În Biserica Catolică este de multă vreme tradiţia ca, în Vinerea Sfântă, colecta să fie destinată pentru sprijinirea nevoilor credincioşilor şi Bisericii din Ţara Sfântă. Congregaţia pentru Bisericile Orientale a trimis la începutul Postului Mare o scrisoare către întreaga Biserică, prin care se reaminteşte motivaţia şi necesitatea organizării acestei colecte. Conform calendarului romano-catolic, în anul 2012, Vinerea Sfântă va fi la 6 aprilie.
PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, preluând apelul acestei congregaţii, dispune ca, pe teritoriul Diecezei de Iaşi, să fie păstrată această tradiţie şi recomandă cu căldură şi încredere această colectă specială care să fie însoţită de rugăciuni în favoarea ajutorării Bisericilor şi locurilor de pelerinaj din Ţara Sfântă, căci "caritas Christi urget nos" (2Cor 5,14).
*
Iată textul integral:
"Aşteptarea din timpul Postului Mare, dinaintea Paştelui Domnului, este o ocazie prielnică pentru a sensibiliza întreaga Biserică Catolică în favoarea Ţării Sfinte, promovând iniţiative de rugăciune şi de caritate fraternă.
Adresez, de aceea, o invitaţie cordială tuturor comunităţilor bisericeşti, pentru ca să se alăture creştinilor din Ierusalim, Israel şi Palestina, precum şi din ţările din zonă, Iordania, Siria, Liban, Cipru, Egipt, care alcătuiesc împreună acea ţară binecuvântată. Fiul lui Dumnezeu, făcut om, după ce a străbătut-o pentru a vesti împărăţia şi a întărit cuvântul cu minuni şi semne (cf. Fap 2,22), a urcat în Cetatea Sfântă pentru a se jertfi pe sine: a suferit, a murit pe cruce, a înviat şi ni l-a dăruit pe Duhul Sfânt. De atunci, fiecare creştin se regăseşte în acea cetate şi în acea ţară. Acest lucru este posibil pentru că şi astăzi păstorii puşi de Domnul Isus îi adună acolo pe fraţii şi surorile în credinţă pentru a celebra iubirea Celui care «face noi toate lucrurile» (Ap 21,5).
Congregaţia pentru Bisericile Orientale aminteşte episcopilor din întreaga lume rugămintea constantă a papei Benedict al XVI-lea ca să fie susţinută cu generozitate misiunea Bisericii în locurile sfinte. Este o misiune în mod specific pastorală, dar în acelaşi timp oferă tuturor, fără deosebire, o slujire socială demnă de laudă. Astfel creşte acea fraternitate care răstoarnă diviziunile şi discriminările pentru a inaugura dialogul ecumenic şi colaborarea interreligioasă. Acest fapt constituie o admirabilă operă de pace şi de reconciliere, cu atât mai necesară astăzi, fiind preocupaţi, împreună cu Sfântul Părinte, «pentru populaţiile din ţările în care se succed tensiuni şi violenţe, îndeosebi Siria şi Ţara Sfântă» (Discurs către ambasadorii pe lângă Sfântul Scaun, 9 ianuarie 2012). Şi în continuare Sanctitatea Sa s-a rugat din inimă pentru Siria, reînnoind «apelul pregnant la a pune capăt violenţei... pentru binele comun al întregii societăţi şi al regiunii» (Angelus, duminică, 12 februarie 2012).
Ziua pe care Suveranii Pontifi au ales-o pentru Colecta pentru Ţara Sfântă este vinerea care precedă Paştele, chiar dacă fiecare comunitate va putea alege o altă circumstanţă oportună pentru a le propune credincioşilor proprii această iniţiativă de solidaritate. Vinerea Sfântă din acest an pare să interpreteze şi mai mult necesităţile păstorilor şi ale credincioşilor, care sunt cuprinse în suferinţele întregului Orient Mijlociu. Pentru discipolii lui Cristos, ostilităţile sunt pâinea cotidiană care alimentează credinţa şi uneori face să răsune ecoul martiriului în toată actualitatea acestuia. Emigraţia creştină este acutizată de lipsa păcii, care încearcă să sărăcească speranţa, preschimbându-se în teama de a fi singuri în faţa unui viitor care pare să nu existe decât ca un abandon al patriei proprii.
Asemenea bobului de grâu din evanghelie (cf. In 12,24), truda creştinilor din Ţara Sfântă pregăteşte fără îndoială un mâine marcat de bine, dar cere ca astăzi să fie susţinute şcolile, asistenţa sanitară, nevoile de locuinţe, locurile de adunare şi tot ceea ce a fost obiectul generozităţii Bisericii. Câtă credinţă descoperim în tineri, doritori să dea mărturie despre fericiri, iubindu-şi ţările şi implicându-se în favoarea dreptăţii şi a păcii cu mijloacele noviolenţei evanghelice. Câtă credinţă orgolioasă, câtă fermitate ne este transmisă de cei care proferează cuvintele de împăcare şi de iertare, ştiind că trebuie să răspundă astfel la violenţă şi uneori la persecuţii.
Avem datoria de a restitui patrimoniul spiritual primit de la credinţa lor milenară faţă de adevărurile credinţei creştine. Putem şi trebuie să facem aceasta cu rugăciunea noastră, cu ajutorul nostru concret, cu pelerinajele. Anul Credinţei, la a cincizecia aniversare a Conciliului Ecumenic Vatican II, va oferi motivaţii singulare pentru a ne îndrepta paşii către acea Ţară, mergând în pelerinaj mai întâi cu inima printre misterele lui Cristos în compania Maicii Sfinte a Domnului. În următoarea Vineri Sfântă, în jurul crucii lui Cristos, ne vom simţi împreună, cu aceşti fraţi şi aceste surori ale noastre: singurătatea care uneori se pune cu tărie în faţa existenţei lor să fie învinsă de fraternitatea noastră. Şi ei să poată proclama cu seninătatea trupului şi a sufletului că «Isus este Domnul» (Fap 11,20), pentru ca «poarta credinţei» (Fap 14,27) să continue să se deschidă tocmai din această ţară şi să asigure iertarea şi bunătatea lui Dumnezeu pentru întreaga familie umană.
Congregaţia noastră se face portavoce a gratitudinii pe care papa Benedict al XVI-lea o exprimă păstorilor, preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, tinerilor şi tuturor care vor dărui pentru Ţara lui Isus. Şi este sigură că transmite şi mulţumirea din partea Diecezei patriarhale de Ierusalim, a Custodiei Franciscane şi a Bisericilor Orientale Catolice locale.
Cu urări de bine în bucuria Domnului Răstignit şi Înviat!"
*
Scrisoarea semnată de cardinalul Leonardo Sandri şi de ÎPS Cyril Vasil, SI, arhiepiscop secretar, a fost transmisă prin Nunţiatura Apostolică către secretariatul Conferinţei Episcopilor din România, fiind preluată de episcopii catolici din ţară.
Biroul de Presă al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi
