?" Este greu de găsit şi conceput astăzi o definiţie a vieţii umane, care să definească misterul atât de complex al omului. Şi filozofia, şi religia, şi morala au rolul lor particular în definirea conceptului juridic de persoană umană, dar în special pornind de la religie dreptul dezvoltă propria filozofie naturalistă. El devine apostol al finitudinii în care coboară Dumnezeu. Juridicul constituie, în cele din urmă, un spaţiu al minimalităţii care face ca viaţa umană să fie posibilă.
Pr. Isidor Chinez de la Institutul Teologic din Iaşi a prezentat în continuare conferinţa "Tentaţia neîntreruptă a minciunii şi foamea de adevăr". Adevărul nu lasă loc indiferenţei, ci el este o forţă de atracţie. Adevărul plăsmuieşte şi dirijează viaţa, fiind o valoare constitutivă a acesteia. Minciuna este infidelitate faţă de adevăr. Discursul vorbitorului s-a concentrat asupra a trei puncte majore: negarea adevărului ontologic, trădarea adevărului istorico-salvific şi trădarea adevărului etic. Omul este o creatură failibilă, libertatea sa este limitată, însă este deschis spre un orizont infinit. În virtutea fiinţei, omul este deschis spre absolut, este subiect liber, chemat la autoguvernare. Printr-o favoare, nu prin propriile capacităţi, omul îşi poate completa propria libertate dincolo de sine însuşi. A trăi în minciună înseamnă a nega acest adevăr. A asculta de adevăr nu este uşor. În Cristos se află posibilitatea ultimă dăruită omului, ca adevărul care se dăruieşte, eliberează şi sfinţeşte. Cristos este dinamismul acţiunii creştinului. În societate se verifică tot mai frecvent riscul ca omul să se lase modelat de masca minciunii, şi de aceea apare tot mai insistent imperativul de a gândi, de a vorbi şi de a face adevărul.
"Evaziunea morală. Omul între etică şi factologie" a fost tema pe care pr. Lucian Farcaş, de la Facultatea de Teologie din Iaşi, a propus-o spre dezbatere. El i-a invitat pe auditori, şi prin ei pe omul contemporan, să aibă curajul să deschidă ochii în faţa suferinţei provocate de modul în care se comportă omul faţă de adevăr. Există astăzi tendinţa greşită în moralitate de a fundamenta nu adevărul, ci faptele, dar şi acestea doar la nivel biologic. Etica a fost lăsată în uitare. În continuare, vorbitorul a prezentat câteva date statistice referitoare la problematica tratată, luând ca exemplu concret cazul Germaniei.
Lucrările congresului internaţional au continuat printr-o masă rotundă la care au fost invitaţi toţi cei care au conferenţiat în timpul zilei Moderator a fost părintele Vili Dancă.
Petru Tamaş
